Pretenţii comerciale - Chiar dacă în materia operaţiunilor comerciale domină principiul libertăţii de formă, obligaţiile născându-se prin simpla voinţă a părţilor, discutarea condiţiilor în care urmează a se derula raporturile contractuale nu semnif...

Chiar dacă în materia operaţiunilor  comerciale domină principiul libertăţii de formă, obligaţiile născându-se prin simpla voinţă a părţilor, discutarea condiţiilor în care urmează a se derula raporturile contractuale nu semnifică neapărat realizarea acordului de voinţă  într-un sens sau altul. Acordul de voinţă trebuie dovedit or’, din probele administrate nu rezultă că reclamanta a fost de acord cu diminuarea valorii contractului. (sentinţa comercială nr.3289/29.04.2004)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti în data de 02.10.2003, reclamanta S.C.SELECT SPORT CLUB S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. CHEERS RESTAURANT S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei al sumei de 3.280 USD, din care 1.550 USD  cu titlu de contravaloare servicii prestate în baza contractului intervenit între părţi la data de 15.07.2002,  diferenţa de 1.550 USD reprezentând  penalităţi pentru întârziere calculate conform prevederilor contractuale şi la 180 USD daune moratorii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 15.07.2002 între părţi s-a încheiat contractul  nr.001 de prestări servicii pentru activităţi de pază şi protecţie prin care s-a stabilit ca pârâta, în calitate de beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă să plătească suma globală de 6.000 USD pe an, în rate lunare de 500 USD plătibili în lei la cursul de schimb al B.N.R. din ziua plăţii.

Arată reclamanta că timp de 8 luni  pârâta a plătit cu întârziere sume mai mici decât rata lunară stabilită prin contract, astfel că printr-o notificare adresată în  luna ianuarie 2003 i-a solicitat să-şi respecte obligaţiile asumate.

Acestei notificări, pârâta i-a răspuns că a încetat contractul de colaborare şi că între părţi a existat o înţelegere verbală cu privire la diminuarea ratelor lunare, înţelegere pe care a respectat-o.

Ulterior s-a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă, conform art.7201 C.proc.civ., rezultatul acesteia fiind consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 20.08.2003.

În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar, în copie: contractul de prestări servicii activităţi de pază şi protecţie nr.001 din 15.07.2002, proces-verbal încheiat în data de 20.08.2003, notificare adresată pârâtei, răspunsul pârâtei la invitaţia de conciliere, facturi fiscale şi chitanţe de plată, corespondenţa purtată de părţi în legătură cu executarea contractului.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocata excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, raportat atât la dispoziţiile art.7  cât şi la art.10 pct.4 C.pr.civ.  şi a solicitat declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Pe fondul pricinii a solicitat respingerea acţiunii susţinând că părţile au convenit diminuarea ratelor contractuale la suma de 300 USD, întrucât prestatorul nu şi-a îndeplinit integral obligaţiile contractuale în sensul că nu a întocmit rapoarte periodice către beneficiar, nu a asigurat dotarea personalului cu echipament special, nu a asigurat controlarea personalului beneficiarului pentru evitarea sustragerilor.

Susţine pârâta că existenţa acestei înţelegeri rezultă fără putinţă de tăgadă din atitudinea reclamantei care a acceptat fără nici o obiecţie, timp de 7 luni de zile,  primirea sumei de 300 USD, reprezentantul său venind să încaseze rata lunară cu chitanţa deja completată cu această sumă.

Referitor la suma pretinsă cu titlu de penalităţi pentru întârziere, pârâta arată că nu datorează penalităţi întrucât nu poate fi reţinută nici o culpă în sarcina sa, plăţile fiind efectuate conform înţelegerii părţilor şi că, oricum clauza penală este nulă deoarece nu este prevăzut procentul de penalitate ce se aplică în situaţia nerespectării termenelor de plată.

Cu privire la daunele moratorii, arată că acestea se pot acorda numai când s-a dovedit existenţa unui prejudiciu în patrimoniul  societăţii prestatoare cauzat prin întârzierea la plată, prejudiciu care nu există.

Prin sentinţa civilă nr.8556/20.11.2003, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia invocată de pârâtă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, instanţă pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr.12.292 din data de 09.12.2003.

În dovedirea susţinerilor reciproce părţile au solicitat, instanţa încuviinţând, administrarea probelor cu înscrisuri, în cadrul căreia reclamanta a depus la dosar copia registrelor de predare-primire serviciu pentru perioada 15 iulie 2002 – 15 februarie 2003, cu interogatoriu şi proba testimonială, în cauză fiind audiaţi martorii S.C., S.C.D,  B.N. şi V.M.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că la data de 15.07.2002, între părţi s-a încheiat un contract de contract de prestări servicii pentru activităţi de pază şi protecţie prin care s-a stabilit ca pârâta, în calitate de beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă să plătească suma globală de 6.000 USD pe an, în rate lunare de 500 USD plătibili în lei la cursul de schimb al B.N.R. din ziua plăţii.

Raporturile contractuale au încetat începând cu data de 15.02.2003, reclamanta invocând  rezilierea contractului pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiilor contractuale în timp ce pârâta a susţinut că efectele contractului au încetat în condiţiile pct.7 alin.1, prin acordul părţilor intervenit la data de 28.01.2003.

În lunile ianuarie şi februarie 2003 între părţi s-a purtat corespondenţă legată de modul de derulare a contractului, cu referire îndeosebi la pretenţiile S.C.SELECT SPORT CLUB S.R.L. privind plata  de către S.C. CHEERS RESTAURANT S.R.L. a  sumei de 1550 USD, cu titlu de diferenţă dintre suma de plată convenită – 500 USD şi cea achitată, debit contestat de pârâtă care a susţinut că părţile au convenit diminuarea valorii contractului din cauză că reclamanta nu-şi putea îndeplinii integral şi corespunzător obligaţiile ce-i reveneau în calitate de prestator de servicii pentru pază şi ordine.

În conformitate cu dispoziţiile art.7201 C.proc.civ., s-a încercat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, cu ocazia concilierii din data de 20.08.2003 fiind încheiat  un proces-verbal în care se consemnează poziţia părţilor cu privire la suma pretinsă de reclamantă, reprezentantul pârâtei susţinând că pretenţiile S.C.SELECT SPORT CLUB S.R.L.  sunt neîntemeiate întrucât, deşi nu s-a încheiat un act adiţional la contract, părţile au convenit diminuarea valorii contractului, manifestarea de voinţă fiind valabilă chiar dacă nu a fost consemnată într-un înscris iar acordul de voinţă şi-a produs efectele.

Potrivit art.11  din convenţia intervenită între părţi la data de 15.07.2002 şi care, în conformitate cu art.969 C.civ. reprezintă legea părţilor, modificarea contractului se putea face numai printr-un act adiţional scris, încheiat cu acordul părţilor şi semnat de către acestea.

Pârâta a recunoscut că un asemenea act adiţional nu s-a semnat şi nu a făcut dovada existenţei unei înţelegeri verbale privind diminuarea valorii contractului, ci numai a existenţei unei discuţii de principiu  în acest sens.

Chiar dacă în materia operaţiunilor  comerciale domină principiul libertăţii de formă, obligaţiile născându-se prin simpla voinţă a părţilor, discutarea condiţiilor în care urmează a se derula raporturile contractuale nu semnifică neapărat realizarea acordului de voinţă  într-un sens sau altul. Acordul de voinţă trebuie dovedit or’, din probele administrate nu rezultă că reclamanta a fost de acord cu diminuarea valorii contractului.

Este real că amândoi martorii audiaţi la propunerea pârâtei pentru a dovedi existenţa acestei înţelegeri au declarat că în luna august 2002 a  existat o discuţie privind plata de către pârâtă a sumei de 300 USD în loc de 500 USD pentru că ambele părţi aveau anumite probleme, respectiv  S.C.SELECT SPORT CLUB S.R.L. nu dispunea de toate materialele necesare desfăşurării activităţii  de pază şi protecţie iar restaurantul avea probleme financiare, activitatea fiind la început.

