Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

Prin plângerea înregistrată la această Judecătorie la data de 23.02.2009 petiţionarul G.E.Zs. a solicitat instanţei  în principal ca prin sentinţă să desfiinţeze rezoluţia din 03.02.2009 al Prim Procurorului  al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.S. dat.în Dos.______ şi să trimită cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria O.S. în vederea începerii urmăririi penale iar în subsidiar prin încheiere să desfiinţeze rezoluţia atacată şi să reţină cauza spre rejudecare iar prin sentinţa ce se va pronunţa să condamnă pe numita L.D. – fostă G. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului faptă prev.şi ped.de art.307 alin.2 din Cod penal cu obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii petentul arată că în data de 07.10.2008 a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria O.S. solicitând începerea urmăririi penale împotriva numitei L.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev.şi ped.de art.292, 291 şi 307 alin.2 Cod penal.

Prin Rezoluţia din 12.01.2009 dată în Dos.______ procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O.S. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale. Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere, iar Prim Procurorul Parchetului prin Rezoluţia din 03.02.2009 a respins plângerea, motivându-şi soluţia dată prin lipsa caracterului de repetabilitate a faptei, condiţie cerută de art.307 alin.2 din Codul penal. Totodată se arată în rezoluţia atacată că nu există dovadă în sensul că ar fi fost pus în situaţia de a nu putea lua legătura cu fiica sa, iar organele de urmărire penală nu pot impune locul de domiciliu sau de reşedinţă a unei persoane doar pentru motivul că deplasarea în Anglia ar crea dificultăţi pentru celălalt părinte al cărui acord de moment ce copilul a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă celuilalt părinte nu este cerut de lege consideră că în cauza de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.307 alin.2 din Cod penal, inclusiv sub aspectul laturii obiective, caracterul de repetabilitate a împiedicării întreţinerii legăturilor personale în condiţiile concrete din speţă fiind de necontestat. Din data de 20.09.2009 au trecut peste 5 luni de zile, perioadă în care de cel puţin de 12 ori avea dreptul stabilit prin hotărâre judecătorească de a o aduce pe minoră la domiciliul lui, care eventual putea fi însoţită de mama ei, cum rezultă din considerentele sentinţei civile. Legăturile personale au fost stabilite de instanţă în considerarea domiciliului părinţilor minorei – C.S. şi O.S.. Petiţionarul este încadrat în muncă în O.S., astfel este în imposibilitate obiectivă din cauza distanţei şi a cheltuielilor ce ar implica călătoria să se deplaseze de două ori pe lună sâmbăta în Anglia. Mama minorei în ţara menţionată locuieşte la domiciliul unui bărbat pe care petentul nu l-a văzut vreodată, şi chiar dacă s-ar duce riscând să fie reclamat că a intrat fără drept pe proprietatea privată a unui cetăţean englez nu ar putea lua pe minoră la domiciliul său.

Mama minorei în momentul în care a dus-o pe aceasta în Anglia era conştienţă că, este împiedicat din motive mai presus de voinţa sa de a ţine astfel cum este stabilită prin hotărâre judecătorească legături personale cu minora. Procurorul şi prim Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O.S. nu au ţinut cont la soluţionarea denunţului respectiv a plângerii împotriva rezoluţiei din 12.01.2009 de faptul că, dispoziţiile art.17 şi 30 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate trebuie coroborate tocmai pentru a evita situaţiile ca cele din speţă cu prevederile Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. În acest sens se referă la disp.art.18 alin.2 din lege în care se arată: „ Deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa de judecată”.

Coroborând textele celor două legi consideră faptul că minora a fost luată din ţară de mamă în mod fraudulos, pe ascuns, în cunoştinţă de cauză.

În drept cererea este întemeiată pe disp.art.287 ind.1 al.1 şi 8 lit.b şi c din Cod procedură penală, art.307 alin.2 Cod procedură penală raportat la disp.art.43 alin.3 Cod familiei.

Intimata L.D. faţă de care s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală în cauză prin actul depus la dosar solicită respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea rezoluţiei atacate. (f.15-16)

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria O.S. nr.____ din ____2009 s-a dispus confirmarea propunerii de a nu se începe urmărirea penală în cauză privind pe numita L.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului prev.de art.307 alin.2 Cod penal, fals în declaraţii prev.de art.292 Cod penal şi uz de fals prev.de art.291 Cod penal.

Împotriva acestei Rezoluţii petentul a depus plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria O.S., plângere respinsă de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria O.S. prin Rezoluţia nr._____ din ____ 2009.

Analizând Rezoluţia Procurorului de caz cât şi Rezoluţia Prim Procurorului de pe lângă Judecătoria O.S., instanţa apreciază că motivele invocate de către petent nu pot fi luate în considerare, întrucât din disp.Legii nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţie a cetăţenilor români în străinătate rezultă că minorilor cetăţeni români li se eliberează paşapoarte simple şi la cererea părintelui căruia minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, art.17 alin.2, ori minorul a fost încredinţat mamei intimate prin sentinţa civilă ______ pronunţată de Judecătoria O.S., rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr.184 din 17 octombrie 2006 a Tribunalului Harghita.

Prin urmare faţă de aceste dispoziţii legale pentru eliberarea paşaportului simplu cât şi pentru includerea minorului pe paşaportul părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă nu este necesar acordul şi a celuilalt părinte, în speţă al persoanei vătămate.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.7 alin.1 lit.a din Hotărârea de Guvern nr.94/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 248/2005, dispoziţie legală care enumeră actele necesare eliberării unui paşaport simplu pentru minori sau includerea acestuia în paşaportul unuia dintre părinţi, documente între care nu se regăseşte şi declaraţia celuilalt părinte căruia minorul sub 14 ani nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare prin hotărâre definitivă şi irevocabilă – în speţă situaţia persoanei vătămate.

În acelaşi sens dispoziţiile art.30 alin.1 lit.c din Legea sus menţionată prevăd că organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă minorii sunt însoţiţi de o persoană română majoră şi în cazul în care minorul care este înscris în paşaportul unui părinte şi călătoreşte în străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui paşaport individual şi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.

Faţă de cele de mai sus nu se poate reţine în sarcina susnumitei săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii şi uz de fals prev.de art.292 respectiv art.291 Cod penal.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev.de art.307 Cod penal în conţinutul constitutiv al infracţiunii, este nevoie de plângere prealabilă şi este necesar existenţa repetabilităţii. Plângerea prealabilă este o condiţie de procedebilitate şi de pedepsebilitate, cea ce înseamnă că procurorul este ţinut de această plângere în sensul că la data la care este sesizat, infracţiunea care face obiectul plângerii trebuie să existe. În speţă, disp.art.307 alin.2 Cod penal necesită existenţa repetabilităţii acţiunii de împiedicare a petentului de a avea legături personale cu minora or fapta a fost constatată la data de 20.09.2008 şi plângerea a fost formulată la data de 7.10.2008.

Pentru considerentele de mai sus instanţa în baza art.278/1 al.8 lit.a Cod procedură penală va respinge plângerea petentului G.E.Zs., împotriva Rezoluţiei Procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O.S.  din data de 12 ianuarie 2009 dată în Dosarul  ______ şi va menţine rezoluţia atacată.

În baza art. 192 alin.3 Cod proc. penală va obliga petentul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare