Plângere rezoluţie procuror

Dosar nr. 2420/302/2009

Sentinţă penală nr. 605

Şedinţa publică de la 3 aprilie 2009

Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 este reprezentat de procuror  M R.

Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe petentul C P şi pe intimatul B S, având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată .

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24.03.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 31.03. 2009 şi apoi la 3.04.2009,  când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 18.07.2008, sub nr.7328/302/2008, a fost înregistrată pe rolul  Judecătoriei Sectorului 5, plângerea formulată de către petentul C P, împotriva rezoluţiei nr. 8602/P/2006, din data de 3.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul B S, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246  C.pen.

La dosarul cauzei, a fost ataşat dosarul nr.8602/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Prin sentinţa penală nr. 1930/24.10.2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr.7328/302/2008, s-a admis plângerea petentului C P şi s-a dispus desfiinţarea rezoluţiei nr. 8602/P/2006 din data de 3.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimatul B S, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C.pen.

Această hotărâre penală a fost casată prin decizia nr.195/13.02.2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru nelegala citare a părţii din proces, în speţă a intimatului.

Astfel, cauza a fost înregistrată din nou pe rolul acestei instanţe la data de 9.03.2009, când s-a rejudecat fondul plângerii.

I.Asupra tardivităţii plângerii:

Cu ocazia rejudecării, intimatul B S a invocat – în principal – excepţia tardivităţii plângerii, deoarece aceasta a fost adresată instanţei de judecată cu depăşirea termenului de 20 de zile ce curge în conformitate cu disp. art.278 ind.1 alin.1 şi 2 C.proc.pen.

Potrivit susţinerilor intimatului, ultima zi în care petentul C P putea formula plângerea era data de 6.05.2008. Chiar dacă răspunsul i-ar fost comunicat de către procuror cu întârziere, în condiţiile art.278 ind.1 alin.2 C.proc.pen., petentul ar fi trebuit să depună plângerea în termenul prev. de alin.1 ce curge de la data  expirării termenului iniţial de 20 de zile, iar în această situaţie ultima zi de depunere a plângerii era 8.05.2008.

Instanţa, verificând susţinerilor intimatului prin prisma documentelor aflate la dosar, constată că la dosar nu există dovada comunicării rezoluţiei de netrimitere în judecată către petentul C P, în sensul disp. art.181 C.proc.pen., la dosar fiind depus doar un duplicat al adresei prin care petentul a fost informat despre soluţie, lipsind dovada de primire a citaţiei cu elementele obligatorii prevăzute de lege. În lipsa unei asemenea dovezi de primire şi a unui proces-verbal de predare a comunicării, instanţa constată  că această „comunicare de către procuror a modului de rezolvare”, în sensul disp. art.278 ind.1 alin.1 coroborat cu disp. art.181 C.proc.pen., lipseşte. De aceea, orice cale de atac al cărei termen curge de la această comunicare va fi considerat efectuată în termen.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea argument al intimatului, potrivit căruia oricum termenul de 20 de zile prev. de art.278 ind.1 alin.1  curge de la expirarea celor 20 de zile în care primul-procuror ar fi trebuit să soluţioneze plângerea în temeiul art.278 C.proc.pen., instanţa constată că nu suntem în ipoteza invocată de către intimat, deoarece primul procuror a soluţionat plângerea în termenul legal de 20 de zile. Astfel, instanţa constată că prima plângere formulată de acesta împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată nr.8602/P/2006 din 3.03.2008 a fost  îndreptată greşit la data de 19.03.2008  la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casţie şi Justiţie, fiind trimisă la data de 27.03.2008 la organul competent - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. Faţă de această ultimă dată (27.03.2008), instanţa constată că primul-procuror s-a pronunţat la data de 14.04.2008, în termenul legal de 20 de zile prev. de art.278 alin.1 C.proc.pen. Prin urmare, în speţă nu se aplică disp. art.278 ind.1 alin.2 C.proc.pen., deoarece primul-procuror a soluţionat plângerea în termenul de recomandare prev. de art.278 C.proc.pen.

