Somarea debitorului

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la nr. 3313/292 din 16 octombrie 2009 contestatoarea SC E. I. SRL reprezentată prin E. M.-patron în contradictoriu cu Direcţia R. A. şi Operaţiuni Vamale  a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei nr.468 din 29.09.2009 primită la data de 02.10.2009, solicitând anularea acesteia şi a formelor de executare.

În motivarea contestaţiei, în fapt, se arată că începerea executării silite, prin emiterea somaţiei, este făcută de un organ necompetent, întrucât aşa-zisul titlu executoriu a fost contestat pe baza ordonanţei sus citate şi numai în situaţia în care n-ar fi fost contestat, în termen legal, intimata era competentă să comunice aşa-zisul titlu executoriu, la organul competent, nu să-l reţină. Arată contestatoarea că emitentul somaţiei a încălcat prevederile legale, deoarece somaţia comunicată nu este însoţită de un exemplar din aşa-zisul titlu executor (fiind foarte posibil ca procesul-verbal respectiv să fi fost ridicat de organele de cercetare penală). În plus, arată contestatoarea că a formulat plângere penală împotriva funcţionarilor public ai emitentei somaţiei, pentru întocmirea procesului-verbal cu încălcarea prevederilor legale. Se mai arată că martorul atestat în procesul-verbal nu a fost prezent şi nu a semnat procesul-verbal, datele lui de stare civilă au fost luate din baza de date ale emitentei somaţiei iar semnătura acestuia este falsă, aspect adus la cunoştinţă de organele de cercetare penală. Societatea contestatoare arată că somaţia emisă de intimată- persoană juridică- este semnată de conducătorul organului de executare şi nu de acela al direcţiei suscitate, astfel că punerea în executare este făcută de un ,, organ ,, necompetent, pentru că aşa-zisul organ de executare nu are în structura sa agenţi constatatori.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp. OG nr. 92/ 2003, art.145, 172-173 şi disp.art. 39 din OG nr. 2/2001.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri ( f.4-7).

La data de 09.11.2009, intimata a depus la dosarul cauzei cerere în nume propriu precum şi în numele şi pentru A. N.V, prin care a solicitat conceptarea şi citarea în cauză a A. N. V. cu motivarea că, potrivit art. 1 din HG nr.110/2009, privind organizarea şi funcţionarea A. N. V. ,, A. N.V.se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, cu buget şi patrimoniu proprii, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ,,. Pe plan teritorial funcţionând pe principiul ierarhiei administrative, A. N.  V. are în subordine direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, iar potrivit pct.1 din O.C. nr. 948/ 2004, direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale au ca atribuţie, prin delegare, formularea căilor de atac, a apărărilor şi reprezentarea intereselor A. N. V.în litigiile în care administraţia vamală este parte în faţa instanţelor judecătoreşti. 

La data de 13.11.2009, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neântemeiată, cu consecinţa menţinerii somaţiei nr. 34520/ 468/29.09.2009 ca fiind corect şi legal întocmită.

În motivarea, în fapt, se arată că la data de 23.09.2008, orele 14.00, în judeţul Teleorman, DE 70, km. 117, în urma supravegherii şi controlului fiscal, în scopul respectării legislaţiei privind produsele accizabile , a fost efectuat de către referenţi şi inspectori din cadrul Direcţiei Regionale, un control inopinat la staţia de distribuţie carburanţi aparţinând SC E. I. SRL. Cu această ocazie, deşi au fost solicitate, nu au fost puse la dispoziţia autorităţii vamale de către angajaţii staţiei, în original sau în copie certificată, documentele necesare funcţionării acestei staţii şi cele necesare inventarierii stocurilor de produse accizabile existente în rezervoare. Urmare celor constatate, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANV/200 nr. 0116802/ 211E/23.09.2008 autoritatea vamală a dispus sancţionarea contestatoarei cu amendă în cuantum de 27.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 56 şi art. 57 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Se învederează că actul de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost înaintat prin corespondenţă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind primit la data de 01.10.2008, de către contabilul contestatoarei care a semnat de primire, aplicând ştampila unităţii şi, întrucât aceasta a formulat plângere contravenţională, autoritatea vamală nu a emis acte de executare silită, în scopul încasării amenzii aplicate societăţii contestatoare.Plângerea contravenţională a fost respinsă de către Judecătoria Roşiorii de Vede prin sentinţa civilă nr. 1921/28.11.2008, cu menţinerea procesului-verbal contestat, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 153/R/26.03.2009 împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare, de asemenea, respinsă prin decizia din data de 18.06.2009. Întrucât actul de constatare şi sancţionare a contravenţiilor a fost contestat, titlul executoriu îl constituie hotărârea judecătorească irevocabilă, în speţă, sentinţa civilă nr. 1921/28.11.2008 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de consiliu din data de 07.10.2009. Ulterior soluţionării irevocabile a litigiului având ca obiect plângere la contravenţie, şi urmare a neachitării amenzii în cuantum de 27.000 lei şi fiind în posesia unui titlu executoriu emanând de la instanţa de judecată, titlu de care societatea avea cunoştinţă, arată intimata că a emis somaţia nr. 34520/ 468/29.09.2009, înaintată cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul contestatoarei, fiind primită la data de 02.10.2009 de către secretara societăţii, care a aplicat ştampila. Intimata învederează că societatea contestatoare nu arată şi nu probează în vreun fel, pe calea contestaţiei la executare silită, în ce măsură este prejudiciată prin actul de executare silită emis corect, legal de autoritatea vamală. Se precizează de către intimată că sumele reprezentând amenzi aplicate persoanelor juridice se fac venit integral la bugetul general consolidat, procedura de executare silită efectuându-se, în prezenta cauză, în scopul încasării amenzii în sumă de 27.000 lei aplicate contestatoarei iar la somaţia emisă, care reprezintă actul de executare silită, semnată de Directorul Coordonator al intimatei, autoritate competentă material şi teritorial să efectueze procedura de executare silită împotriva debitoarei, nu se mai impunea anexarea titlului executoriu care în constituie hotărârea judecătorească irevocabilă, întrucât aceasta a fost comunicată societăţii contestatoare de către instanţa de judecată. Cu privire la menţiunea din cuprinsul contestaţiei la executare, în sensul că organele în drept au început urmărirea penală împotriva funcţionarilor publici emitenţi ai somaţiei, se învederează de către intimată că plângerea penală cu nr. 28/ 06.04.2009 a fost formulată împotriva funcţionarilor publici care au întocmit procesul verbal contestat, menţinut de Judecătoria Roşiorii de Vede ca legal şi temeinic întocmit, soluţie rămasă irevocabilă, şi, până în prezent, organele de urmărire penală nu s-au pronunţat asupra plângerii penale.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp.art. 115 Cod procedură civilă,  OG nr. 92/2003.

În susţinerea apărării, au fost depuse înscrisuri (f. 24-35 dosar) şi s-a solicitat, în temeiul disp.art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei şi în lipsă.

Prin cererea depusă la data de 7 decembrie 2009, intimata a învederat că organele de urmărire penală, prin rezoluţia nr. 22.09.2009, s-au pronunţat asupra plângerii penale formulate şi depuse de către contestatoare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede, în sensul confirmării propunerii organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijenţă în serviciu şi fals intelectual de către funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Regionale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat şi reţinut următoarele:

Contestaţia a fost formulată la 16 octombrie 2009, în termenul prev.de art.401 alin.1 lit.b Cod procedură civilă, somaţia fiind emisă la 29.09.2009 şi comunicată la 2 octombrie 2009.

Prin somaţia nr.468/ 29 septembrie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională contestatoarea a fost somată să plătească suma de 27.000 lei, reprezentând amendă contravenţională din procesul-verbal de contravenţie nr.0116802/ 211E din 23.09.2008.

Susţinerile contestatoarei că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională este organ necompetent, sunt nefondate întrucât somaţia a fost emisă în conformitate cu art.145 din O.G. nr.92/2003 iar dispoziţiile art.8 alin.3 din O.G. nr.2/2001, prevăd în mod expres că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice se fac venit integral la bugetul de stat. Totodată, art.1, coroborat cu art.4 pct.51 din H.G. nr.100/2009, privind organizarea şi funcţionarea A. N.V., prevăd că A. N.  V. se află în subordinea Ministerelor Publice, realizând prin intermediul direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale executarea silită a amenzilor şi a oricăror alte sume datorate bugetului general.

În consecinţă, sumele reprezentând amenzi aplicate persoanelor juridice se fac venit integral la bugetul general consolidat de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională.

Actul de constatare şi sancţionarea contravenţiilor, respectiv procesul-verbal a fost contestat pronunţându-se în cauză sentinţa civilă nr.1921/ 2008 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, sentinţă atacată cu recurs şi ulterior, menţinută prin decizia civilă nr.153/R a Tribunalului Teleorman (f.28 – 32).

În cauză, intimata a făcut dovada că a comunicat procesul-verbal de constatare a  contravenţiilor, cu confirmarea de primire nr.33853/ 26.09.2008, astfel încât susţinerile contestatoarei au fost nefondate în ceea ce priveşte obligaţia intimatei de a-i comunica titlul executoriu odată cu somaţia.

Nici susţinerile referitoare la autoritatea care a emis somaţia nu au fost fondate, cu motivarea ce precede.

În concluzie, potrivit art.145, 172 – 173 din O.G. nr.192/2003, coroborat cu art.139 din O.G. nr.2/2001, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia.

Domenii speta

Spete similare