Reincredintare minor

REINCREDINTARE MINOR. (S.C.10393/12.11.2008)

Prin cererea înregistrată la aceasta instanţă, reclamanta T.O. a chemat în judecată pe paratul F.T.A., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelara-Primăria Sector 3 Bucuresti, să se dispună reîncredinţarea minorei F.R.M., născuta la data de 08.11.1999 către reclamanta şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca din relaţia de concubinaj întreţinută cu pârâtul a rezultat la data de 08.11.1999 minora F.R.M., de a cărei creştere şi educare s-a ocupat până în anul 2004, când a fost nevoită să plece din ţară la muncă. Profitând de lipsa reclamantei din ţară, pârâtul a introdus o cerere de încredinţare a minorei, cerere ce a fost soluţionată pozitiv prin sentinţa civilă nr. 531/23.01.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 11972/303/2005. Reclamanta a susţinut că s-a interesat de minoră în mod constant, păstrând legătura cu aceasta, iar pentru o perioadă de câteva luni, respectiv din 10 mai până la 31 iulie 2007, minora a locuit împreună cu aceasta în Spania.

Întrucât pârâtul nu are asigurata existenţa în muncă şi nici condiţii locAtive corespunzătoare  pentru cresterea şi educarea  minorei, acesta locuind împreună cu actuala sa soţie şi cu fiul acesteia într-un imobil pe care trebuie să îl evacueze, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 44, art. 107 rap la art. 86 şi art.94 c.fam.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 6 lei reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar de 0,3 lei.

În dovedirea acţiunii, au fost depuse la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: sentinta civila nr. 531/23.01.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr.  11972/303/2005(fila 6), certificatul de nastere al minorei (fila 7), declaraţia autentificată sub nr. 2828/15.06.2007 prin care pârâtul şi-a exprimat acordul cu privire la deplasarea minorei în străinătate (fila 8), adeverinţă de la asociaţia de proprietari (fila 9), dovada înscrierii minorei la creşă (fila 12) şi adeverinţa cu veniturile realizate de către reclamanta (fila 13).

La termenul din data de 03.09.2008, pârâtul  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii promovate de către reclamantă.

În motivare, pârâtul a arătat că începând cu anul 2003, înainte de a părăsi ţara, reclamanta i-a încredinţat-o pe minoră, având în vedere că aceasta urma să plece la muncă în străinătate. Până în anul 2005, reclamanta a vizitat-o pe minoră de fiecare dată când revenea în ţară, nimeni neîngrădindu-i acest drept. Reclamanta însă a încălcat dispoziţiile instanţei, aceasta refuzând să o înapoieze pe minoră, pârâtul fiind nevoit să solicite concursul organele de poliţie pentru aducerea la îndeplinirii a măsurii de încredinţare.

Potrivit carnetului de muncă, pârâtul a fost încadrat în muncă în anul 2004, ca agent de pază, iar ulterior, respectiv in noiembrie 2007, acesta a fost angajat ca zidar, în prezent acesta reluându-şi meseria de zidar.

Pârâtul  locuieşte cu soţia acestuia, numita F.E., cu copilul acestora, R. V. şi cu minora R. într-un imobil cu trei camere situat în sectorul 3, corespunzător dotat şi curat întreţinut, iar veniturile realizate lunar de pârât, la care se adaugă şi cele obţinute de către F.E., îi permit acestuia să asigure familiei, inclusiv minorei a cărei reîncredinţare se solicită prin prezenta cauză, condiţii decente de trai. În plus, pârâtul a cumpărat împreună cu actuala sa soţie, un imobil -teren în suprafaţa de 1636 mp, pe care intenţionează să construiască o casa.

Având în vedere că în cauză nu s-au  schimbat împrejurările de care instanţa a ţinut seama la încredinţarea minorei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115, 118 c.pr.civ., art. 44 c.fam.

În dovedire, au fost depuse la dosar, carte de muncă pârât (filele 33-38), livret de familie (filele 40-42), certificat de căsătorie (fila 43), acte medicale (filele 51-52) contractul de vânzare-cumpărare (fila 44), încheierea de înscriere a imobilului în cartea funciară (fila 45),  mai multe bilete de avion (filele 46-50),  plângerea adresată organului de urmărire penală (fila 53).

La termenul din data de 8.10.2008, în temeiul art. 167 c.pr.civ, instanţa a încuviinţat ambelor părţi proba cu înscrisuri, atât cele aflate la dosarul cauzei cât şi înscrisuri suplimentare, fiind depuse contractul de comodat (fila 75-76), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3143/05.09.2007 (filele 77-78), un extras de carte funciară (fila 79), răspunsul la sesizarea făcută de pârât la Secţia 20 Poliţie (fila 80), adeverinţă cu veniturile realizate de către pârât (filele 81,82), s-au efectuat anchete sociale la domiciliul pârâtului din sectorul 3, unde se află în prezent minora (fila 60), cât şi la adresa din sectorul 1 la care locuieşte pârâta (fila 25), proba testimonială cu doi martori, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii D.A. şi I.O. C., ale căror declaraţii, după semnare au fost ataşate dosarului (filele 74,82), proba cu interogatoriul reclamantei, care nu a fost administrată din cauza neprezentării acesteia, iar în camera de consiliu a fost audiată minora R.M..

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta  reţine următoarele:

Ca urmare a unei uniuni consensuale întreţinute de către părţi, la data de 07.09.1995 s-a născut minora F.R.M., copil cu paternitatea stabilită faţă de pârât (certificat naştere fila 7), astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 65 c. fam., minora se bucură de drepturile unui copil născut în timpul căsătoriei. Instanţa constată că prin sentinţa civilă nr. 537/23.01.2006 (fila 6), minora a fost încredinţă pârâtului spre creştere şi educare.

