Ucidere din culpa

DOSAR NR.12523/301/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREŞTI-SECŢIA PENALĂ

Sentinţa penală nr.156

Şedinţa publică din 26.03.2009

Instanţa constituită din:

Preşedinte: A.C.

Grefier: V.S.

Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - participă procuror C.M.

Pe rol pronunţarea în cauza penală de faţă privind pe inculpatul O.A., trimis în judecată, în stare de libertate, prin Rechizitoriul nr.826/P/2003 din 12.02.2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.2 C.p.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică de la 11.03.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa în aceeaşi compunere, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 18.03.2009 şi apoi pentru astăzi 26.03.2009, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr.826/P/2003, întocmit la data de 12.02.2008 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 15.02.2008, sub nr. de dosar 6609/3/2008, inculpatul O.A. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art.178 alin.2 C.p.

În fapt, s-a reţinut că la data de 07.12.1997, în jurul orelor 20.00, inculpatul O.A. circula cu autoturismul personal Dacia cu nr. de înmatriculare 11-B-319, pe Bd. Camil Ressu din direcţia străzii Fizicienilor către Bd. Theodor Pallady. În dreptul imobilului de la nr.64, inculpatul O.A. a fost surprins de apariţia unui pieton care s-a angajat  în traversarea carosabilului de la stânga la dreapta pe sensul direcţiei de mers a inculpatului, în zona marcajului pietonal. În aceste condiţii inculpatul  a frânat şi a executat viraj stânga pentru a-l evita  însă pietonul s-a oprit, a avut un moment de ezitare, s-a întors din traversare, moment în care este lovit de autoturism,  preluat pe capota, astfel că parbrizul acestuia s-a spart, şi a căzut pe carosabil. Imediat după producerea accidentului inculpatul O.A. a luat măsuri pentru transportarea victimei la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, unde a şi fost identificată în persoana numitului L.E., în vârstă de 69 ani. Ulterior, la data de 17.12.1997 a decedat. Din raportul medico - legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat contuziei şi delacerării cerebrale consecutive unui politraumatism cu fracturi de boltă şi bază craniană şi fracturi multiple de membre, complicate în final cu bronhopneumonie. Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire şi proiectare în cadrul unui accident rutier. În cauză s-a procedat la efectuarea de cercetări la faţa locului, ocazie cu care s-a constatat că, în zona producerii accidentului, existau panouri indicatoare rutiere " Trecere Pietoni" şi marcaj pietonal. Iluminatul public nu funcţiona pe sensul de mers către Bd. Theodor Pallady, dar vremea era bună, cerul senin, vizibilitatea bună. A fost identificat autoturismul implicat în accident, o Dacia cu nr. de înmatriculare 11-B-319, urcat pe spaţiul verde din stânga direcţiei de mers, şi s-au constatat urme de frânare de 12 m care porneau de la începutul marcajului pietonal, la 3 m de bordura din stânga direcţiei de mers a autoturismului. Starea tehnică a autoturismului era bună. Conducătorului auto  i-au fost recoltate probe biologice, constatându-se  că la momentul accidentului rutier nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. În urma verificărilor efectuate în cauză nu au fost identificaţi martori care să fi observat momentul accidentului rutier.

Pentru stabilirea dinamicii şi a posibilităţilor de evitare a accidentului rutier au fost efectuate 4 expertize.

 Prin raportul de expertiză din data de 20.02.1998 s-a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului în momentul premergător accidentului era de 40 km/h, culpa în producerea acestuia revenind victimei, care nu a respectat prevederile art.63 lt.d din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966, care obligă ca traversarea străzilor să se facă numai prin locurile în care sunt instalate indicatoare sau marcaje pentru circulaţia pietonilor, mai ales că în apropiere se afla o astfel de trecere.

Prin raportul de expertiză criminalistică nr.9/18.01.2002 s-au concluzionat următoarele: viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentul declanşării stării de pericol a fost de cca 43 km/h; locul impactului s-a situat longitudinal, pe marcajul pietonal la cca 8 m de stâlpul indicatorului şi la cca 3,5 m de limita din stâga părţii carosabile; starea de pericol iminent s-a declanşat în momentul în care pietonul s-a angajat în traversarea carosabilului; accidentul s-a produs din cauza neiniţierii de către inculpat a manvrelor de evitare încă din momentul declanşării stării de pericol iminent în condiţiile în care victima s-a angajat în traversare pe marcajul trecerii de pietoni;

Prin raportul de expertiză criminalistică nr.36/20.11.2002 s-au menţinut concluziile expertizei anterioare cu privire la viteza autoturismului, locul producerii accidentului,  momentul apariţiei  stării de pericol şi posibilităţile conducătorului auto de a evita producerea accidentului. În plus s-a precizat că manevra de virare stânga întreprinsă de conducătorul auto nu a fost indicată, întrucât  a fost de natură să apropie traiectoria autoturismului de poziţia pietonului. S-a apreciat că nu I se poate imputa pietonului o stare de ezitare în condiţiile în care conducătorul auto nu a oprit până la marcaj pentru a-I permite trecerea în siguranţă.

La cererea inculpatului a mai fost efectuată o nouă expertiză, una  tehnico - judiciară - specialiatea auto, cu respectarea dreptului de a propune un expert parte, ale cărei concluzii au fost în sensul că locul impactului a fost în zona marcajului pietonal. S-a arătat că în momentele premergătoare accidentului inculpatul O.A. circula cu o viteză de cca 43 km/h, având posibilitatea de a evita accidentul dacă ar fi oprit înaintea marcajului pietonal pentru a acorda prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a străzii.

Cu prilejul audierii sale inculpatul a declarat că victima i-a apărut în faţa autoturismului la o distanţă de 6-7 m după marcajul trecerii de pietoni, precizând că nu este culpabil de producerea accidentului. S-a arătat că declaraţiile sale sunt infirmate de concluziile ultimelor trei expertize tehnice - auto care au precizat că inculpatul avea posibilitatea de a evita producerea accidentului dacă efectua la timp manevrele de frânare.

Din ansamblul materialului probator s-a constatat că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului de circulaţie, prin încălcarea prevederilor art.44 pct.26 din Regulamentul de aplicare a Dectretului 328/1966 ( în vigoare la data săvârşirii faptei) care prevedeau obligaţia conducătorului auto de a acorda prioritate pietonilor la trecerile prevăzute cu indicatoare sau marcate cu linii transversale pentru trecerea acestora. S-a arătat că nu poate fi reţinută nici apărarea inculpatului constând în afirmaţia că iluminatul public nu funcţiona pe direcţia sa de mers, întrucât avea obligaţia de a adapta viteza la condiţiile de trafic şi de a o reduce la trecerile pentru pietoni prevăzute cu indicator sau marcate ( art.48 alin.1,2 lit.n din Regulamentul de aplicare al Decretului 328/1966).

Organele de urmărire penală au arătat că fapta reţinută în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la faţa locului din 07.12.1997 la care au fost anexate planşe fotografice şi schiţa locului producerii accidentului ( filele nr.4-7, 16-21), declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, buletin de analiză toxicologică nr. 3127/1997, raport medico - legal de necropsie, raport de expertiză tehnică judiciară efectuat de Biroul de expertize tehnice locale din data de 20.02.1998, raport de expertiză criminalistică nr.9/18.01.2002 al Institutului Naţional de Criminalistică, raport de expertiză criminalistică nr.336/20.11.2002 al Institutului Naţional de Criminalistică, raport de expertiză tehnică nr.5528/11.07.2007.

Prin sentinţa penală nr. 301/13.03.2008 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în baza art.42 C.p.p., şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, Tribunalul Bucureşti a menţionat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a trimis dosarul, prin actul de sesizare, spre competentă soluţionare Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în mod greşit fiind înregistrat pe rolul tribunalului.

În urma declinării de competenţă, rechizitoriul mai sus menţionat privindu-l pe inculpatul O.A. a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 09.04.2008, sub nr. de dosar 5730/299/2008.

Prin sentinţa penală nr. 705/24.09.2008 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate de inculpat până la momentul citirii actului de sesizare şi, în temeiul art.42 C.p.p raportat la art.30 alin.1 C.p.p a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivare, s-a arătat că, faţă de dispoziţiile art.30 C.p.p, competenţa teritorială este determinată de locul unde a fost săvârşită infracţiunea, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuieşte făptuitorul, respectiv locul unde locuieşte partea vătămată, alin.2 al art. 30 C.p.p stabilind că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente după criteriile mai sus menţionate, în a cărei raza teritorială s-a efectuat urmărirea penală. S-a mai arătat că procurorul este cel care stabileşte cărei instanţe îi revine competenţa de a judeca dintre cele competente după criteriile prevăzute de art.30 C.p.p., în cazul în care urmărirea penală este efectuată de către parchetele de pe lângă tribunale. Constatându-se că urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu este competentă să judece după niciun criteriu din cele prevăzute de art.30 alin.1 C.p.p, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta reţinută în sarcina inculpatului, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.10.2008, sub nr. de dosar 12523/301/2008.

La dosarul cauzei s-a ataşat fişa de cazier judiciar a inculpatului.

Urmare a adresei instanţei, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a comunicat la dosar adresa nr. 29280/28.11.2008 ( fila nr.24) prin care a specificat că niciuna dintre societăţile de asigurare, autorizate să încheie poliţe de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie la data de 07.12.1997, nu a confirmat existenţa sau valabilitatea unei asigurări de răspundere civilă RCA pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare 11-B-319 la data de 07.12.1997.

Urmare a dispoziţiilor instanţei, părţile civile  L.V, L.G, T.E.A, L.E, R.P.C şi-au precizat cererea de constituire părţi civile menţionând cuantumul despăgubirilor civile solicitate inculpatului pentru fiecare în parte ( filele nr. 55-58).

În faza cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul potrivit dispoziţiilor art.69-73 şi 323-325 C.p.p., declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la fila nr.58 din dosar.Totodată, au fost audiaţi martorii D.M. şi T.P., conform dispoziţiilor art.327 C.p.p, declaraţiile acestora consemnate în scris fiind ataşate la filele nr. 59, 107 din dosar.

În şedinţa publică de la 14.01.2009, instanţa a încuviinţat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanţiere, iar părţilor civile proba cu înscrisuri şi proba cu martori în vederea dovedirii pretenţiilor civile.

La termenul de judecată din data de 28.01.2009, instanţa a procedat la audierea martorului M.G, încuviinţat părţilor civile mai sus menţionate, declaraţia acestuia fiind consemnată  şi ataşată la dosar ( fila nr. 108). La dosarul cauzei s-au depus, la termenul din data de 25.02.2009, în cadrul probei cu înscrisuri încuviinţată părţilor civile, două acte medicale privind pe partea civilă L.G. ( filele nr. 129-130).

La termenul din data de 11.02.2009 instanţa a administrat proba cu înscrisuri în circumstanţiere încuviinţată inculpatului, în acest sens fiind depuse la dosar fotocopia certificatului de naştere ce atestă naşterea minorei O.V.A şi caracterizarea inculpatului făcută de şeful Biroului Investigaţii Criminale din cadrul Secţiei 10 Poliţie ( filele nr.117-118).

În şedinţele publice de la 28.01.2009, respectiv 11.03.2009, instanţa a respins inculpatului, ca neutile, proba testimonială (cu martorul - şoferul  ambulanţei private care a transportat victima L.E la spital, în data de 07.12.1997) precum şi proba cu expertiza tehnică - specialitatea auto, pentru motivele expuse în încheierile de şedinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, în seara zilei de 07.12.1997, inculpatul O.A. se deplasa cu autoturismul personal Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare 11-B-319, pe Bd. Camil Ressu din direcţia străzii Fizicienilor către Bd. Theodor Pallady, circulând cu o viteză de cca 43 km/h, vizibilitatea fiind redusă iar iluminatul public nefuncţionând pe sensul de mers al autoturismului inculpatului.

În apropierea imobilului nr.64 a Bl. PM 28, de pe Bd. Camil Ressu, inculpatul a fost surprins de apariţia victimei L.E., angajat în traversarea trecerii de pietoni din stânga spre dreapta în sensul direcţiei de mers a autoturismului condus de inculpat. Deşi a încercat să evite impactul cu victima, acţionând sistemul de frînare al autoturismului şi virând spre stânga, inculpatul a lovit victima cu partea frontală stângă a autoturismului, aceasta fiind astfel preluată pe capota motorului până la contactul cu parbrizul pe care l-a spart şi, în final proiectată pe carosabil în faţă, unde s-au identificat ulterior pete de sânge. În urma accidentului rutier, victima L.E. a suferit leziuni traumatice care au condus la decesul acestuia. Astfel, potrivit raportului medico -legal de necropsie nr. A3/2767/1997 emis de IML Bucureşti, moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de contuzia şi dilacerarea cerebrală, consecutive unui politraumatism cu fracturi de boltă şi bază craniană şi fracturi multiple de membre complicate, în final, de o bronhopneumonie. Leziunile traumatice s-au fi putut produce prin lovire şi proiectare, posibil în cadrul unui accident rutier. După accident, victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti de o salvare a unui serviciu de ambulanţă privat, asistentă pe salvare fiind martora D.M.. Victima a decedat la Spitalul Clinic de Urgenţă câteva zile mai târziu, la data de 17.12.1997.

Brigada de Poliţie Rutieră a fost sesizată cu privire la producerea accidentului rutier, la faţa locului deplasându-se organele de poliţie care au întocmit procesul - verbal de cercetare la faţa locului, stabilind identitatea inculpatului O.A. şi a victimei L.E.. Totodată, organele de poliţie au constat locul în care fost găsit autoturismul inculpatului şi starea tehnică a acestuia, existenţa unor urme de rulare - frânare cu o lungime de 12 m, precum şi existenţa unor pete de sânge şi resturi de pâine. S-a procedat la testarea inculpatului O.A. cu aparatul etilotest, stabilindu-se că acesta nu a consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului, valoarea zero a alcoolemiei fiind confirmată de buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie nr.3127/10.12.1997 emis de INM Bucureşti ( filele nr.11-12 din d.u.p.).

Pentru stabilirea dinamicii şi posibilităţilor tehnice de evitare a accidentului în cauză au fost efectuate mai multe expertize ( două de către Institutul Naţional de Criminalistică şi o expertiză tehnică judiciară specialitatea auto), ale căror concluzii se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, concluziile rapoartelor de expertiză reţinte în ansamblul materialului probator confirmă atât deplasarea autoturismului condus de inculpat pe Bd. Camil Ressu cu o viteza aproximativ de 43 km/h cât şi faptul că victima s-a angajat în traversarea carosabilului pe trecerea de pietoni de la stânga la dreapta în raport de direcţia de înaintare a autoturismului, viteza acestuia fiind de aproximativ 5,1-5,3 km/h ( de reţinut este faptul că viteza pietonului se apreciază în funcţie de  viteza de deplasare, în regim de mers rapid, a pietonului ţinând cont de vârsta acestuia, nefiind calculată după o anumită formulă). Cu privire la viteza pietonului, astfel, instanţa nu a putut reţine critica inculpatului în sensul că ultima expertiză efectuată în cauză nu a calculat viteza pietonului, având în vedere că valoarea acesteia este stabilită după criteriile mai sus menţionate, nefiind calculată după o anumită formulă.

Din ansamblul materialului probator a reieşit că evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care se deplasa cu autoturismul cu o viteză de aproximativ 43 km/h, creând o stare de pericol potenţial prin neadecvarea vitezei de deplasare la condiţiile de trafic ( vizibilitatea fiind redusă, iar iluminatul public nefuncţionând pe sensul de mers al autovehicului), starea de pericol iminent ivindu-se în momentul angajării victimei în traversarea carosabilului, pe trecerea de pietoni, inculpatul neiniţiând manevra de frânare şi oprire a autoturismului  încă de la momentul ivirii stării de pericol iminent, pentru a permite pietonului să straverseze carosabilul în condiţii sigure.

Rapoartele de expertiză au stabilit că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă ar fi oprit înaintea marcajului pietonal pentru a acorda prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a străzii, iniţiând manevra de frânare încă din momentul declanşării stării de pericol iminent, or, în cauză, inculpatul a frânat mult mai târziu, în momentul în care a sesizat prezenţa pietonului pe marcajul pietonal.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanţa reţine că Spitalul Clinic de Urgenţă a înaintat la dosarul penal nr.35/P/1998 decontul cheltuielilor de asistenţă medicală  în sumă de 8160363 lei ROL şi copia foii de observaţie clinică privind pe L.E. ( la data de 12.03.1998, filele nr. 38-41 din d.u.p.) solicitând şi plata dobânzilor legale în cazul în care instanţa va exercita din oficiu acţiunea civilă conform art.17 C.p.p. La data de 29.05.2002 Spitalul Clinic de Urgenţă a depus la dosarul de urmărire penală decontul cheltuielor de spitalizare pentru asitenţa medicală acordată bolnavului L.E. internat la Secţia neurochirurgie în perioada 07.12.1997-17.12.1997 ( specificându-se că decontul este în cuantum de 31865778 lei ROL, reprezentând suma de 8160363 lei ROL actualizată cu rata inflaţiei la data de 29.05.2002) solicitându-se, de asemenea şi acordarea dobânzilor legale ( filele nr.143-144 din d.u.p.).

Părţile civile, soţia supravieţuitoare şi copiii victimei L.E., s-au constituit părţi civile în procesul penal pornit împotriva inculpatului.

La reţinerea situaţiei de fapt mai sus menţionate instanţa avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de cercetare la faţa locului din 07.12.1997 ( filele nr. 4-7 din d.u.p) prin care s-au constatat zona în care a avut loc accidentul rutier, condiţiile meteo şi situaţia iluminatului public la momentul accidentului, locul în care fost găsit autoturismul inculpatului şi starea tehnică a acestuia, existenţa unor urme de rulare - frânare cu o lungime de 12 m, locul în care s-au identificat pete de sânge şi resturi de pâine, planşa fotografică cu aspectele de la faţa locului privind accidentul de circulaţie din data de 07.12.1997( filele 16-21 din d.u.p.), buletin de examinare clinică ( fila nr. 11 în d.u.p) conform căreia inculpatul nu prezenta halena alcoolică la momentul accidentului rutier, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3127/10.12.1997 ( din cuprinsul căruia rezultă că la momentul accidentului inculpatul nu consumase băuturi alcoolice), certificatul de deces seria DA nr.913392 ( fila nr. 23 din d.u.p.) care atestă decesul victimei la data de 17.12.1997, raport medico - legal de necropsie nr.A3/2767/17.02.1998 ( filele nr. 26-27 ) în cuprinsul căruia s-a specificat că moartea lui L.E. a fost violentă şi s-a datorat contuziei şi dilacerării cerebrale, consecutive unui politraumatism cu fracturi de boltă şi bază craniană şi fracturi multiple de membre complicate în final cu bronhopneumonie ( precizându-se, totodată, că leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire şi proiectare, posibil în cadrul unui accident rutier),  declaraţiile martorului T.P. ( fila nr.53,94 din d.u.p, fila nr.107 din dosarul instanţei) care a declarat în timpul urmăririi penale că victima, de regulă, traversa pe trecerea de pietoni, declaraţia martorei D.M. dată în faţa instanţei ( fila nr.59) care a arătat că la momentul accidentului a fost asistentă pe ambulanţa serviciului de ambulanţă privat care a transportat victima la spital şi că în momentul în care a ajuns la locul accidentului victima era deja mutată în salvare, neputând oferi detalii cu privire la locul incidentului, specificând totodată, că declaraţiile din timpul urmăririi penale i-au fost dictate, declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei ( fila 58 în dosarul instanţei), raport de expertiză criminalistică nr.9/18.01.2002 al Institutului Naţional de Criminalistică, raport de expertiză criminalistică nr.336/20.11.2002 al Institutului Naţional de Criminalistică, raport de expertiză tehnică nr.5528/11.07.2007

Instanţa urmează să înlăture din ansamblul materialului probator declaraţiile inculpatului date în faza actelor premergătoare şi faza de urmărire penală ( filele nr.8,81,129,2-4 din d.u.p.) numai în măsura aspectelor referitoare la locul în care victima a fost lovită de autoturismul condus de inculpat, fiind menţinute celelalte aspecte din declaraţii, declaraţiile martorei D.M. din timpul urmăririi penale ( fila nr.52,89 din d.u.p.), precum şi raportul de expertiză  tehnico -judiciară efectuat de către Biroul de expertize tehnice locale din data de 20.02.1998 

La reţinerea declaraţiilor inculpatului instanţa va avea în vedere dispoziţiilor art. 69 C.p.p, conform cărora declaraţiile inculpatului pot fi reţinute numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări care rezultă din întreg ansamblul materialului probator. Or, declaraţiile inculpatului date în faza actelor premergătoare şi în timpul urmăririi penale,  în sensul că victima a fost lovită după trecerea de pietoni nu pot fi reţinute întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Astfel, în declaraţia dată de inculpat imediat după producerea accidentului de circulaţie ( fila nr.8 din d.u.p.), acesta a arătat că în data de 07.12.1997, in timp ce circula pe Bd. Camil Ressu din direcţia străzii Fizicienilor spre Bd. Theodor Pallady, în dreptul imobilului nr.64 a Bl. PM 28, după circa 6-7 m de trecerea de pietoni i-a apărut brusc în faţa maşinii o persoană. A mai arătat că în acel moment, încercând să evite impactul, a frânat brusc şi a luat un viraj spre stânga dar nu a mai putut evita lovirea pietonului, pe care l-a preluat pe capota motor după impact, acesta căzând în faţă pe carosabil.

În declaraţia dată în faţa organelor de poliţie ( fila nr.81 din d.u.p.) inculpatul a menţionat aceleaşi aspecte referitoare la lovirea victimei L.E., în dreptul imobilului nr.64 a Bl.PM 28. Ulterior, în declaraţia de la fila nr.129 din d.u.p. inculpatul a menţionat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului întrucât acesta s-a produs datorită apariţiei bruşte, intempestive a victimei pe carosabil, fără a mai avea timpul necesar de frânare şi evitare a pietonului.

În declaraţia dată pe formular, aflată la filele 2-4 în dosarul de urmărire penală, inculpatul menţionează că la data de 07.12.1997, în dreptul imobilului nr.64 a Bl. PM 28 de pe Bd. Camil Ressu, la o distanţă de 6-7 m după trecerea de pietoni, i-a apărut brusc în faţă victima care încerca să traverseze de la stânga la dreapta carosabilul. A precizat, în continuare, că în acel moment a frânat şi a virat stânga de volan însă pietonul a avut un moment de ezitare, a încercat să se întoarcă, situaţie în care inculpatul nu a mai reuşit să evite impactul cu pietonul, pe care l-a lovit cu partea frontală stângă a autoturismului, preluându-l pe capota motor şi proiectându-l în faţa pe carosabil. De asemenea, inculpatul a specificat, aspect surprins şi în procesul - verbal de cercetare la faţa locului, că la 6-7 m de autoturismul oprit pe partea stângă s-au găsit o bucată de pâine provenită din geanta victimei şi o pată de sânge, unde căzuse victima pe carosabil şi de unde a fost ridicată.

Declaraţiile mai sus menţionate referitoare la faptul că pietonul a apărut brusc în faţa autoturismului condus de inculpat, la o distanţă de aproximativ 6-7 m după trecerea de pietoni, inculpatul sugerând, astfel, că vina în producerea accidentului a avut-o victima prin traversarea carosabilului printr-un loc nepermis, nu pot fi reţinute întrucât nu se coroborează cu celelalte fapte şi împrejurări care rezultă din ansamblul materialului probator şi care nu pot fi contestate. Opinia instanţei, în sensul nereţinerii declaraţiilor inculpatului mai sus menţionate, are în vedere dinamica producerii accidentului de circulaţie, stabilită în ultimele trei rapoarte de expertiză reţinute în ansamblul materialului probator ( cele întocmite de Institutul Naţional de Criminalistică şi raportul de expertiză tehnică nr.5528/11.07.2007), dinamică ce indică,  în funcţie de viteza de circulaţie a autoturismului condus de inculpat şi viteza victimei ( stabilită în funcţie de vârsta acesteia, nefiind o valoare calculată după o formulă anume) dar şi de locul în care a căzut victima pe carosabil, după impact ( aspect menţionat în procesul -verbal de cerectare la faţa locului şi necontestat de inculpat), o altă situaţie de fapt care exclude în mod clar ipoteza descrisă de inculpat în primele sale declaraţii. Dinamică producerii accidentului de circulaţie exclude în mod clar, astfel,  posibilitatea ca victima L.E. să fi încercat să traverseze carosabilul la o distanţă de 6-7 m de limita marcajului pietonal.

Instanţa nu va reţine în cauză nici apărările inculpatului legate de faptul că iluminatul public nu funcţiona pe direcţia de mers a autoturismului condus la data producerii accidentului rutier, motiv pentru care nu a putut opri în timp util la apariţia bruscă şi intempestivă pe carosabil a victimei. Astfel, potrivit art.48 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.326/1966 ( în vigoare la data săvârşirii faptei) conducătorul auto are obligaţia de a adapta viteza " ţinând seama de împrejurări, în special de caracteristicile drumului...astfel încât să poată opri vehiculul în limitele câmpului de vizibilitate către înainte, precum şi în faţa oricărui obstacol previzibil"), obligaţie regăsită şi în O.U.G nr.195/2002 rep. în art.48 unde se prevede că este obligat conducătorul auto " să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă".

În schimb instanţa va reţine în ansamblul materialului probator declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei ( fila nr.58), în care menţionează faptul că nu poate preciza dacă pietonul traversa pe trecerea de pietoni deoarece spaţiul public nu era iluminat, fiind şocat de apariţia bruscă a pietonului în faţa maşinii, precum şi declaraţiile date de acesta în faza actelor premergătoare şi în timpul urmăririi penale ( acestea din urmă numai cu privire la aspectele referitoare la locul în care a căzut victima pe carosabil, după impact, şi aspectele legate de transportul acesteia la spital).

Instanţa va înlătura din ansamblul materialului probator şi declaraţiile martorei  D.M. din timpul urmăririi penale ( filele nr.52 , 89 din d.u.p.) întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, martora a declarat în faţa organelor de cercetare penală că la data de 07.12.1997, în timp ce se afla la locul de muncă S.C Ambulanţa S.R.L. ( un serviciu de ambulanţă privat), a venit la sediul societăţii, situat în Bd. Camil Ressu nr.64 sector 3 Bucureşti, un bărbat care i-a spus că a accidentat pe cineva la trecerea de pietoni din zonă,  motiv pentru care solicită o ambulanţă în vederea transportării victimei la spital. Martora a mai arătat că s-a deplasat la locul accidentului rutier şi a văzut victima căzută pe carosabil, la jumătatea marcajului pietonal, victimă pe care a ridicat-o pe o targă şi a dus-o la Spitalul Clinic de Urgenţă cu salvarea.  Faţă de celelalte probe administrate în cauză, respectiv proces- verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică cu aspectele surprinse în procesul -verbal mai sus arătat ( probe care nu pot fi contestate cu privire la aspectele surprinse), instanţa constată că locul în care victima a căzut pe carosabil după impact a fost în afara marcajului pietonal, respectiv locul unde s-au identificat petele de sânge, nefiind credibilă afirmaţia martorei referitoare la locul în care a găsit victima.

Audiată în faţa instanţei ( declaraţia de la fila nr.59), martora a specificat că declaraţiile din timpul urmăririi penale nu corespund adevărului precizând că a transportat victima la spital cu o salvare a serviciului privat de ambulanţă, la care lucra ca asistentă, arătând că victima era deja mutată în salvare de inculpat în momentul în care a ajuns la locul accidentului rutier. Instanţa va reţine declaraţia martorei dată în timpul cercetării judecătoreşti având în vedere că se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, instanţa va reţine că inculpatul a declarat în faţa instanţei că a încercat să transporte victima la spital cu autoturismul personal, motiv pentru care a şi mutat-o în autoturism, moment în care cetăţenii adunaţi la locul accidentului i-au atras atenţia că în apropiere se află un serviciu de ambulanţă privat. Inculpatul a mai precizat că a găsit la locul indicat pe asistenta D.M. şi pe şoferul de pe ambulanţa servicului de salvare privat, acesta din urmă ajutându-l să mute victima din autoturismul implicat în accident în salvarea privată cu care a fost transportată victima la Spitalul Clinic de Urgenţă. Având în vedere că declaraţia martorei D.M. din faza judecăţii se coroborează cu declaraţiile inculpatului reţinute în ansamblul materialului probator, cu procesul - verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică privind aspectele surprinse cu ocazia cercetării la faţa locului dar şi cu expertizele reţinute în cauză, care precizează că locul în care a căzut victima pe carosabil este cel în care au fost identificare petele de sânge, situat după trecerea de pietoni şi nu pe marcajul pietonal, instanţa va reţine în ansamblul materialului probator doar declaraţia acesteia din faza cercetării judecătoreşti.

Pentru considerentele expuse mai sus cu privire la coroborarea probelor, instanţa va înlătura din ansamblul materialului probator raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către Biroul de expertize tehnice locale din data de 20.02.1998, întrucât concluziile sale sunt contradictorii şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în funcţie de care dinamica producerii accidentului de circulaţie a fost stabilită în alt mod. Astfel, expertul tehnic Dan Parlog, bazându-se în special pe declaraţiile inculpatului date după producerea accidentului de circulaţie, constată că inculpatul O.A., în timp ce conducea autoturismul personal pe Bd. Camil Ressu din centru către Bd. Theodor Pallady, după traversarea trecerii de pietoni surprinde pe L.E., ieşit dintre autoturismele parcate pe spaţiul verde care separau cele două sensuri de circulaţie, moment în care a început procesul de frânare şi a încercat evitarea pietonului  direcţionând autoturismul către stânga, însă l-a lovit şi preluat pe capota motor ( "acesta spărgând geamul de parbriz cu capul ") după care, datorită faptului că autoturismul era într-un proces de frânare, victima L.E. a alunecat de pe caroseria autoturismului pe asfalt unde a lăsat pata de sânge şi resturile de pâine. Instanţa nu va reţine concluziile raportului de expertiză mai sus menţionat pentru aceleaşi motive particulare pentru care a înlăturat, în parte, declaraţiile iniţiale ale inculpatului  ( declaraţii care au fost avute în vedere de expertul tehnic), respectiv motivele referitoare la aspectele surprinse în procesul - verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei şi planşa fotografică privind aspectele de la cercetarea  la faţa locului ( probe care nu sunt contestate şi care indică o altă dinamică a producerii accidentului de circulaţie, dinamică prezentată pe larg şi argumentată pe baza întregului material probator de celelalte trei expertize efectuate în cauză, ale căror concluzii indică o culpă exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulaţie din data de 07.12.1997, care a avut ca rezultat decesul victimei L.E.).

Cu privire la criticile formulate de inculpat la adresa ultimelor trei expertize instanţa reţine că acestea nu sunt de natură să determine instanţa a aprecia concluziile acestora greşite sau incomplete. Instanţa constată că experţii au precizat toate aspectele importante pentru stabilirea corectă a dinamicii producerii accidentului de circulaţie, concluziile acestora nefiind contradictorii, acesta fiind şi motivul respingerii cererii inculpatului de efectuare a unei noi expertize tehnice auto.

Având în vedere probele reţinute în ansamblul materialului probator, în special declaraţia inculpatului şi declaraţia martorei D.M., date  în faţa instanţei de judecată, instanţa a respins cererea inculpatului de audiere a martorului propus, respectiv şoferul ambulanţei serviciului de salvare privat, audierea acestuia nefiind utilă în condiţiile în care nu a fost prezent la momentul producerii accidentului de circulaţie, ajungând la locul faptei ulterior, când deja victima fusese ridicată de pe carosabil de către inculpat şi mutată în autoturismul implicat în accident. Mai mult de atât, după trecerea unei perioade de aproape 12 ani, văzând şi ocupaţia acestuia la momentul accidentului, posibilitatea să-şi fi amintit ceva concret apare greu de crezut iar în condiţiile existenţei la dosar a unor probe certe cu privire la locul în care a căzut victima pe carosabil, viteza autoturismului şi poziţia autoturismului ulterior accidentului, în funcţie de care s-a stabilit dinamica accidentului de circulaţie, audierea martorului nu a mai fost utilă, motiv pentru care instanţa a respins cererea probatorie a inculpatului.

Faţă de materialul probator administrat în cauză, rezultă, ca atare, atât existenţa faptei de ucidere din culpă, cât şi vinovăţia  inculpatului, sub forma culpei în producerea accidentului.

Instanţa reţine că art.19 alin.1 pct.2 C.p. stabileşte două forme ale culpei, culpa cu prevedere şi culpa simplă ( în acest ultim caz, inculpatul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă). În acest din urmă sens, instanţa reţine din rapoartele de expertiză menţionate în ansamblul materialului probator că inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi iniţiat manevra de frânare a autovehicului încă din momentul ivirii stării de pericol iminent ( angajarea pietonului în traversare pe trecerea de pietoni ) în vederea opririi în faţa marcajului pietonal pentru a acorda prioritate de trecere victimei, manevra care ar fi avut şanse de reuşită în condiţiile în care inculpatul şi-ar fi adaptat viteza de deplasare a autovehicului şi la condiţiile de trafic ( s-au încălcat astfel dispoziţiile art.44 pct.26 din vechiul Decret 168/1966 şi art. 48 alin.1 şi 2 lit.n din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966 (actualul art.48 din OUG 195/2002 modif. şi art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002 modif.).

Ca atare, faţă de aceste considerente, instanţa de judecată apreciază că probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, dovedeşte existenţa faptei de ucidere din culpă şi vinovăţia inculpatului ( sub forma culpei simple) în săvârşirea acesteia.

În drept, fapta inculpatului O.A., care în seara zilei de 07.12.1997 a condus autoturismul marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare 11-B-319, pe Bd. Camil Ressu din direcţia străzii Fizicienilor către Bd. Theodor Pallady  cu viteza de cca 43 km/h, fără a-şi adapta viteza la condiţiile de trafic în situaţia în care vizibilitatea era redusă iar iluminatul public nu funcţiona pe sensul său de mers şi fără a acorda prioritate de trecere victimei L.E., care traversa regulamentar carosabilul pe trecerea de pietoni, accidentând-o mortal, întruneşte în fapt şi în drept elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 C.p.p.

La individualizarea pedepsei la care urmează a fi condamnat inculpatul, instanţa urmează a avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 C.p., respectiv  limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiune în partea specială a Codului Penal - închisoare de la 2 la 7 ani, gradul de pericol social relevant al faptei inculpatului - care a săvârşit fapta din culpă, circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în timpul procesului penal, nerecunoscând săvârşirea faptei iniţial şi acceptând posibilitatea săvârşirii ei în faţa instanţei de judecată.

Deşi inculpatul nu a avut o atitudine constat sinceră în procesul penal, totuşi instanţa va avea în vedere  faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este angajat în muncă şi tatăl unui copil minor, motiv pentru care, văzând şi faptul că s-a prezentat în faţa autorităţilor judiciare, va aplica o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, reţinând în cauză circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art.74 alin.1 lit.a) C.p.

În baza art. 71 C.p., va aplica inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, faţă de individualizarea pedepsei, instanţa reţine că în cauză se poate face aplicarea art. 81 C.p., considerând că scopul educativ dar şi punitiv al pedepsei poate fi atins chiar şi fără privarea de libertate a inculpatului, astfel încât, conform art.82 C.p., instanţa va fixa un termen de încercare de 3 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.ultim C.p. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei  se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 C.p.p va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Văzând că fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită la data de 07.12.1997, instanţa va constata că pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre este graţiată condiţionat faţă de dispoziţiile art.1 din Legea nr.543/2002.

Pe cale de consecinţă, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

Faţă de incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr.543/2002, văzând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost suspendată condiţionat, instanţa constată că termenul de încercare de 3 ani şi 10 luni este redus la 2 ani ca efect al graţierii condiţionate, putând interveni reabilitarea de drept în termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri în cazul în care inculpatul  va respecta dispoziţiile art.83 C.p.

În baza art. 346 C.p.p şi art.14 C.p.p rap. la art. 998-999 C. civ. instanţa urmează să admită acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti prin care a solicitat obligarea inculpatului O.A. la plata sumei de 8160363 lei ROL ( cheltuielile de spitalizare a victimei L.E.) şi dobânda legală aferentă. În cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 C.civ. Astfel, fapta ilicită a inculpatului O.A. constă în accidentarea victimei L.E. pe trecerea de pietoni cu consecinţa decesului în spital la data de 17.12.1997, cheltuielile de spitalizare fiind în cuantum de 8160363 lei ROL, între fapta ilicită a inculpatului şi prejudiciul material mai sus arătat existând legătură de cauzalitate. Totodată, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă şi culpa inculpatului în producerea prejudiciului reprezentat de cheltuielile de spitalizare, concretizate în decontul depus de partea civilă la dosar (rezultate în urma acordării asistenţei medicale  victimei L.E., în perioda 07.12.1997-17.12.1997), cuantumul acestora nefiind contestat de inculpat în cursul procesului penal. Pe cale de consecinţă, instanţa va obliga pe inculpatul O.A. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă  Bucureşti suma de 8160363 lei ROL ( cuantumul cheltuielilor pentru asistenţa medicală asigurată victimei L.E. în perioada 07.12.1997-17.12.1997 ) şi dobânda legală aferentă de la data de 17.12.1997 până la momentul plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile. Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti are posibilitatea ulterior, cu ocazia executării, să ceară şi actualizarea sumelor datorate de inculpat, în conformitate cu regulile aplicabile materiei executării cranţelor.

În temeiul art.14 alin.5 C.p.p şi art. 346 alin.1 C.p.p, rap. la art. 998-999 C.civ., instanţa va admite acţiunile civile formulate de părţile civile şi va obliga pe inculpatul O.A. la plata către fiecare dintre acestea a sumei de  8000 lei RON cu titlu de daune morale. Totodată, instanţa va obliga pe inculpat să plătească părţii civile L.V. suma de 9000 lei RON cu titlu de daune morale. Cu privire la daunele morale, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de stabilire a unui astfel de prejudiciu, este cert că fapta inculpatului de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală care s-a soldat cu decesul victimei L.E., a determinat un prejudiciu moral, pierderea tatălui de către părţile civile R, respectiv a soţului de către partea civilă L.V, provocând o mare suferinţă acestora.

Dispoziţiile art.998-999 C,civ. ne oferă un cadru legal pentru obligarea celui care a produs un prejudiciu la a-l repara, indiferent că este un prejudiciu material sau moral, aşa cum este cazul în speţă, pentru considerentele arătate mai sus.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, în opinia instanţei să aibă un asmenea nivel încât, raportat la gradul de pericol social al faptei, raportat la nivelul material al societăţii în ansamblu, dar şi al persoanelor implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacţie celui care a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conştient de suferinţa morală creată, instanţa reţinând în acest sens culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier. Ca atare, instanţa apreciază că suma de 8000 lei RON solicitată de fiecare dintre părţile civile respectiv suma de 9000 lei RON  solicitată de partea civilă L.V., în condiţiile întinderii cercetării penale a inculpatului pe o perioadă de timp de aproape 11 ani, acoperă prejudiciul moral, real şi efectiv suferit de către fiecare dintre părţile civile mai sus arătate.

Prin acţiunea civilă promovată de partea civilă L.V.aceasta a solicitat suma de 6000 lei RON reprezentând cheltuielile făcute  pentru spitalizarea imediată a victimei L.E. la data producerii accidentului rutier, şi mai apoi cheltuielile pentru înmormântare şi pomenirile ulterioare, suma de 10000 lei RON reprezentând daunele materiale suferite ca urmare a reducerii drastice a veniturilor în urma decesului soţului care aducea în casă venituri mai mai mari prin pensia pe care o încasa şi pe care, conform sprijinului reciproc pe care soţii şi-l datorează, o foloseau în comun, precum şi suma de 9000 lei RON  cu titlu de daune morale.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă L.V.( filele nr.55-57d.i.) instanţa constată că aceasta nu a dovedit decât în parte cuantumul acestora. Astfel, din declaraţia martorului M.G, propus de părţile civile - rude ale victimei L.E., rezultă că, la rugămintea părţii civile L.G. acesta a împrumutat-o pe partea civilă L.V.cu suma de 1480 mărci germane pentru cheltuielile făcute de aceasta în perioada spitalizării soţului său ( 07.12.1997 -17.12.1997). Este adevărat că martorul M.G. a primit înapoi banii  de la partea civilă L.G. dar obligaţia autorului prejudiciului la plata integrală subzistă în cazul ajutorului material, acordat benevol victimei prejudiciului de către terţi, acest lucru neînsemnând că prejudiciul a fost reparat deja.  Din probele administrate rezultă că scopul în care atât martorul M.G. cât şi fiica părţii civile, respectiv L.G., au acţionat, a fost acela de a veni în ajutorul părţii civile L.V., cu o sumă de bani pentru plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei L.E. imediat după accidentul rutier, motiv pentru care partea civilă L.V. şi-a păstrat neatins dreptul de a cere despăgubiri de la autorul prejudiciului, în speţă inculpatul O.A..

Dacă în ceea ce priveşte daunele morale solicitate, instanţa a apreciat că acestea se cuvin părţii civile L.V., conform considerentelor mai sus expuse, în ceea ce priveşte daunele materiale solicitate, instanţa constată că partea civilă nu a dovedit decât în parte cuantumul acestora ( a dovedit  numai pretenţiile civile referitoare la sumele cheltuite cu spitalizarea imediată a victimei L.E. - aspecte care rezultă din declaraţia martorului M.G.). Astfel, cu privire la suma de 10000 lei RON pretinsă, instanţa constată că partea civilă nu a depus la dosar înscrisuri justificative privind veniturile obţinute de soţul acestuia deşi a pus în vedere acesteia, prin apărător, să depună la dosar înscrisurile  doveditoare a pretenţiilor civile. Totodată, instanţa constată că partea civilă nu a depus înscrisuri doveditoare a cheltuielilor ocazionate de înmormântarea soţului său, L.E., şi de pomenirile făcute ulterior. Este adevărat că martorul M.G., audiat pe latură civilă, a precizat că după înmormântare, familia victimei a organizat, conform datinelor creştineşti, o pomenire, la care au participat 25-30 persoane, dar acest lucru nu este suficient pentru dovedirea pretenţiilor civile solicitate cu titlu de daune materiale ( respectiv  cheltuielile făcute cu înmormântarea şi pomenirile ulterioare). Opinia instanţei are în vedere faptul că pentru admiterea acţiunii civile în acest sens partea civilă avea sarcina probei cu privire la condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 C.civil. Astfel, partea civilă trebuia să dovedească că a suferit un prejudiciu material ( care trebuie să fie cert atât sub aspectul existenţei cât şi sub aspectul posibilităţilor de evaluare şi să nu fi fost reparat încă), care să fie urmarea faptei ilicite a inculpatului, în sensul dovedirii existenţei  legăturii de cauzalitate între fapta acestuia şi prejudiciul material . De asemenea, partea civilă trebuia să dovedească şi culpa inculpatului în producerea prejudiciului material, cu menţiunea că în materia răspunderii civile delictuale se răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Analizând condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998-999 C.civil instanţa constată că nu s-a dovedit de către partea civilă L.V.faptul că a suferit, in urma faptei inculpatului, un prejudiciu cert  (reprezentat de cheltuielile făcute cu înmormântarea şi pomenirile defunctului L.E.) sub aspectul posibilităţilor de evaluare a acestuia ( instanţa are în vedere faptul că cheltuielile cu înmormântarea victimei şi cu pomenirile viitoare, conform datinelor creştineşti, reprezintă un prejudiciu viitor, care este cert numai în măsura în care există posibilităţi de evaluare a acestuia). Or, deşi în materie civilă ( soluţionarea laturii civile în cursul procesului penal presupune aplicarea regulilor din materia civilă) se aplică principiul disponibilităţii, revenind părţii civile sarcina probei cu privire la dovedirea pretenţiilor civile, partea civilă L.V.nu a depus la dosar înscrisuri justificative şi nici nu a administrat alte probe pentru stabilirea întinderii prejudiciului, deşi i s-a pus în vedere, prin apărător, să facă dovada pretenţiilor civile.

Astfel, deşi este evident  că victima L.E. a fost înmormântată, organizându-se pomeniri conform datinelor creştineşti (conform declaraţiilor martorului M.G.), fiind evidentă suportarea unor cheltuieli ( cu alte cuvinte s-a dovedit un prejudiciu cert sub aspectul existenţei sale), nu s-a dovedit cuantumul cheltuielilor ocazionate de aceste aspecte şi nici faptul că aceste cheltuieli au fost suportate numai de partea civilă L.V.. Opinia instanţei are în vedere şi declaraţia martorului M.G. care a precizat că partea civilă L.G. a împrumutat bani pentru înmormântare, existând posibilitatea ca în patrimoniul acesteia să se fi produs prejudiciul.

Pentru toate considerentele expuse mai sus ( atât cu privire la daunele morale cât şi cu privire la daunele materiale pretinse de partea civilă L.V.) instanţa, în baza art.346 alin.1 C.p.p şi art. 14 alin.2 lit.b,alin.5 C.p.p. rap. la art.998-999 C.civ. va admite în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă L.V.şi va obliga pe inculpatul O.A. la plata către aceasta  a sumei de 9000 lei RON cu titlu de daune morale, precum şi a echivalentul în lei ( ROL) a sumei de 1480 mărci germane, calculat la cursul valutar din data de 17.12.1997, cu titlu de daune materiale. Pe cale de consecinţă, va respinge restul pretenţiilor civile ca nefondat.

În ceea ce priveşte cererea părţii civile L.G. de obligare a inculpatului să-i plătească suma de 3000 lei RON ( reprezentând onorarii de expert şi onorarii de avocat ) cu titlu de daune materiale, instanţa ţine să precizeze că aceasta este în eroare cu privire la natura juridică a sumelor solicitate. Astfel, în procesul penal, sumele solicitate cu titlu de onorariu de expert sau onorariu de avocat au natura juridică a cheltuielilor judiciare avansate de parte, urmând să fie acordate  cu acest titlu părţilor, în condiţiile dovedirii suportării acestora. Verificând înscrisurile de la dosarul cauzei instanţa, în temeiul art.193 alin.1 C.p.p., va obliga pe inculpatul O.A. să plătească părţii civile L.G. suma de 250 lei ( onorariul de expert achitat cu chitanţa nr.23630/30.05.2001, depusă la fila nr.105 din d.u.p.) cu titlu de  cheltuieli judiciare avansate de partea civilă în procesul penal, cu consecinţa constatării că aceasta nu a făcut dovada avansării altor sume în cursul procesului.

 În baza art. 191 alin.1 C.p.p va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avocat ... calculat conform art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor nr. 113928/26.11.2008, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Liberţilor Cetăţeneşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 178 alin.2 C.p. cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a) C.p. rap. la art.76 lit.d) C.p. condamnă pe inculpatul O.A. la pedeapsa de 1 ( un ) an şi 8 ( opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă cu reţinerea unei circumstanţe judiciare atenuante.

În baza art.71 alin.1 C.p. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b C.p. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C.p. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ( trei) ani şi 8 ( opt)  luni stabilit conform art.82 C.p.

În temeiul art. 71 alin. ultim C.p. , pe durata suspendării condiţionate a  executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 C.p. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C.p., care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.1 şi 8 din Legea nr.543/2002 constată graţiată executarea pedeapsa de 1 ( un) an şi 8 ( opt)  luni închisoare aplicată inculpatului.

În baza art.120 alin.2 C.p. constată că termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a redus la 2 ( doi) ani ca efect al graţierii.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.7 din Legea nr.543/2002 privind revocarea beneficiului graţierii condiţionate.

În baza art.14 alin.3 lit.b) C.p.p şi art.346 alin.1 C.p.p, rap. la art.998-999 C.civ., admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Calea Floreasca nr.8, sector 1 şi obligă pe inculpatul O.A. la plata către aceasta a sumei de 8160363 lei ROL ( cuantumul cheltuielilor pentru asistenţa medicală asigurată victimei L.E. în perioada 07.12.1997-17.12.1997 ) şi dobânda legală aferentă de la data de 17.12.1997 până la momentul plăţii efective, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art.14 alin.5 C.p.p şi art. 346 alin.1 C.p.p, rap. la art. 998-999 C.civ., admite acţiunile civile formulate de părţile civile R.P.C, L.G., , L.E.D, T.E.A şi obligă pe inculpatul O.A. la plata către fiecare dintre acestea a sumei de  8000 lei RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art.14 alin.3 lit.b), alin.5 C.p.p. şi  art. 346 alin.1 C.p.p., rap. la art. 998-999 C. civ., admite în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă L.V. şi obligă pe inculpatul O.A. la plata către aceasta  a sumei de 9000 lei RON cu titlu de daune morale, precum şi a echivalentul în lei ( ROL) a sumei de 1480 mărci germane, calculat la cursul valutar din data de 17.12.1997, cu titlu de daune materiale. Respinge restul pretenţiilor civile ca nefondat.

În temeiul art.193 alin.1 C.p.p. obligă pe acelaşi inculpat să plătească părţii civile L.G. suma de 250 lei (onorariul de expert achitat cu chitanţa nr.23630/30.05.2001, depusă la fila nr.105 din d.u.p.) reprezentând cheltuieli judiciare avansate de partea civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin.1 C.p.p obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avocat ..., calculat conform art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor nr. 113928/26.11.2008, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi Liberţilor Cetăţeneşti.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpat şi procuror şi de la comunicare pentru părţile civile.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.03.2009.

PREŞEDINTE  GREFIER

Domenii speta

Spete similare