Obligaţia de a face

Sentinţa civilă nr. 4670 din 15.12.2009 – obligaţia de a face -

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01.09.2009, sub nr. 6706/279/2009, precizată la termenul din data de 06.10.2009, reclamantul xx a chemat în judecată pârâtul xx, solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâtul să radieze autoturismul cu nr.de înmatriculare xx şi să-i restituie suma de 400 de lei pe care a achitat-o el, cu titlu de impozit.

 În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 18.12.2005, printr-un înscris sub semnătură privată, a vândut pârâtului autoturismul menţionat mai sus.

 Pârâtul nu a efectuat formalităţile necesare în vederea radierii, drept pentru care reclamantul plăteşte în continuare impozitul aferent, deşi nu mai beneficiază de autoturism din data de 18.12.2005, sosindu-i o înştiinţare de poprire pe salariu la Banca Carpatica.

 În drept, cererea nu a fost motivată.

 În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie: contractul de vânzare-cumpărare, acte de stare civilă, înştiinţare poprire, proces verbal privind cheltuielile de executare silită, cartea de identitate a autovehiculului. Pentru termenul din data de 08.12.2009 a depus o adresă de la Primăria or.Tg.Neamţ, care atestă plata impozitului şi cuantumul acestuia.

 Legal citat, pârâtul s-a prezentat la termenul din data de 06.10.2009 şi a învederat că nu a putut să înregistreze autoturismul  pe numele său doar în baza contractului de vânzare cumpărare, care nu a fost întocmit în formă autentică. La solicitarea instanţei de a depune aceste precizări în scris, pentru termenul din 08.12.2009 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, motivând că nu a putut să radieze de unul singur maşina, în certificatul de înmatriculare figurând reclamantul. De asemenea, a mai arătat că la data de 29.07.2006 a vândut autoturismul în cauză numitului xx, căruia i-a predat actele şi cheile maşinii, punându-i la dispoziţie şi informaţii cu privire la reclamant, în vederea radierii. A mai arătat că în luna august 2009 s-a întâlnit întâmplător cu reclamatul care i-a reproşat că plăteşte impozit pentru maşină, considerând că acesta este singurul vinovat de situaţia creată, întrucât nu a radiat maşina de pe numele său. A mai arătat că este de acord să plătească impozitul, însă numai pentru perioada cât a deţinut-o el(7 luni).

 În susţinere a depus contractul de vânzare cumpărare de care a făcut vorbire în întâmpinare.

 Cererea a fost legal timbrată.

 Instanţa a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 La data de 18.12.2005, printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, reclamantul xx a vândut autovehiculul având nr. de înmatriculare xx, pentru preţul de 2.500 lei, pârâtului xx (fila 3).

 Instanţa reţine că potrivit art. 1295 C.civ., contractul de vânzare-cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.

 Deşi a avut loc înstrăinarea autovehiculului menţionat mai sus, părţile nu au efectuat formalităţile legale în vederea radierii maşinii de pe numele reclamantului xx şi înscrierii acesteia pe numele pârâtului xx iar, aşa cum rezultă din adresa Primăriei or.Tg.Neamţ-Serviciul venituri-impozite şi taxe depusă la dosarul cauzei, reclamanta figurează în evidenţele fiscale ca plătitor de impozite – fila 22. Situaţia de fapt este confirmată şi de adresa nr.41950/2009 a Instituţiei Prefectului-Serviciul public comunitar regim permise auto de conducere şi înmatriculare a vehiculelor(fila 19), reclamantul fiind cel care  figurează în baza de date ca şi proprietar al autoturismului în cauză.

 Privitor la primul capăt de cerere- obligarea pârâtului să radieze autoturismul instanţa reţine că potrivit disp. art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulaţie, în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.

 În baza art. 25 din acelaşi act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare şi a plăcuţelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărţii de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fişei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum şi a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 24 alin. 1 - 4.

 Din analiza textelor menţionate mai sus, rezultă că proprietarul de vehicul înregistrat este obligat să radieze maşina care a fost înstrăinată.

 Disp. art. 1 alin. 2 din acelaşi act normativ stabilesc competenţa înmatriculării, radierii, respectiv autorizării provizorie sau pentru probe în favoarea serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competenţă proprietarii îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinţa, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.

 Chiar dacă vânzătorul nu mai dispune de actele necesare pentru radierea autovehiculului (menţionate mai sus), deoarece le-a predat cumpărătorului în urma înstrăinării autovehiculului, acesta are obligaţia să se adreseze mai întâi organului competent să dispună radierea, să facă dovada acestei solicitări, iar în caz de refuz, să se adreseze tribunalului – secţia contencios administrativ, conform disp. Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa va respinge capătul de cerere având ca obiect radiere autovehicul, ca inadmisibil, deoarece competenţa aparţine unui organ al statului fără activitate jurisdicţională, respectiv Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.

Privitor la cel de-al doilea capăt de cerere instanţa reţine că potrivit înscrisurilor de la dosar, reclamatul a achitat suma de 390,24 lei, reprezentând impozitul datorat pentru auto marca Dacia, serie saşiu UU1R11700G2012960, aferent perioadei 01.01.2006-31.12.2009 şi că acesta a înstrăinat autoturismul în cauză  la data de 18.12.2005, printr-un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, rezultând fără dubiu că începând cu acea dată nu a mai folosit autoturismul, operând transferul dreptului de proprietate, odată cu proprietatea se transmiţându-se si obligaţiile ce revin proprietarului unui bun, inclusiv obligaţia de plata a impozitului. Va reţine, de asemenea, culpa procesuală a pârâtului care, deşi a înstrăinat, la rândul său, autovehiculul în cauză, a perpetuat starea de incertitudine, că numai el este parte în contractul încheiat cu vânzătorul şi că nu a înţeles să cheme în garanţie terţul cumpărător, astfel încât nu va reţine solicitarea acestuia de a plăti impozitul numai aferent perioadei pe care l-a deţinut, având deschisă acţiunea în regres împotriva terţului dobânditor.

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamatul a solicitat numai obligarea la plata impozitului, în cuantum de 400 de lei, nu şi la plata taxei de parcare, va admite în parte acest capăt de cerere şi va obliga pârâtul xx la plata sumei de 390,24 lei reprezentând impozitul datorat ;i achitat pentru autoturismul cu nr.de înmatriculare xx, pentru perioada 01.01.2006-31.12.2009.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare