Dispoziţiile art. 332 alin 2 Cod procedură penală sunt incidente şi în consecinţă se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare al instanţei, în situaţia în care prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecat...

Dispoziţiile art. 332 alin 2 Cod procedură penală sunt incidente şi în consecinţă se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii  actului de sesizare al instanţei, în situaţia în care prin  rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru o infracţiune continuată iar urmărirea penală s-a început şi acţiunea penală s-a pus în mişcare împotriva aceluiaşi inculpat  pentru o infracţiune simplă.

Prin sentinţa penală nr. 366/S/09.09.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul 960/62/2009 s-a dispus în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală restituirea cauzei privind pe inculpaţii C.N.  şi C.M.  la Ministerul Public Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Dolj  pentru refacerea urmăririi penale cu menţiunea că după  refacerea urmăririi penale organul de urmărire penală va sesiza Tribunalul Braşov.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la data de 22 iulie 2005 în dosarul penal nr. 79D/P/2005  de Ministerul Public Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Dolj  s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a  inculpaţilor:  C.N. şi C.M.  pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al.1 şi 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal  şi art. 33 lit. a Cod penal .

Cu acest rechizitoriu a fost sesizat Tribunalul Dolj constituind obiectul dosarului penal nr. 1970/P/2005 al acestei instanţe.

Prin încheierea nr. 61 din data de 26.03.2008 pronunţată în dosarul nr. 15497.3/54/2006, Tribunalul Dolj a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia spre soluţionare Tribunalului Braşov, investit prin încheierea  nr. 458 din 14.03.2008  a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care cauza a fost  strămutată la Tribunalul Braşov.

Verificând legala sesizare a instanţei de judecată tribunalul a constatat  că există împrejurări care atrag nulitatea absolută a urmăririi penale deoarece vizează nelegala sesizare a instanţei şi încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor consacrate de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 6 Cod procedură penală.

Astfel, la data 01.02.2005 , conform procesului verbal existent la fila 4 din volumul I al dosarului de urmărire penală , ofiţeri din cadrul CZCCOA Craiova s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că C.M., concubina sa G.M. şi alţi complici toţi din Craiova în perioada anilor 2002-2005 au racolat mai multe tinere cărora le-au promis locuri de muncă în Italia dar odată ajunse acolo prin ameninţări şi violenţă au fost determinate să practice prostituţia. Totodată celor care nu au posibilităţi C.M. le-a plătit taxa obţinerii paşaportului precum şi costul călătoriei până in Italia iar pentru acest pretext că au datorie le determină să practice prostituţia pentru a-i înapoia banii.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 678/2001 urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de această lege se efectuează în mod obligatoriu de procuror şi se judecă în primă instanţă de tribunal. De asemenea potrivit art. 12 al. 2 din Legea nr. 508/2004 pentru infracţiunile  prevăzute de Legea nr. 678/2001 urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror specializat din cadrul DIICOT. 

În cauză CZCCOA Craiova a întocmit referat cu propunere de declinare a competenţei către DIICOT Biroul Teritorial Dolj abia la data de 07.06.2005.

Cu toate acestea la data de 15.03.2005 se dispune de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj BCCOA începerea urmăririi penale faţă de

- C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod penal  constând în aceea că în perioada 2002-2005  a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri personale în acest mod  şi faţă de

- C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod penal , cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal constând în aceea că în perioada 2003-2005 a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri personale în acest mod.

Urmare a sesizării din oficiu CZCCOA Craiova a efectuat în cauză numeroase  acte premergătoare înainte de începerea urmăririi penale, însă după dispunerea  începerii urmăririi penale de către procurorul competent  deşi la dosar nu există o delegare în sensul art. 214 al.4  Cod procedură penală  în vigoare în anul 2005 se efectuează activităţi de urmărire penală în paralel atât de procurorul competent cât şi de ofiţeri din cadrul CZCCOA Craiova, astfel că vor fi avute în vedere în prezenta analiză doar actele efectuate de procuror.

Trebuie observat că la dosarul de urmărire penală nu există nici un proces verbal prin care procurorul de caz să fi  constatat efectuarea de acte premergătoare, proces verbal care să poată constitui mijloc de probă conform dispoziţiilor art.  224 Cod procedură penală.

În ziua începerii urmăririi penale , ofiţer din cadrul CZCCOA Craiova şi nu procurorul de caz aduce la cunoştinţa învinuiţilor C.N. şi C.M.  că sunt învinuiţi de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faptă prev. şi ped. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În aceeaşi zi, sunt audiaţi de procuror ambii învinuiţi, pe formularul de audiere menţionându-se învinuirea – respectiv trafic de persoane şi proxenetism încadrate în art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 Cod penal  constând în aceea că în perioada 2002-2004  a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri în acest mod – în cazul inculpatului C.M. şi  în aceea că în perioada 2003-2005 a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri în acest mod – în  cazul inculpatului C.N.

Din chiar acest moment de debut al urmăririi penale se constată că nu rezultă care sunt subiecţii pasivi ai infracţiunilor imputate inculpaţilor, pentru ambii inculpaţi învinuirea făcând referire generic la mai multe tinere fără a se preciza câte tinere sunt persoane vătămate de fiecare învinuit şi care este identitatea acestora.

Se constată încălcate aşadar dispoziţiile în vigoare la acel moment înscrise în art. 6 Cod procedură penală  potrivit cu care organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze de îndată şi mai înainte de a-l a audia pe învinuit despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia, întocmind în acest sens proces verbal de ascultare şi în art. 70 alin. 2 Cod procedură penală conform cărora după identificarea învinuitului i se aduce acestuia la cunoştinţă fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă consimte să dea declaraţie îi cere să dea o declaraţie scrisă personal cu privire la învinuirea ce i se aduce, învinuiţilor neaducându-li-se la cunoştinţă în concret fapta pentru care  sunt cercetaţi,  iar inculpatului C.N. care  nu s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală  nu i s-a  solicitat o declaraţie olografă.

La data de 16.03.2005 procurorul specializat din cadrul  DIICOT Biroul Teritorial Dolj emite ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de C.M.  pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 Cod penal constând în aceea că în perioada  octombrie 2003 – aprilie 2004  a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri personale în acest mod şi faţă de C.N.  pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi art.329 Cod penal constând în aceea că în perioada  octombrie 2003 – aprilie 2004  a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri personale în acest mod.

După punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la prezentarea materialului de urmărire penală la data de 21 iulie 2005 pentru inculpatul C.N. şi 22 iulie 2005 pentru inculpatul C.M. procurorul efectuează următoarele acte

1) o audiază la data de 21 martie 2005 în premieră în cauză pe B.P. pe un formular tipizat de declaraţie de martor cu depunerea jurământului conform art. 85 Cod procedură penală în legătură cu traficul de persoane comis de C.M.  şi G.M.,  2) o audiază la data de 31.03.2005  în premieră în cauză  pe T.M.K. în legătură cu traficarea sa in Italia şi activităţile pe care le desfăşoară C.N., 3) o audiază în prezenţa apărătorilor inculpatului C.N. la data de 24.05.2005  pe aceeaşi parte vătămată  T.M.K.  fără a se menţiona în legătură cu ce,  aceasta menţionând că îşi menţine în totalitate declaraţiile anterioare, 4) este audiat numitul C.C.N. în calitate de învinuit, 5) este audiat la 24.05.2005  martorul A.O.D. în legătură cu faptele comise de C.N. in Italia , 6) este audiat la data de 18.03.2005 martorul S.M. în legătură cu activităţile de proxenetism şi trafic de persoane realizate de C.M. , C.N.  şi C.F.,7) este audiat ca martor M.M. fără a se menţiona în legătură cu ce anume, 8) întocmeşte la 15.07.2005 proces verbal de certificare înregistrare convorbiri, cu anexarea transcrierii respectivelor convorbiri, 9) la data de 19.07.2005 se constată că inculpatul C.N.  solicită procurorului să dea o declaraţie în care relatează despre T.M.K. şi despre activităţile ilegale ale acesteia despre care a auzit întâmplător în anul 2003, despre împrejurările în care aceasta a adus-o in Italia si pe sora ei D. , precizând că numele de M., A. , G. sau N.R. nu îi spun nimic, 10) la data de 22.07.2005 se constată că inculpatul C.M.  care cu ocazia primei audieri şi-a exercitat dreptul la tăcere potrivit  dispoziţiilor  art. 70 alin. 2 Cod procedură penală dă o declaraţie în faţa procurorului consemnată pe formular tipizat în care se menţionează că în completarea declaraţiei anterioare face precizări suplimentare în care relatează despre împrejurările  în care le-a cunoscut pe P.E. şi B.P.

Se prezintă materialul de urmărire penală astfel:

- la data de 21 iulie 2005 inculpatului C.N. pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism prevăzute de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi art.329 alin. 1, 2 Cod penal  cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod procedură penală şi 33 lit. a Cod penal fapte care nu sunt descrise şi

 - la data de 22 iulie 2005 inculpatului C.M.  pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism prevăzute de art. 12 al.1 din Legea 678/2001 şi art. 329 alin. 1, 2 Cod penal  cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod procedură penală şi 33 lit. a Cod penal fapte care nu sunt descrise

La 22 iulie 2005 se întocmeşte rechizitoriul prin care se  dispune trimiterea în judecată a inculpaţilor  C.N.  şi C.M.  pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al.1 şi 2 Cod penal , ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal şi art. 33 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei se face o expunere a stării de fapt generală  constatată în cauză, stare de fapt din care nu rezultă cu claritate: care este perioada infracţională care se reţine în sarcina fiecărui inculpat, care sunt acţiunile sau inacţiunile ilicite săvârşite de fiecare inculpat în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale raportat la fiecare din cele două infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi care sunt părţile vătămate de fiecare inculpat relativ la fiecare infracţiune imputată, expunere în urma căreia se concluzionează cu prilejul realizării încadrării în drept că faptele inculpaţilor C.N. şi C.M. aşa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al.1 şi 2 Cod penal , ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal  şi art. 33 lit. a Cod penal .

Rechizitoriul nu a fost  întocmit cu respectarea art. 263 Cod procedură penală în vigoare la momentul emiterii, respectiv:

1. nu s-a limitat doar la fapta pentru care s-a efectuat urmărirea penală ,  din considerentele anterioare rezultând că urmărirea penală a început faţă de fiecare inculpat pentru concursul real dintre infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod penal, ambele infracţiuni în forma simplă, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faşă de fiecare inculpat pentru concursul dintre o infracţiune în forma simplă de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea 678/2001 şi o infracţiune de proxenetism  în forma simplă prev. de art. 329 Cod penal  fără a se menţiona alin. 1 sau 2 şi s-a întocmit proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală pentru săvârşirea  de către fiecare inculpat în concurs real a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism prevăzute de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001şi  art. 329 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod procedură penală  şi 33 lit. a Cod penal  fără precizarea nr. de acte materiale  - cunoscut fiind că legiuitorul reglementează infracţiunea continuată ca fiind o unitate legală de infracţiune întrucât se materializează în săvârşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale , a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni,  iar în plan sancţionator – conform art. 42 Cod penal - dispoziţiile art. 41 al. 2 Cod penal reprezintă o stare de agravare a pedepsei, fapte pentru care se realizează trimiterea în judecată fără o descriere concretă,

2. nu cuprinde o descriere detaliată şi precisă a faptelor imputate inculpaţilor prin enumerarea acţiunilor sau inacţiunilor efectuate de aceştia cu nerespectarea legii şi care vatămă ordinea juridică, rechizitoriul conţinând  o stare de fapt generică astfel cum am subliniat în cele anterior expuse.

Potrivit art. 317 Cod procedură penală judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare a instanţei dar întrucât nu se menţionează care sunt faptele concrete ce se reproşează fiecărui inculpat, instanţa se află în imposibilitate să acţioneze potrivit dispoziţiei legale arătate.