Însă martora S.C., care la acel moment era director al restaurantului şi a participat la discuţia dintre reprezentanţii celor două societăţi, a declarat  că această înţelegere viza o perioadă de timp ce urma să fie stabilită tot prin acordul părţilor dar că ulterior nu s-a convenit nimic în acest sens. Totodată, a declarat că reprezentantul reclamantei şi-a  manifestat nemulţumirea că în fiecare lună primea numai de 300 de dolari, aspect pe care martora l-a adus la cunoştinţa reprezentantului S.C. CHEERS RESTAURANT S.R.L.

În aceste condiţii, faptul că reclamanta a încasat numai o parte din suma ce i se cuvenea nu poate fi interpretat ca o renunţare la diferenţă ci, cel mult ca o acceptare a unei plăţi cu întârziere a sumei datorate de pârâtă, dată fiind situaţia financiară a restaurantului.

Referitor la modalitatea în care se făcea plata, declaraţia martorei contrazice susţinerile din întâmpinare privind faptul că reprezentantul reclamantei venea să încaseze banii datoraţi cu chitanţa completată pentru suma de 300 USD, martora afirmând că factura şi chitanţa erau completate la sediul restaurantului.

A mai declarat martora şi că plata nu se făcea la o anumită dată ci reprezentantul reclamantei era anunţat de salariaţii pârâtei în  funcţie de încasările restaurantului şi disponibilul de plată, iar în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de reclamantă a declarat că au existat evidenţe cu privire la modul în care agenţii de pază îşi îndeplineau sarcinile, se efectuau controale  atât de către prestator cât şi de beneficiar iar atunci când existau neajunsuri acestea erau  aduse la cunoştinţa prestatorului.

Coroborând declaraţia martorei cu menţiunile cuprinse în procesele-verbale încheiate de agenţii de pază şi registrul de controale şi cu faptul că pârâta nu a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că angajaţii reclamantei nu şi-au îndeplinit obligaţiile ci, dimpotrivă,  prin adresa în care  arată că relaţiile contractuale au încetat prin acordul părţilor, conform art.7 alin.1 din contract, mulţumeşte directorului general al S.C.SELECT SPORT CLUB S.R.L.  pentru „colaborarea avută din 15 iulie până în 15 februarie 2003”,  este de presupus că prestatorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

Martora S.C.D  a afirmat că este  director al S.C. CHEERS RESTAURANT S.R.L.  din luna octombrie 2003 şi că până la acea dată nu s-a implicat în activitatea contractuală a societăţii pentru că nu avea competenţa în acest sens, nu cunoaşte corespondenţa purtată între părţi în legătură cu executarea contractului, nu cunoaşte în ce condiţii s-a hotărât încetarea raporturilor contractuale, dar că a auzit discuţiile purtate între reprezentanţii celor două societăţi pentru că lucra în acelaşi birou cu patronul restaurantului, depoziţia sa fiind irelevantă.

La propunerea reclamantei au fost audiaţi martorii B.N., agent de pază, care a afirmat că în perioada în care a lucrat la restaurant au existat mereu probleme cu plata salariilor şi V.M., cel care în calitate de reprezentat al S.C.SELECT SPORT CLUB S.R.L. s-a ocupat de executarea contractului, declaraţia sa fiind evident subiectivă astfel că urmează a nu fi avută în vedere de instanţă, cu atât mai mult cu cât se susţine că martorul a fost acela care a convenit renegocierea contractului în sensul diminuării valorii sale.

Răspunzând la interogatoriu, fiecare dintre părţi şi-a menţinut poziţia afirmată prin acţiune şi întâmpinare.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada că între părţi a intervenit o înţelegere care a modificat contractul încheiat la data de 15.07.2002, astfel că pârâta datorează reclamantei suma de 1.350 USD, reprezentând diferenţa între suma achitată şi cea datorată conform contractului şi în consecinţă va obliga pârâta la plata acestei sume.

În conformitate cu dispoziţiile art.6  din contract, va obliga pârâta şi la plata sumei de 1.350 USD,  penalităţi pentru întârziere la plată.

Chiar dacă a reţinut culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiei contractuale iar daunele moratorii au fost solicitate prin acţiune, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 180 USD solicitată cu acest titlu întrucât nu s-a precizat modul de calcul al sumei pretinse  şi perioada pentru care a fost solicitată.

În conformitate cu  dispoziţiile art.274 C.proc.civ., urmează a fi obligată pârâta la plata sumei de 11.293.000 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare