Contestaţie la executare

Sentinta civila 2571 din 17.11.2008

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, reclamantă SC X SRL a formulat contestaţia împotriva deciziei Y privind măsurile asigurătorii solicitând în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău- Activitatea de Inspecţie fiscală anularea acestei şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Acţiunea este legal timbrată, iar în motivare se arată că prin decizia Y DGFP Bacău, prin activitatea de inspecţie fiscală a dispus angajarea răspunderii solidare a SC X SRL Dărmăneşti, împreună cu SC A SRL, şi SC B SRL, respectiv instituirea unui sechestru asigurător asupra patrimoniului societăţii contestatoare pentru datorii la bugetul de stat pe care le au cele două societăţi. Contestatoarea face precizarea că nu are nici un fel de legătură cu SC X, neexistând identitate între acţionarii acestei societăţi şi cei ale celorlalte două, motiv pentru care consideră că decizia prin care se instituie angajarea răspunderii solidare între aceste societăţi este nelegală, atâta timp cât nu există o hotărâre judecătorească în acest sens. Se arată în continuare că societatea contestatoare nu are nici un fel de datorii la bugetul de stat.

Acţiunea este întemeiată în drept pe dispoziţiile OG 92/2003.

Intimata  nu depune întâmpinare

în cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, din analiza cărora instanţa reţine următoarele:

In fapt, prin decizia Y privind înfiinţarea măsurilor asigurătorii s-a constatat de către intimată că SC A SRL , datorează bugetului consolidat de stat suma totală de 69523 lei, iar SC B SRL suma de 22675 lei, motiv pentru care se dispune angajarea răspunderii solidare a celor două societăţi cu contestatoarea, iar la recomandări privind modul de aducere la îndeplinire a acestora se propune instituirea măsurilor asigurătorii respectiv sechestru asigurător asupra bunurilor contestatoarei şi poprire asupra conturilor acesteia.

Instanţa constată că potrivit art. 27 alin. 2 Cod procedură fiscală „Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b)  are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului."; iar potrivit art. 28 alin. 2 al aceluiaşi act normativ „...organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal."

Din economia textelor de lege sus citate, rezultă că pentru angajarea răspunderii solidare a unei societăţi cu o alta este necesară întrunirea cumulativă a celor trei condiţii enumerate şi emiterea unei decizii motivate de către organul fiscal în acest sens. Analizând legalitatea angajării răspunderii solidare instanţa constată că, nu există o decizie în acest sens a organului fiscal. Astfel decizia Y este intitulată „decizie privind măsurile asigurătorii" în cuprinsul căreia se regăseşte o dispoziţie potrivit căreia „se dispune măsura angajării răspunderii solidare a SC X SRL cu SC B SRL", motivat de faptul că debitorul SC B SRL a fost declarat insolvabil, şi pentru starea de insolvabilitate a acestuia se fac vinovaţi SG şi SC A SRL. Mai mult angajarea răspunderii solidare a contestatoarei cu SC A SRL este stabilită la capitolul recomandări privind modul de angajarea răspunderii solidare.

Instanţa apreciază că această modalitate de angajare a răspunderii solidare cuprinsă în conţinutul unei decizii privind măsurile asigurătorii, nu poate avea caracterul unei dispoziţii a organului fiscal care să determine aducerea sa la îndeplinire prin forţa coercitivă a statului. In opinia instanţei o decizie de această natură ar trebui să conţină un preambul, o motivare a situaţiei de fapt ce impune luarea unei asemenea decizii, precum şi o motivare în drept şi un dispozitiv prin care organul fiscal să ia măsura prevăzută de lege. Raportat la conţinutul actului atacat instanţa apreciază că decizia Y nu respectă aceste criterii, astfel că ea nu poate fi luată în considerare în vederea angajării răspunderii solidare a contestatoarei cu Se A SRL sau cu SC B SRL

Această teză este confirmată şi de decizia nr.Z emisă de intimată privind angajarea răspunderii solidare a SC A SRL cu contestatoarea, care însă poartă o dată ulterioară actului contestat.

Cu privire la instituirea măsurilor asigurătorii instanţa apreciază că în condiţiile în care angajarea răspunderii solidare ce reprezintă temeiul instituirii măsurilor asigurătorii nu este realizată legal, raportat la principiul „accesoriul urmează principalului" nici aceste măsuri nu sunt legale, astfel că nu se mai impune analizarea lor  pe fond

Faţă de considerentele sus expuse urmează să admită acţiunea formulată de contestatoarea SC X SRL, cu sediul în jud. Bacău, în contradictoriu cu intimata ANAF -DGFP BACĂU, cu sediul în Bacău, str. Dumbrava Roşie, nr. 1-3, jud. Bacău.

Va dispune anularea deciziei Y privind măsurile asigurătorii.

Va dispune restituirea sumei de 2500 lei reprezentând cauţiune.

Domenii speta

Spete similare