Dispoziţiile art. 44 c. fam consacră legislativ instituţia reîncredinţării copilului minor, însă numai ca o măsură modificatoare a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, condiţionată de schimbarea circumstanţelor de fapt ce au fost avute în vedere de către instanţa de judecată în momentul încredinţării minorului.

Instanţa apreciază că modificarea exerciţiului drepturilor părinteşti este subordonată principiului general ce guvernează toate măsurile ce pot fi luate cu privire la minor, respectiv acela al interesului său superior prevăzut de art.  2 alin. 3 din legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, potrivit căruia "principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice (...), precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti". În lumina acestui principiu, orice măsură care interesează copilul minor, legăturile sale personale cu oricare dintre părinţii săi sau cu membrii familiei trebuie privită din perspectiva celei mai bune dezvoltări care îi poate fi asigurată în contextul dat.

Totodată, admisibilitatea acţiunii promovate în vederea reîncredinţării copilului minor reclamă, în temeiul art. 1169 c.civ. dovedirea faptului că menţinerea copilului sub supravegherea părintelui căruia i-a fost încredinţat ar fi vătămătoare pentru dezvoltarea acestuia fizică, morală, intelectuală.

Faţă de aceste considerente, în prezenta cauză, instanţa apreciază că interesul superior al minorei este acela de a creşte şi de a se dezvolta într-o familie consolidată, alături de tatăl şi fraţii săi, care reprezintă un reper de stabilitate în viaţa sa.

Examinând susţinerile reclamantei prin coroborare cu depoziţiile martorilor audiaţi şi cu concluziile celor două anchete sociale efectuate, instanţa apreciază că minora a beneficiat de supraveghere şi ocrotire corespunzătoare din partea părintelui căruia i-a fost încredinţată.

Astfel, din declaraţiile martorei D.A.(fila 74) reiese că pârâtul şi soţia sa se ocupă foarte bine de minoră, nefăcând niciun fel de diferenţă între aceasta şi ceilalţi copii pe care cuplul îi are, şi, mai mult, din perspectiva copilului, în concret, figura maternă este reprezentată de soţia tatălui ei, căreia i se adresează cu apelativul "mamă". Referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului (fila 60) confirmă preocuparea tatălui minorei de a-i asigura acesteia un mediu de viaţă sănătos, prezentând garanţii morale şi posibilităţi materiale de privind creşterea şi educarea acesteia.

Faptul că pârâtul îşi îndeplineşte în mod corespunzător obligaţiile părinteşti rezultă şi din împrejurarea că minora obţine rezultate şcolare foarte bune, fiind totodată angrenată şi în activităţi extraşcolare, care completează în mod arominos dezvolarea sa. Astfel, din depoziţia martorei I.O.C. (fila 82) reiese că minora participă la o serie de activităţi ce exced procesului de învăţământ, respectiv la balet, fiind dusă de pârât şi de soţia acestuia.

Instanţa apreciază astfel, că mediul familial în care a crescut minora din momentul încredinţării sale către pârât este unul propice dezvoltării acesteia, din ansamblul probator conturându-se un cadru familial întemeiat pe relaţii afective reale, solide.

Instanţa nu poate ignora nici poziţia minorei exprimată cu ocazia audierii sale în camera de consiliu (fila 71) în sensul că doreşte să crească în continuare alături de pârât şi de fraţii săi.

În acelaşi timp, pârâtul deţine condiţii de locuit superioare celor deţinute de către reclamantă. Astfel, din referatul de anchetă socială realizat la domiciliul reclamantei (fila 25) reiese că aceasta locuieşte la o familie de prieteni, ocupând o camera la etajul superior al imobilului, cu acces la dependinţe, în timp ce pârâtul locuieşte alături de soţia sa şi cei trei copii într-un apartament cu trei camere şi dependinţe (fila 60), având de asemenea achiziţionat un teren în vederea construirii unei case (fila 44).

Prin urmare, în considerarea tuturor argumentelor mai sus expuse, instanţa va respinge cererea de reîncredinţare a minorei ca neîntemeiată.

Cu privire la dreptul reclamantei de a avea legături personale cu minora, art. 43 alin. 3 C. fam conţine o dispoziţie de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul spre creştere şi educare, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională, drept a cărui exercitare trebuie să nu antreneze consecinţe negative asupra dezvoltării minorei.

Instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului aplicate prin prisma dispoziţiilor constituţionale (art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţie), care plasează viaţa familială pe tărâmul art. 8, fiind protejată de dispoziţia convenţională. Astfel, statuând cu valoare de principiu în cauza Eriksson contra Suediei, Curtea Europeană a subliniat că, în lumina drepturilor garantate de Convenţie, contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituie un element fundamental al vieţii de familie, principiu reafirmat şi în cauzele Monory contra României şi Ignaccolo-Zenide contra României, în care instanţa europeană subordonează acţiunile jurisdicţiilor naţionale imperativului promovării intereselor superioare ale minorilor.

 Cu toate acestea, faţă de momentul procesual în care a fost formulat capătul de cerere privitor la stabilirea unui program de vizită şi având în vedere şi poziţia pârâtului raportat la acest petit, instanţa nu va putea determina în mod concret, în acest cadru procesual, modalitatea practică a exerciţiului dreptului reclamantei de a avea legături personale cu minora.

Concluzionând, având în vedere că nu s-au schimbat circumstanţe de fapt ce au fost avute în vedere de către instanţa de judecată în momentul încredinţării minorei prin sentinţa civila nr. 537/23.01.2006, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Având în vedere prevederile art. 274 c.pr. civ., instanţa va obliga reclamanta la plata sumei de 700 lei reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

4

Domenii speta

Spete similare