Astfel cum rezultă din cele de mai sus aceeaşi descriere generică a faptelor se regăseşte şi în rezoluţiile de începere a urmăririi penale, în ordonanţele de punere în  mişcare acţiunii penale, iar proces verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii nu s-au întocmit de procurorul specializat competent sau prin  delegare de alt organ de cercetare penală. Organul de urmărire penală nu a arătat în concret inculpaţilor faptele pentru care au fost audiaţi, aspect preluat şi în rechizitoriu.

Mai trebuie observat că potrivit dispozitivului rechizitoriului sunt indicate ca părţi vătămate T.M.K. , T.D.C. , B.P. şi P.E.N.

Din cele expuse anterior rezultă că cercetarea penală a fost demarată din oficiu  cu privire la faptul că C.M., concubina sa G.M. şi alţi complici desfăşoară activităţi ilicite în sensul că au racolat mai multe tinere pentru prostituţie , fiind audiată în cauză de către procurorul competent specializat  ca parte vătămată doar T.M.K. însă  fără asistenţă juridică cu toate că dispoziţiile art. 26 din Legea 678/2001 obligă organele judiciare la asigurarea asistenţei juridice pentru persoanele vătămate prin infracţiunile prevăzute în această lege.

Celelalte părţi vătămate au dat declaraţii olografe înainte de începerea urmăririi penale şi după acest moment doar în faţa ofiţerilor DGGCOA , aceste declaraţii putând fi valorificate  în demersul judiciar ca plângeri ale acestor persoane adresate organelor judiciare.

Aşadar, se constată că este  diferită încadrarea  juridică  pentru care  au fost întocmite actele procesuale  esenţiale, inculpaţii fiind  audiaţi în cauză în mod generic cu referire la învinuiri generice, fără indicarea în concret a persoanelor vătămate de fiecare,  fără  să rezulte din depoziţiile lor  dacă au fost  audiaţi relativ la toate faptele pentru care au fost trimişi în judecată, neaducându-li-se la cunoştinţă în nici un moment al urmăririi penale învinuirile concrete, ci doar o învinuire  generică  aşa cum rezultă din cele mai sus expuse, iar actul de sesizare a instanţei a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative înscrise în art. 263 Cod procedură penală, iar toate aceste  împrejurări pe larg arătate atrag nulitatea absolută a urmăririi penale deoarece vizează nelegala sesizare a instanţei şi încălcarea flagrantă a dreptului la apărare al inculpaţilor.

Pentru aceste considerente, constatând nulitatea absolută a urmăririi penale, în baza art. 332 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul va dispune restituirea cauzei la DIICOT Biroul Teritorial Dolj pentru  refacerea urmăririi  penale cu menţiunea că  după refacerea urmăririi penale organul de urmărire penală va sesiza Tribunalul Braşov investit de  ICCJ cu soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Cererea inculpaţilor prin apărător, de constatare a efectuării cercetării  penale de un organ necompetent prin încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. 2 din legea nr. 508/2004  şi, în consecinţă de  restituire a cauzei la procuror pentru acest motiv  nu  poate  fi primită în raport de  aceste dispoziţii legale care nu au fost nesocotite astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, existând urmărire penală efectuată în cauză de procuror specializat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov  şi partea vătămată T.M.K., criticând-o  pentru netemeinicie şi solicitând casarea ei şi trimiterea dosarului la Tribunalul Braşov pentru continuarea judecăţii.

În  dezvoltarea motivelor recursului formulat parchetul a arătat în esenţă că actele de urmărire penală, deşi prezintă unele lacune şi deficienţe nu sunt lovite de nulitate absolută, astfel încât nu se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Astfel, s-a arătat că este adevărat  că procesul verbal de sesizare din oficiu a fost întocmit la data de 1.02.2005 de către ofiţerii din cadrul CZCCOA, în condiţiile în care urmărirea penală pentru infracţiunea prev. de art. 12 din Legea 678/2001 trebuia efectuată de către procuror, însă actul putea fi întocmit de CZCCOA  conform art. 213 Cod procedură penală cu obligaţia de a-l înainta însă de îndată procurorului; actul a fost înaintat procurorului, chiar dacă nu „de îndată”, astfel încât împrejurarea întârzierii în comunicarea actului nu poate sta la baza constatării nulităţii absolute a acestuia ci eventual a unei nulităţi relative, care însă nu a fost invocată de către inculpaţi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi nici nu a produs vre-o  vătămare  inculpaţilor.

Nici actele întocmite în cauză în acest interval de timp nu au produs vătămări inculpaţilor, chiar dacă unele dintre ele au fost efectuate de către ofiţeri din cadrul CZCCOA Dolj şi nu de către procuror, fără a exista o delegare a primilor în vederea efectuării lor,  iar aceştia nu au invocat acest aspect cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

Dispoziţiile art. 224 al. 3 Cod procedură penală nu sunt imperative astfel cum rezultă din însăşi conţinutul normei, astfel încât lipsa lui nu este de natură să conducă la concluziei nulităţii absolute a tuturor actelor de urmărire penală, cu consecinţa restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale; de altfel, după cum se poate observa o parte din actele întocmite anterior urmăririi penale au fost refăcute de către instanţă.

Dispoziţiile art. 70 din Codul de procedură penală, astfel cum sunt reţinute de către instanţă nu puteau fi aduse la cunoştinţa inculpaţilor la momentul aducerii la cunoştinţă a învinuirii, în condiţiile în care actul a fost întocmit la data de 16.03.2005 iar articolul  indicat de instanţă a primit actuala formă doar prin Legea nr. 356/2006; faptul că în  descrierea faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii nu sunt menţionate expres numele părţilor vătămate  nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare a acestora, în condiţiile în care în declaraţiile date de aceştia au făcut referire la toate părţile vătămate, deci au luat cunoştinţă de identitatea acestora; au luat cunoştinţă de declaraţiile părţilor vătămate şi deci şi de identitatea acestora şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, astfel încât dreptul lor la apărare nu a fost lezat în nici un fel.

Cât priveşte actul de sesizare al instanţei s-a al instanţei, este adevărat că nu există o  descriere detaliată a  stării de fapt, însă trebuie avută în vedere  şi perioada care a trecut  de la momentul la care s-au consumat faptele şi până la momentul la care persoanele traficate au dat declaraţie, modul în care experienţa pe care au trăit-o s-a reflectat  în percepţia persoană a acestora şi faptul că cei doi inculpaţi au acţionat simultan în acelaşi loc asupra  aceloraşi persoane; în condiţiile în care este  indicată perioada în care s-a săvârşit fapta, numele persoanelor vătămate şi  în ce a constat activitatea infracţională nu se poate spune că avem o descriere generală, în plus starea de fapt reprezentând o sinteză a probelor administrate.

Parchetul a mai arătat că deşi începerea urmăririi penale s-a realizat pentru două infracţiuni în formă simplă pentru ambii inculpaţi, iar prezentarea materialului de urmărire penală s-a realizat pentru aceleaşi infracţiuni însă în formă continuată, încadrare care apare de altfel şi în rechizitoriu, nu se poate vorbi în speţă de o încălcare a dreptului la apărare, câtă vreme noua încadrare juridică a faptelor a fost adusă la cunoştinţa inculpaţilor, în prezenţa apărătorului ales cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi aceştia şi-au putut formula apărările  faţă de noua  încadrare; în cauză nu pot fi precizate numărul actelor materiale care intră în conţinutul infracţiunilor continuate pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor întrucât ţinând seama de natura faptelor şi intervalul de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, numărul actelor materiale apare imposibil de indicat.

Recurenta T.M.K. a invocat în susţinerea recursului promovat aceleaşi argumente aduse de către parchet,  descrise în cele ce preced, arătând în plus că restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale nu se impune nici din considerente de moralitate, dat fiind că a trecut o mare perioadă de timp de când au fost comise faptele iar sistemul judiciar român nu este în măsură să procedeze la tragerea la răspundere penală a celor doi inculpaţi care au traumatizat din toate punctele de vedere partea vătămată – recurentă.

Analizând sentinţa penală atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului şi ţinând seama de criticile aduse acesteia de recurenţi, Curtea a constatat următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect că prin rechizitoriul întocmit la data de 22 iulie 2005 în dosarul penal nr. 79D/P/2005  de Ministerul Public Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Dolj  s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a  inculpaţilor:  C.N. şi C.M.  pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al.1 din Legea 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al.1 şi 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal  şi art. 33 lit. a Cod penal .

Cu acest rechizitoriu a fost sesizat Tribunalul  Dolj constituind obiectul dosarului penal nr. 1970/P/2005 al acestei instanţe.

Prin încheierea nr. 61 din data de 26.03.2008 pronunţată în dosarul nr. 15497.3/54/2006,  Tribunalul Dolj a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia spre soluţionare Tribunalului Braşov, investit prin încheierea  nr. 458 din 14.03.2008  a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care  cauza a fost  strămutată la Tribunalul Braşov.

Verificând actele procedurale şi procesuale efectuate în cursul urmăririi penalele, materialul probator administrat în această etapă procesuală, precum şi legala sesizare a instanţei de judecată tribunalul a constatat  în mod judicios că există în speţă numeroase încălcări ale normelor de procedură penală care guvernează etapa urmăririi penale şi chiar încălcări ale drepturilor recunoscute părţilor într-un proces  cu efecte asupra actelor întocmite şi implicit asupra urmăririi penale;

Curtea a reţinut însă că nu toate încălcările normelor de drept procesual penal constatate de către prima instanţă atrag nulităţi absolute şi că în nici un caz nu se poate vorbi despre nulitatea absolută a întregii urmăriri penale.

Astfel, împrejurarea că în speţă CZCCOA Craiova s-a sesizat din oficiu şi a efectuat în cauză numeroase  acte premergătoare înainte de începerea urmăririi penale, deşi potrivit art. 21 din Legea 678/2001 urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de această lege se efectuează în mod obligatoriu de procuror şi se judecă în primă instanţă de tribunal  iar potrivit art. 12 al. 2 din Legea 508/2004 pentru infracţiunile  prevăzute de Legea 678/2001 urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror specializat din cadrul DIICOT, reprezintă o încălcare evidentă a normelor de procedură referitoare la competenţă, actele întocmite în aceste împrejurări fiind lovite de nulitate absolută cu excepţia cazurilor în care reclamau urgenţă şi au fost înaintate de îndată procurorului. În mod similar, actele efectuate de ofiţerii aceleiaşi structuri după începerea urmăririi penale de către procurorul competent, în paralel cu procurorul şi fără să existe o delegare dată de procuror  în sensul art. 214 al.4  Cod procedură penală  în vigoare în anul 2005 se sunt lovite de nulitate absolută.

Atâta timp cât s-a început însă la data de 15.03.2005 de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj BCCOA urmărirea penală faţă de C.M.  pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod penal  constând în aceea că în perioada 2002-2005  a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri personale în acest mod  şi faţă de C.N.  pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod penal , cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal constând în aceea că în perioada 2003-2005 a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri personale în acest mod iar la data de 16.03.2005 procurorul specializat din cadrul  DIICOT Biroul Teritorial Dolj a emis ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de C.M.  pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 Cod penal constând în aceea că în perioada  octombrie 2003 – aprilie 2004  a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri personale în acest mod ( filele 71,73 volumul II  dosar de urmărire penală ) şi faţă de C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 Cod penal constând în aceea că în perioada  octombrie 2003 – aprilie 2004  a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri personale în acest mod, în cauză fiind ulterior efectuate acte de urmărire penală specifice acestei etape şi de către procuror, nu se poate concluziona că întreaga urmărire penală este lovită de nulitate absolută şi în consecinţă nu se poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea întregii urmări penale, chiar dacă unele acte sunt defectuos întocmite de acesta sau chiar lovite de nulitate relativă.