Pentru aceste motive, instanţa constată că plângerea  dedusă judecăţii se consideră formulată în termenul legal de 20 de zile, prev. de art.278 ind.1 alin.1 C.proc.pen.

II. Asupra fondului plângerii:

1.Petentul C P, fost funcţionar public cu rang de consilier clasa I, a depus iniţial o plângere penală  împotriva intimatului B S, fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu ciontra intereselor persoanelor (art.246 C.pen.), la data de 17.05.2006, plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică sub nr.602/P/2006.

În motivarea acestei plângeri, petentul a solicitat începerea urmării penale împotriva intimatului B S sub aspectul săvârşirii infracţiuni de abuz în serviciu, prev. de art.246 rap. la art.13 alin.2 şi art.17 lit.d Legea nr.78/2000.. Acesta a arătat că la data de 24.10.2005  - dată la care ocupa postul de funcţionar public cu rang de consilier clasaI, grad superior, treapat I în cadrul Ministerului Finanţelor Publice –A.N.A.F., Direcţia de Control Financiar i s-a comunicat prin adresa nr.591/24.10.2005 ordinul nr.591/21.10.2005 emis de M.F.P.-A.N.A.F., ordin semnat de intimat, prin care era înştiinţat că din acea zi este detaşat 6 luni în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice sector 1, pe un post de inspector de taxe şi impozite, post ce putea fi ocupat chist de către un economist stagiar.Petentul arartă în continuarea că măsura arbitrară şi abuzivă avea drept drept scop doar înlăturarea sa din postul pe care îl deţinea anterior şi se baza pe un act întocmit ulterior ordinului în discuţie, pentru a putea fi justificată măsura schimbării locului de muncă.

De asemenea, se arată în plângere faptul că postul pe care s-a dispus detaşarea nu putea fi ocupat până la data de 1.06.2006, nefiind finanţat. Petentul a arătat că măsura avea drept scop principal înlăturarea sa din cadrul ministerului, deoarece la data de 21.10.2005 urma să aibă loc adunarea generală a Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici şi era posibil ca petentul să fie ales în funcţia de preşedinte şi să devină astfel o persoană incomodă pentru M.F.P.

Petentul a mai arătat că prin hotărârea nr.492/30.11.2005 a fost ales lider sl Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici din ANAF, intimatul continuând seria abuzurilor, prin refuzul suspendării sale din funcţie (deşi potrivit art.81 lit.d din Legea nr.188/1999 şi art.11 alin.1 din Legea nr.54/2003 suspendarea intervine de drept), ştiind că astfel nu va putea fi salarizat de către sindicat.

2.La data de 11.10.2006, prin rezoluţia nr.602/P/2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, cauza fiind astfel înregistrată la data de 23.10.2006 la acest parchet.

3.Prin rezoluţia nr. 8602/P/2006 din 3.03.2008, s-a dispus în baza art. 228 al. 6 C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. d C.proc.pen.,  neînceperea urmăririi penale faţă de B S sub aspectul săv. infr. prev. de art. 246 C.pen.,  întrucât faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art.  246 C.pen.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut  referitor la Ordinul nr. 591/2005 al preşedintelui Agenţiei Naţionale Administrare Fiscală prin care petentul a fost detaşat pentru o perioadă de  de 6 luni la Administratia Finantelor Publice Sector 1 - Serviciul de colectare, executare silită, că acesta a fost emis cu  respectarea prevederilor legale în vigoare, întocmirea şi aprobarea lui fiind justificată de necesitatea asigurării unei funcţionari eficiente a structurii de administrare fiscală din  cadrul  Administraţiei Finantelor Publice a Sectorului 1 - Directia Generală a Finantelor Publice a Municipiului Bucureşti. De asemenea, s-a reţinut că potrivit legii, prin această măsură  nu s-a adus atingere nici drepturilor salariale deţinute, întrucât i s-au  menţinut  aceleaşi  drepturi  salariale pe care le–a primit  şi ca funcţionar public încadrat la nivelul agenţiei.

În sprijinul celor de mai sus sunt şi prevederile alin. (4) al art. 77 din Legea nr. 188/199, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit cărora "pe  perioada  detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul”.

S-a mai precizat că intimatul, în calitate de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala şi de conducător al instituţiei,  are potrivit legii toate prerogativele şi competenţele decizionale care rezultă din obiectivele şi atribuţiile instituţiei, stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare, inclusiv atribuţii specifice, stabilite prin alte acte normative, precum şi alte atribuţii stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

În legătură cu suspendarea din funcţie a  petentului C P prin Ordinul nr. 434/2006 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală , s-a reţinut că Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici a transmis  către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin adresa nr.722/17.02.2006, procesul-verbal nr. 492 privind  alegerea liderului  Grupei Sindicatului Naţional al  Funcţionarilor - Publici – Agentia  Naţională de Administrare  Fiscală;  decizia Biroului Executiv al Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici privind salarizarea petentului, lider al Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici-  Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ; statutul  Sindicatului Naţional  al Funcţionarilor Publici. Ca urmare a acestei solicitări, prin adresa nr.555387/13.O4.2006  emisă de A.N.A.F., s-a comunicat organizaţiei  sindicale faptul că nu se poate proceda la luarea măsurii suspendării din funcţia publică, întrucât petentul, lider grupa sindicală A.N .A.F., este  începând cu 15.12.2005 salarizat de către Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Public,  iar nu ales lider sindical.

Ulterior, Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, prin adresa nr.865/18.04.2006, a comunicat Agentiei Nationale de Administrare Fiscala faptul că petentul a fost ales lider al SNFP-ANAF şi este salarizat de sindicat, solicitând din nou  suspendarea acestuia din functia publică pe care o detine în cadrul agentiei.

În urma acestei solicitări, a fost emis Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 434/15.06.2006  prin care, începând cu data de 29.11.2005, s-a dispus suspendarea domnului C P din funcţia publică deţinută în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

5.Prin rezoluţia nr. 769/II-2/2008 din 14.04.2008 a primului-procuror a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 8602/P/2006 din 3.03.2008.

6.Împotriva acestot soluţii, petentul  a formulat plângerea în temeiul art.278 ind.1 C.proc.pen., plângere ce face obiectul cauzei de faţă.

În motivarea plângerii,  petentul a arătat că a fost grav vătămat datorită modului nelegal în care s-au efectuat cercetările în cauză, că datorită măsurii incorecte de neîncepere a urmăririi penale,  intimatul B S a continuat să săvârşească abuzuri împotriva sa. De asemenea, s-a arătat că există un caz evident de favorizare a infractorului şi proastă administrare a justiţiei,  că ancheta a fost efectuată în mod părtinitor şi contravine principiului adevărului ce guvernează ancheta penală. 

S-a mai arătat că plângerea nu a fost soluţionată corespunzător de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5, care avea obligaţia legală de a extinde cercetările faţă de numitul B S şi pentru noile abuzuri în serviciu săvârşite ulterior plângerii iniţiale, respectiv, trimiterea petentului în faţa Comisiei de Cercetare a Averilor şi destituirea acestuia, ambele abuzuri fiind sancţionate de instanţele civile prin anularea actelor nelegale.

În apărare, intimatul a arătat că plângerea petentului este neîntemeiată, întrucât rezoluţia procurorului de netrimitere a sa în judecată este legală şi temeinică. Intimatul a arătat că detaşarea petentului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, ordinul nr.591/2005 fiind emis cu respectarea disp. art.89 alin.2 din Legea nr.188/1999, prin detaşare neaducându-se atingere drepturilor salariale ale petentului, măsura detaşării fiind justificată prin necesitatea asigurării unei funcţionări eficiente a activităţii A.F.P. sector 1. În ceea ce priveşte, suspendarea petentului din funcţia publică, s-a arătat că la data primei cereri de suspendare pe care a formulat-o Sindicatul nu s-au depus documentele necesare dovedirii calităţii de lider sindical ales, motiv pentru care nu s-a dispus suspendarea raportului de serviciu.  Intimatul a mai arătat că, după ce la data de 28.04.2006 Sindicatul a comunicat faptul că petentul a fost ales lider sindical al SNFP-ANAF şi este salarizat de către sindicat, a emis ordinul nr.434/15.06.2006 prin care a dispus supendarea petentului din funcţia publică deţinută începând cu data de 29.11.2005.

7.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În ceea ce priveşte detaşarea petentului în cadrul altei instituţii, instanţa reţine - în esenţă  - că la data detaşării, petentul C P era funcţionar public cu rang de consilier clasa 1, gradul superior, treapta 1 în cadrul Ministerului Finanţelor Publice – ANAF, fiind  detaşat pentru o perioadă de 6 luni la Administraţia Finanţelor Publice Sector 1-  Serviciul de colectare, executare silită.

În ceea ce priveşte legalitatea formală a detaşării, instanţa constată că  dispoziţia intimatului B S, la acea dată preşedinte al  Agenţiei,  îndeplineşte doar aparent aceste condiţii de legalitate.

Astfel, instanţa constată că actul prin care s-a dispus detaşarea petentului este reprezentat de ordinul nr. 591/21 .10.2005 emis de A.N.A.F. Potrivit datelor din dosar, acest document se întemeiază pe un act primit şi înregistrat ulterior  (la data de 24.10.2005 !) în cadrul Agenţiei – adresa nr. 75.706/21.10.2005 emisă de D.G.F.P.M. Bucureşti, prin  care se solicită Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală detaşarea unui funcţionar pe un post vacant în cadrul Administraţiei Finanţelor Publice a Sectorului 1, Serviciul de colectare, Executare silită. Această constatare se deduce şi din faptul că adresa nu a fost menţionată decât ulterior în cuprinsul tehnoredactat al ordinului, prin scris de mână. 

În scurta motivare a acestei adrese de solicitare a detaşării, se arată că măsura este necesară „pentru a asigura funcţionarea eficientă a structurii de administrare fiscală” şi pentru că „există un post vacant de consilier cl.I, grad superior, tr.I care nu poate fi ocupat, întrucât până la sfârşitul anului 2005 toate concursurile sunt suspendate”.

În legătură cu realitatea conţinutului acestei ultime adrese, inclusiv în ceea ce priveşte data emiterii, nu s-au efectuat  cercetări. Astfel, nu s-a verificat dacă această adresă se întemeiază pe vreo solicitare scrisă a conducătorului unităţii unde petentul urma să fie detaşat (Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1).

Organele de urmărire penală nu au verificat nici împrejurarea dacă adresa nr. 75.706/21.10.2005 a fost înregistrată în registrele D.G.F.P.M. Bucureşti şi data la care a fost înregistrată.

De asemenea, nu s-a stabilit dacă a existat în prealabil ordinului de detaşare un studiu care să cuprindă considerentele pentru care s-a ajuns la concluzia că este necesară şi urgentă ocuparea postului vacant prin detaşare, precum o analiză a volumului de activitate concret şi a numărului  funcţionarilor ce lucrau efectiv la acea dată în cadrul A.F.P.- sector 1.

Având în vedere constatarea evidentă că un funcţionar a fost detaşat pe un post inferior pregătirii sale, precum şi emiterea ordinului de detaşare la o dată anterioară adresei prin care se solicita această măsură, instanţa apreciază că există sub acest aspect indiciile săvârşirii infracţiinii de abuz în serviciu contra interselor persoanelor de către intimat în dauna petentului. Pentru aceste considerente, instanţa consideră că se impune începerea urmării penale împotriva intimatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.246 C.pen., organele de urmărire penală urmând să efectueze următoarele acte de urmărire penală:

-verificarea registrelor  D.G.F.P.M. Bucureşti şi A.N.A.F., pentru a se stabili cu exactitate data emiterii, înaintării  şi primirii adresei nr. 75.706/21.10.2005;

-ascultarea lui N D şi S C N (semnatarii adresei), pentru a se stabili dacă această adresă a fost sau nu trimisă la solicitarea expresă a intimatului sau altor persoane din cadrul A.N.A.F.;

-verificarea existenţei/inexistenţei altor documente ce ar fi stat la baza emiterii ordinul de detaşare nr.591/21.10.2005 emis de A.N.A.F. (precum solicitarea scrisă a A.F.P.- sector 1, analiza scrisă a oportunităţii acestei detaşări prin indicarea disproporţionalităţii dinte volumul de activitate  din cadrul A.F.P.- sector 1 şi numărul de funcţionari ce lucrau efectiv la acea dată în cadrul acestei unităţi).

Instanţa constată că procurorul a analizat în rezoluţia atacată doar îndeplinirea condiţiilor substanţiale ale detaşării. Prin urmare, instanţa apreciază că înainte de  a verifica condiţiile de fond ale detaşării prev. de Legea nr.188/1999, organele de urmărire penală erau obligate să verifice modalitatea în care s-a ajuns la concluzia că este necesară această detaşare.

În ceea ce priveşte suspendarea din funcţia publică a aceluiaşi petent, instanţa constată că deşi prima solicitare în acest sens a fost făcută la data de 16.12.2005 (prin adresa nr.525/2005 a Sindicatului Naţional al Funcţionarilor Publici), de-abia la data de 15.06.2006, a fost emis ordinul nr.434/2006 al A.N.A.F. (semnat de către intimat) prin care s-a dispus suspendarea din funcţia publică, retroactiv, începând cu data de 29.11.2005.

Instanţa constată că între Sindicat şi Agenţie s-a purtat o îndelungată corespondenţă referitoare la această suspendare. În esenţă, răspunsurile de refuz ale Agenţiei au fost motivate în sensul că petentul nu ar fi ales în organele de conducere ale Sindicatului, ci doar slariat al acestui organism.

Cu toate acestea, instanţa constată că încă de la data de 14.12.2005, prin adresa nr.525 a Sindicatului se comunicase A.N.A.F. că petentul era „ales în organul de conducere al sindicatului”, ataşându-se adresei şi procesul-verbal privind alegerea acestuia.

Pentru a se verifica acest aspect, instanţa apreciază că se impune şi sub acest aspect începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.246 C.pen., pentru a se stabili gradul de vinovăţie al intimatului, precum şi eventuala participare a altor persoane responsabile,  organele de urmărire penală urmând să efectueze următoarele acte de urmărire penală:

-verificarea corespodenţei dintre Sindicat şi Agenţie, cu verificarea registrelor în care au fost înregistrate, precum şi a actelor/anexelor ce au însoţit adresele celor două instituţii;

-ascultarea petentului, intimatului şi a lui O S, sub aspectul cunoaşterii efective a situaţiei petentului de  persoană aleasă în organul de conducere al sindicatului.

Pentru aceste considerente, în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.b C.proc.pen., instanţa va admite plângerea formulată de petentul CP, va desfiinţa rezoluţia nr. 8602/P/2006 din data de 3.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi va trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C.pen., constatând că faţă de intimatul B S există indiciile îndeplinirii în mod defectuos a unor acte, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, urmând a se proceda la efectuarea actelor de urmărire indicate mai sus.

În temeiul art.192 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare  vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.b C.proc.pen., admite plângerea formulată de petentul C P, domiciliat în Bucureşti, str.N, , în contradictotriu cu intimatul B S, domiciliat în Bucureşti, 5, citat şi la sediul Societăţii civile profesionale de avocaţi., împotriva rezoluţiei nr.8602/P/2006 din data de 3.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti.

Desfiinţează rezoluţia nr. 8602/P/2006 din data de 3.03.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimatul B S, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C.pen.

În temeiul art.192 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân sarcina acestuia.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare pentru părţi şi de la pronunţare pentru procuror.

Pronunţată în şedinţa publică din 3.04.2009.

Domenii speta

Spete similare