Bunuri comune

Sentinţă civilă 1562 din 06.11.2012


Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub număr dosar.., reclamantul  PI a  chemat în judecată  pe  pârâta  PA, pentru  ca pe baza  probelor administrate  să se dispună  împărţirea bunurilor realizate  în timpul căsătoriei  şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de  judecată.

În motivarea acţiunii, în fapt, reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta, iar în prezent sunt despărţiţi.

Mai arată reclamantul că, împreună cu pârâta, au realizat o serie de bunuri şi îmbunătăţiri ce au rămas la pârâtă, solicitând evaluarea acestor bunuri, atât cu privire la contravaloarea acestora, cât şi a manoperelor pe care le-a suportat.

De asemenea, solicită să se constate că în timpul căsătoriei au fost realizate următoarele bunuri:

- un gard de ciment şi scândură, pe o lungime de peste 40 m (materiale şi manoperă)

- construit, tencuit, finisat, o baie în interiorul casei, cu gresie şi faianţă pe toată

suprafaţa( contravaloarea materialelor şi a manoperei).

- introdus apă în casă, baie şi bucătărie, cumpărând toate cele necesare introducerii apei, cadă baie, introdus instalaţie electrică în baie.

- un televizor color Daewoo; un DVD + 1 video, un boiler electric de 80 L,- o chiuvetă

cu picior de baie, o chiuvetă pentru bucătărie din inox, o maşină de spălat rufe, gard din plasă de sârmă 150 m ( material + manoperă) .

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile din Codul familiei.

La data de 9 martie 2011, s-a depus la dosar de către pârâtă o întâmpinare prin care solicită admiterea acţiunii principale în parte şi compensarea cheltuielilor de judecată şi o cerere reconvenţională, prin care solicită introducerea la masa partajabilă a bunurilor şi îmbunătăţirilor comune şi a următoarelor bunuri mobile: Camera Video, un telefon mobil cu cameră, cameră Samsung, un telefon Nokia, darul la nunta fiului reclamantului în cuantum de 500 lei, 10 m perdele de Paşcani, o maşină de cafea, o maşină de tăiat faianţă, lampă de benzină, un geamantan în cuantum de 200 lei, precum şi partajarea cheltuielilor de întreţinere a minorilor reclamantului din prima căsătorie faţă de care nu avea nici o obligaţie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 119 cod.proc.civ.

În dovedirea cererii, a depus la dosar factura fiscală seria NTXJF nr.7174962 din 17 ianuarie 2005 reprezentând contravaloarea maşinii de spălat, cuponul de pensie, un set de chitanţe şi contractele de împrumut.

Cererea a fost legal timbrată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu martori, fiind audiaţi în acest sens numitele CV, PM şi BVD, ale căror declaraţii după citire şi semnare sau ataşat la dosarul cauzei.

La data de 11 octombrie 2011 s-a  pronunţat  Încheierea  de admitere în principiu, prin care  s-a admis în  parte în principiu acţiunea precizată şi cererea reconvenţională, s-a constatat că reclamantul împreună cu pârâta au dobândit în perioada căsătoriei, în cotă de câte 1 următoarele bunuri mobile: montat gresie şi faianţă în baie; tv color Daewoo; aparat DVD cu video; boiler electric 80L; chiuvetă cu picior de baie; chiuvetă inox în bucătărie; maşină de spălat rufe; gard plasă de sârmă - 4 suluri (doar contravaloare material); cameră video; telefon mobil.

Pentru se pronunţa astfel, instanţa a reţinut din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, că părţile au fost căsătorite din data de 11.05.2004, iar prin sentinţa civilă nr. 1567/04.11.2009 pronunţată de Judecătoria N. a fost desfăcută căsătoria, prin prezenta acţiune solicitându-se partajarea bunurilor comune realizate în perioada respectivă.

S-a reţinut că atât acţiunea cât şi cererea reconvenţională sunt întemeiate în parte, fiind admise în măsura în care s-a dovedit dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.

Astfel, a fost recunoscută de pârâtă dobândirea, în timpul căsătoriei, a televizorului color marca Daewoo, DVD cu video, boilerul electric de 80 l, chiuveta cu picior în baie, chiuveta de inox în bucătărie, maşina de spălat rufe.

De asemenea, în ceea ce priveşte îmbunătăţirile la imobilul-casă de locuit, s-a reţinut că introducerea apei în baie şi bucătărie s-a realizat înainte de căsătorie iar în timpul căsătoriei s-a montat doar gresie şi faianţă, ca bun comun.

Cu privire la gardul de plasă de sârmă, pârâta a arătat prin întâmpinare că doar contravaloarea materialului folosit – 4 suluri, este bun comun, manopera fiind executată de părţi.

În ceea ce priveşte edificarea gardului de ciment şi scândură, cu o lungime de 40 m (materiale şi manoperă) s-a constatat că cererea nu este întemeiată, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultând că a fost edificat în exclusivitate de pârâtă, după despărţirea în fapt.

Din bunurile solicitate reconvenţional, s-a dovedit dobândirea în timpul căsătoriei a unei camere video, a unui telefon mobil, ce au fost luate de reclamant.

Dobândirea celorlalte bunuri nu a fost dovedită sau, după caz, nu constituie bun comun în sensul art. 30 C.fam.

Pentru bunurile considerate ca fiind în devălmăşie, instanţa a reţinut o contribuţie în cote egale a soţilor, dat fiind că nu s-a dovedit în cauză că vreunul dintre ei ar fi avut o contribuţie mai mare, deşi pârâta a solicitat reconvenţional stabilirea unei cote de 90% la dobândirea bunurilor şi îmbunătăţirilor comune

În perioada 15.11.2011-28.08.2012, cauza a rămas în nelucrare, fiind suspendată pentru lipsa părţilor.

Pentru evaluare şi lotizare, la data de 28.08.2012 s-a desemnat în cauză exp. C.A, care la data de 26.10.2012 a depus la dosar raportul de expertiză tehnico-economică judiciară, cuprinzând două variante de lotizare.

Prin concluziile scrise, reclamantul a solicitat ca toate bunurile reţinute în IAP să fie atribuite pârâtei, cu obligarea la plata sultei.

Având în vedere caracterul interlocutoriu al încheierii de admitere în principiu, raportul de expertiză întocmit în cauză cu privire la evaluarea şi lotizarea bunurilor reţinute în masa de împărţit, precum şi dispoziţiile art. 6739 C.p.civ, potrivit cărora la formarea şi atribuirea loturilor se va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că înainte de a se cere împărţeala, unele au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea, instanţa apreciază că se impune atribuirea bunurilor conform variantei II , care va fi însă modificată în sensul includerii în lotul pârâtei, pe lângă bunurile menţionate, şi a televizorului color Daewoo.

Pentru a împărţi bunurile astfel, instanţa are în vedere susţinerile părţilor şi declaraţiile martorilor audiaţi, în ceea ce priveşte modul în care cei doi foşti soţi au intrat în stăpânirea şi au folosit bunurile, precum şi procesul verbal întocmit de expert cu privire la identificarea bunurilor găsite la domiciliul pârâtei M. (fostă P) A. (fila 107).

Astfel, întrucât varianta II propusă de expert s-a apropiat cel mai mult de modul în care părţile se află în posesia bunurilor, va fi scos din lotul propus reclamantului TV color Daewoo, evaluat la 150 lei, care se regăseşte la domiciliul pârâtei, urmând a fi atribuite reclamantului doar camera video şi telefonul mobil, rămase la acesta, după cum susţine pârâta prin cererea reconvenţională şi s-a dovedit prin declaraţia martorului P.M. (fila 35).

În consecinţă, va fi modificată şi obligaţia plăţii sultei, în sensul că pârâta va plăti reclamantului 45 lei cu acest titlu, în condiţiile în care lotul atribuit are valoarea de 915 lei iar valoarea totală a bunurilor este de 1740 lei, revenind câte 870 lei fiecărei părţi.

În temeiul art. 274-276 C.p.civ., în raport de modul de soluţionare a cererilor formulate de părţi precum şi valoarea pretenţiilor admise, instanţa va compensa în parte cheltuielile de judecată şi va obliga pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

(Sentinţa civilă nr. 1562/6 noiembrie 2012)