Cu toate că la dosarul de urmărire penală nu există nici un proces verbal prin care procurorul de caz să fi  constatat efectuarea de acte premergătoare, proces verbal care să poată constitui mijloc de probă conform dispoziţiilor art.  224 Cod procedură penală lipsa acestui proces verbal nu este de asemenea de natură a afecta legalitatea actelor realizate în cursul urmăririi penale cu respectarea normelor procesual penale şi în nici un caz nu poate constitui temei de restituire a cauzei la procuror în vedere refacerii urmăririi penale.

Sancţiunea aplicabilă de către instanţă în această din urmă situaţie, ca de altfel şi în ceea ce priveşte actele lovite de nulitate absolută la care am făcut referire anterior este neluarea în considerare a acelor acte procesuale sau probe întocmite sau administrate anterior începerii urmăririi penale fără existenţa unui proces verbal la care face referire art.  224 Cod procedură penală sau a celor efectuate de către alte organe judiciare decât cele competente.

Abia în situaţia în care unul dintre actele procedurale obligatorii de efectuat într-o cauză penală de către procuror este lovit de nulitate absolută se poate lua în discuţie restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Chiar dacă în ziua începerii urmăririi penale, un ofiţer din cadrul CZCCOA Craiova şi nu procurorul de caz a adus la cunoştinţa inculpaţilor C.N. şi C.M. că sunt învinuiţi de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faptă prev. şi ped. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 această împrejurare nu a condus la încălcarea dreptului la apărare al acestora, întrucât  inculpaţii nu contestă că li s-a adus la cunoştinţă  fapta care formează obiectul cauzei şi  încadrarea juridică  aspecte care rezultă de altfel şi din procesele verbale întocmite cu acea ocazie, ei fiind  asistaţi în acel moment de către avocaţi aleşi; fapta de care sunt acuzaţi şi încadrarea juridică dată la acel moment faptei a fost adusă din nou la cunoştinţa inculpaţilor, înaintea audierii lor, de astă dată de către procuror, astfel cum rezultă din  partea introductivă a declaraţiilor existente la filele 75 şi 98 dosar urmărire penală, pe formularul de audiere menţionându-se învinuirea – respectiv trafic de persoane şi proxenetism încadrate în art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi 329 Cod penal  constând în aceea că în perioada 2002-2004  a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri în acest mod – în cazul inculpatului C.M. şi  în aceea că în perioada 2003-2005 a racolat şi transportat în  Italia în scopul exploatării sexuale mai multe tinere pe care le-a obligat să se prostitueze obţinând venituri în acest mod – în  cazul inculpatului C.N. Ori în acest context, chiar dacă se face referire generic la mai multe tinere fără a se preciza despre câte tinere traficate este vorba sau câte persoane vătămate de fiecare învinuit şi care este identitatea acestora în speţă să nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului la apărare inculpaţilor cu atât mai mult cu cât inculpatul C.N., singurul care la acel moment a fost de acord să dea declaraţie  a făcut referire în declaraţia sa la întreaga stare de fapt. De altfel în declaraţiile ulterioare date de către ambii inculpaţi în faţa procurorului, în  prezenţa avocaţilor, aceştia descriu – astfel cum înţeleg să se apere - relaţiile lor cu fiecare dintre părţile vătămate.

Inculpaţii au luat cunoştinţă de întreg materialul probator, de declaraţiile părţilor vătămate şi deci şi de identitatea acestora şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, astfel încât dreptul lor la apărare nu a fost lezat în nici un fel.

Cât priveşte actul de sesizare al instanţei, este adevărat că nu există o descriere detaliată a  stării de fapt, dar în condiţiile în care este  indicată perioada în care s-a săvârşit fapta, numele persoanelor vătămate şi  în ce a constat activitatea infracţională  iar încadrarea în drept este în acord cu starea de fapt prezentată în expozitiv, instanţa, pe baza probelor administrate cu ocazia cercetării judecătoreşti ar putea suplini lacunele pe care le are actul de sesizare.

Ceea ce nu poate suplini instanţa întrucât este atributul exclusiv al procurorului şi pentru care se impune restituirea cauzei la procuror, este punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor pentru toate infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.

Astfel, s-a constatat că urmărirea penală a început faţă de fiecare inculpat pentru comiterea în concurs real  a câte unei infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al. 1 Cod penal, ambele infracţiuni în forma simplă , a fost pusă în mişcare acţiunea penală faşă de fiecare inculpat pentru concursul dintre o infracţiune în forma simplă de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr.  678/2001 şi o infracţiune de proxenetism  în forma simplă prev. de art. 329 Cod penal  fără a se menţiona alin. 1 sau 2.

La dosarul cauzei nu se găseşte, în etapa urmăririi penale, nici o ordonanţă de extindere a procesului penal pentru alte fapte sau de schimbare a încadrării juridice; cu toate acestea, inculpaţilor li se prezintă materialul de urmărire penală pentru  săvârşirea  de către fiecare inculpat în concurs real a infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism prevăzute de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi 329 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod procedură penală  şi 33 lit. a Cod penal  fără precizarea nr. de acte materiale  - cunoscut fiind că legiuitorul reglementează infracţiunea continuată ca fiind o unitate legală de infracţiune întrucât se materializează în săvârşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni,  iar în plan sancţionator – conform art. 42 Cod penal - dispoziţiile art. 41 al. 2 Cod penal reprezintă o stare de agravare a pedepsei.

Prin rechizitoriul întocmit la data de 22 iulie 2005 în dosarul penal nr. 79D/P/2005  de Ministerul Public Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Dolj  s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a  inculpaţilor:  C.N. şi C.M.  pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al.1 şi 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal  şi art. 33 lit. a Cod penal .

S-a constatat astfel că urmărirea penală s-a început împotriva inculpaţilor pentru câte două infracţiuni simple de trafic de persoane prevăzute de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al.1 şi 2 Cod penal şi acţiunea penală s-a pus în mişcare împotriva inculpaţilor pentru aceleaşi infracţiuni, în forma simplă, iar trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracţiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al.1 din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prev. de art. 329 al.1 şi 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal  şi art. 33 lit. a Cod penal .

În acest context, în raport de  dispoziţiile art. 263 Cod procedură penală care prevăd că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, indicându-se şi încadrarea juridică dată faptei, în mod judicios a constatat prima instanţă că sesizarea instanţei este nelegală, întrucât prin rechizitoriul parchetului s-a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaţilor pentru mai multe fapte decât s-a realizat urmărirea penală, fapte pentru care nu s-a început urmărirea penală şi nu  s-a pus în mişcare acţiunea penală - atribute care îi revin exclusiv procurorului – şi care datorită modului defectuos în care s-au realizat de către procuror actele de începere a urmăriri penale şi de punere în mişcare a acţiunii penale (fără indicarea numelor persoanei sau persoanelor vătămate) nici nu pot fi izolate, pentru a se pronunţa o eventuală soluţie de către instanţă referitor la cele pentru care au fost respectate normele procedurale.

Curtea a constatat în consecinţă că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 332 alin 2 Cod procedură penală şi că se impune restituirea cauzei la procuror pentru  refacerea urmăririi penale conform celor ce preced şi sesizarea instanţei conform art. 263, 264 Cod procedură penală, chiar în condiţiile în care cauza se află de multă vreme pe rolul instanţelor şi o astfel de hotărâre apare la acest moment defavorabilă părţilor civile; procedând la continuarea cercetării judecătoreşti fără a fi legal sesizată, instanţa de fond s-ar vedea pusă în imposibilitatea pronunţării unei soluţii la finalul procesului.

În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca nefondate recursurile promovate în cauză de  către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea vătămată T.M.K..

Recurenta parte vătămată T.M.K. a fost obligată să plătească statului conform art. 189, 192 alin 2 Cod procedură penală suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor judiciare din apel să rămână în sarcina statului conform art.  192 alin 3 cod procedură penală.

(Decizia penală nr. 217/R din 21 martie 2011; dosar nr. 960/62/2009)

Domenii speta

Spete similare