Validare poprire

Prin decizia 59/2013 a Tribunalului Vrancea s-a admis apelul declarat de terţ şi a fost schimbată sentinţa civilă în sensul respingerii cererilor de validare poprire şi lămurire dispozitiv ca rămase fără obiect.

Deşi soluţia din apel este favorabilă terţului poprit, acesta justifică un interes în promovarea unui recurs împotriva deciziei, în care să reitereze excepţia tardivităţii cererii de validare poprire. În situaţia concretă din speţă, respingerea cererii de validare ca tardiv formulată, cu depăşirea termenului imperativ de 3 luni, este mai favorabilă recurentei deoarece determină înlăturarea din considerentele deciziei pronunţate în apel a unor menţiuni privind culpa terţului în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 456 alin. 1 lit. a şi alin. 2.

Decizia civilă nr. 489/R/08.10.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 6265/18.10.2011 Judecătoria Focşani a admis cererea formulată de către petenta creditoare SC E.F. SA B, prin A.F.E.E. F în contradictoriu cu  intimat BEJ C. G., debitor C.N.C.F – C.F.R SA Suc. G şi terţul poprit B.C.F. – SUC. Bucuresti, a dispus validarea popririi înfiinţată de BEJ A C.G. şi C.C.C., prin adresa de înfiinţare a popririi din data de 18.04.2011 în dosarul de executare nr. 284/2009 pe conturile CNCF CFR S.A. şi în consecinţă a obligat terţul poprit B.C.F S.A. să plătească creditoarei suma totală de 25.316.144,3 lei.

Prin decizia civilă 59/14 martie 2013  s-a admis apelul declarat de terţul poprit, a fost schimbată în tot sentinţa civilă, în sensul că s-a respins cererea de validare poprire şi lămurire dispozitiv ca rămase fără obiect.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 460 al.1 C.p.c., instanţa poate fi sesizată pentru validarea popririi, dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi. Obligaţiile ce îi revin terţului poprit sunt, potrivit art. 456 al.1 lit. a si al.2 C.p.c., să consemneze suma de bani sau să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului, iar dacă sunt infinitate mai multe popriri să comunice executorului sau creditorilor numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele de bani poprite de fiecare in parte.

Potrivit art. 2811 alin. 1 C.p.c.: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispozitii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozitiile potrivnice”.

Văzând ansamblul materialului probator administrat în cauză în contextul legislaţiei active, Tribunalul a reţinut, de principiu, justeţea soluţiilor pronunţate de prima instanţă în hotărârile judecătoreşti apelate, însă cu elementele de diferenţă ce vor fi expuse în finalul considerentelor şi care au condus instanţa de apel la soluţia pronunţată.

În concret, păstrând linia de analiză oferită de prima instanţă, atât în planul stării de fapt cât şi a elementelor de drept, şi analizând împreună apelurile formulate în cauză cu menţiunea că încheierea de lămurire de dispozitiv prezintă caracter subsidiar faţă de sentinţa apelată, Tribunalul a constat că prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 73/18.03.2009 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. 223/91/2009, învestită cu formulă executorie, debitoarea CNCF CFR S.A. B – Suc. Reg. CFR G a fost obligată la plata sumei de 26.372.981,40 lei către petenta –creditoare F.F.E. E. “E.F.M.N.”S.A.

În vederea executării acestui titlu executoriu si a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de stabilire a onorariului si a cheltuielilor de executare emis în dosarul de executare nr. 284/2009, BEJ CG si CCC a expediat terţului poprit S.C. BCF S.A. adresa nr. …284/2009 din data de 18.04.2011 prin care a înfiinţat poprire pe conturile debitoarei CNCF CFR S.A. B pentru Suc. Reg. CFR G, până la concurenta sumei de 25.316.144,3 lei pe care o datora creditoarei.

Din această adresă rezultă că BEJ C.G. si C.C.C. a înţeles să înfiinţeze poprire pe conturile CNCF CFR S.A. B, pentru suma datorată de debitoarea Suc. CFR G conform titlurilor executorii anterior menţionate. În adresa de înfiinţare a popririi a fost menţionat codul unic de identificare al CNCF CFR S.A. B.

Asemenea primei instanţe, Tribunalul a constat că are calitatea de debitoare, conform titlului executoriu, Suc.Reg. CFR G si că nu există raporturi juridice între aceasta si terţul poprit S.C. B.C.F.S.A., întrucât sucursala nu are cont deschis la terţul poprit. Cu toate acestea însă, Sucursala Regională CFR G reprezintă o unitate fără personalitate juridică, fiind subordonată din punct de vedere economic si juridic societăţii mamă, în speţă CNCF CFR S.A. Bi si în consecinţă, societatea mamă este cea care gestionează disponibilităţile băneşti ale sucursalei si care trebuie să îşi asume răspunderea patrimonială pentru neexecutarea obligaţiilor sucursalei fată de terţi, întrucât sucursala intră în relaţiile cu terţii în numele si pentru societatea mamă. Drept consecinţă, deşi calitatea de debitor, conform titlului executoriu, aparţine Suc.Reg. CFR G, întrucât societatea mamă răspunde patrimonial pentru obligaţiile sucursalei, instanţa apreciază că în mod legal s-a dispus înfiinţarea popririi pe conturile societăţii mamă CNCF CFR S.A. B pentru sucursala acesteia CFR G, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că societatea mamă CNCF CFR S.A. B are conturi deschise la terţul poprit S.C. BCF S.A.

Pe de altă parte, privitor la susţinerea conform căreia emiterea adresei de poprire a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 454 alin. 3 si 4 C.p.c., de fapt a dispoziţiilor art. 454 alin. 2 ind.1 si alin.2 ind. 2 C.p.c., asemenea primei instanţe, Tribunalul a reţinut că în adresa de înfiinţare a popririi au fost menţionate denumirea si sediul debitoarei Sucursala Regională CFR G, precum si codul unic de identificare al S.C. CNCF CFR S.A. B, pe conturile căreia s-a înfiinţat poprirea. În egală măsură, Tribunalul nu a retinut nerespectarea dispoziţiilor art. 454 alin.2 ind.2 C.p.c., în condiţiile în care prin adresa de înfiinţare a popririi nu s-a dispus înfiinţarea popririi pe conturile subunităţii fără personalitate juridică – Suc. Reg. CFR Galaţi  (care nici nu are deschise conturi la terţul poprit, astfel cum rezultă din adresa nr. 711/733/2011 comunicată la dosar), ci pe conturile societăţii mamă S.C. CNCF CFR S.A. B, iar în aceste condiţii, nu era necesară menţionarea în adresă a altor elemente de identificare ale Suc. Reg. CFR G în afară de denumirea si sediul acesteia.

Pornind de la această premisă şi notând că titularul contului asupra căruia s-a înfiinţat poprirea, cont deschis la terţul poprit, este societatea mamă S.C. CNCF CFR S.A. B, executorul judecătoresc a indicat în mod corect denumirea si codul unic de înregistrare ale acesteia, elemente care erau suficiente pentru ca terţul poprit să înfiinţeze poprirea asupra conturilor S.C. CNCF CFR S.A. B, aşa cum i s-a solicitat, întrucât prin menţionarea denumirii si a codului unic de identificare al acesteia, terţul poprit avea posibilitatea să o identifice în baza de date si să procedeze la înfiinţarea popririi prin indisponibilizarea conturilor acesteia.

Pe de altă parte, pornind de la prevederile art. 2811 alin.1 C.p.c., Tribunalul a constat că lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 6265/18.10.2011 se impunea pentru stabilirea modalităţii de executare a obligaţiei de plată stabilită în sarcina terţului poprit S.C. BCF S.A., sub aspectul provenienţei fondurilor băneşti din care urmează a se face plata, în condiţiile în care părţile implicate în executarea sentinţei civile nr. 6265/18.10.2011 aveau sau ar fi putut avea în momentul executării, puncte de vedere diferite cu privire la acest aspect.

În litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 6265/18.10.2011, creditoarea S.C. EF S.A. prin AFEE F nu a susţinut, nu a dovedit, iar prima instanţă nu a reţinut faptul că terţul poprit a distribuit, ulterior primirii adresei de poprire din partea BEJ CG si CCC, disponibil din conturile CNCF CFR S.A. deschise la terţul poprit, pentru a opera răspunderea delictuală a băncii.

În ceea ce priveşte susţinerile petentei - terţ poprit din cauza de faţă, referitoare la soldul conturilor CNCF CFR S.A. deschise la terţul poprit BCF S.A. în momentul primirii adresei de poprire din partea BEJ  Asociaţi CG şi CCC sau ulterior, instanţa constată că înscrisurile depuse de terţul poprit la dosarul de fond nu au reflectat situaţia soldului conturilor CNCF CFR S.A. la momentul primirii adresei de înfiinţare a popririi din partea către BEJ Asociaţi CG şi CCC (20.04.2011) sau ulterior, până la momentul validării popririi prin sentinţa civilă nr. 6265/18.10.2011, întrucât erau emise la o dată anterioară primirii adresei de poprire (04.02.2011, respectiv 14.01.2011).

Faptul că terţul poprit a comunicat BEJ A G şi P la data de 04.02.2011 că a procedat la indisponibilizarea conturilor şi la virarea sumei de 1.729.789,11 lei existentă în conturile CNCF CFR S.A. la data înfiinţării popririi de către acest birou de executori - 14.01.2011, nu era de natură să reflecte situaţia conturilor CNCF CFR S.A. ulterior acestei date şi la data primirii adresei de poprire din partea BEJ A CG şi CCC (20.04.2011) şi nici pentru perioada următoare, de vreme ce conturile CNCF CFR S.A. puteau fi alimentate între timp cu noi sume de bani. 

În ceea ce priveşte fondurile băneşti din care trebuie să fie efectuată plata dispusă de instanţă, Tribunalul a reţinut că în mod incontestabil acestea nu pot proveni decât din conturile CNCF-CFR S.A. deschise la terţul poprit BCF S.A., iar nu din fondurile proprii ale băncii terţ poprit, deoarece validarea popririi are semnificaţia confirmării, prin hotărâre judecătorească, a valabilităţii unei popriri, în speţă, a valabilităţii popririi înfiinţate pe conturile societăţii mamă CNCF CFR S.A. deschise la terţul poprit BCF S.A., la cererea creditoarei S.C. EF S.A. iar ca o consecinţă a validării popririi, s-a dispus obligarea terţului poprit la plata sumei de 25.316.144,3 lei, sumă menţionată în adresa de înfiinţare a popririi emisă de BEJ Asociaţi CG şi CCC, fără ca instanţa să reţină în considerentele hotărârii că această sumă trebuie plătită din fondurile proprii ale băncii  - terţ poprit.

Văzând considerentele integrale ale încheierii apelate, Tribunalul a reţinut că o astfel de concluzie nu echivalează cu o nouă judecată pe fondul cauzei, astfel cum a susţinut apelanta S.C. EF S.A. prin AFEE F, întrucât nu reprezintă o modificare sau o completare a considerentelor şi/sau a dispozitivului sentinţei civile nr. 6265/18.10.2011, ci o clarificare a dispozitivului, dându-se acestuia interpretarea, înţelesul care rezultă din situaţia de fapt si de drept reţinută în considerentele sentinţei civile nr. 6265/18.10.2011, soluţia pronunţată şi dispoziţiile legale incidente în situaţia popririi înfiinţate asupra unor conturi ale debitorului deschise la o unitate bancară.

În aceeaşi ordine de idei şi în lumina celor expuse mai sus, Tribunalul a reţinut că toate criticile aduse de Bancă sentinţei apelate sunt nefondate, pentru argumentele ce vor fi expuse în mod sintetic în paragrafele subsecvente

Cu privire la primul motiv de critică, Tribunalul  a constat că Banca a susţinut că  prima instanţă nu a fost competentă teritorial şi că această necompetenţă este de ordine publică potrivit art. 159 alin. 1 pct.3 C.p.c.

Tribunalul a reţinut că această excepţie nu a fost invocată în faţa instanţei de fond şi că potrivit art. 159 alin. 2 C.p.c. necompetenţa poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Cum în apel nu pot fi formulate cereri noi, iar această apărare nu a fost invocată la fond, instanţa de apel nu o poate primi favorabil, intervenind sancţiunea decăderii din dreptul de a ridica excepţia pentru părţile litigante.

Privitor la excepţia tardivităţii formulării cererii de validare a popririi, singura excepţie invocată în faţa primei instanţe, Tribunalul a reţinut că acest incident procedural a fost în mod corect soluţionat de prima instanţă. Tribunalul a reţinut că termenul de 3 luni prevăzut la art. 460 alin. 1 C.p.c. curge de la data la care terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma o liberează debitorului poprit, aspecte care nu au fost dovedite în cauză. În această cauză, nu s-a trecut încă la poprire pentru că terţul poprit apare a fi avut neclarităţi şi a solicitat lămuriri organului de executare. În plus, acest termen are un caracter de recomandare fiind prevăzut în favoarea creditorului, debitorului sau organului de executare şi are în vedere situaţia când poprirea a început, dar dintr-un motiv sau altul terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile.

În al treilea rând, Tribunalul a reţinut că prin raportare la materialul probator administrat în faţa primei instanţe, aceasta a soluţionat corect cererea de validare a popririi.

S-a reţinut în mod corect că prin titlul executoriu a fost obligată Sucursala Galaţi, că aceasta nu are personalitate juridică şi că pentru acest debit urmează să fie poprite conturile societăţii mamă. De asemenea, Tribunalul a subliniat că nu este întemeiată nici susţinerea apelantei în sensul că prin modul în care a fost formulat dispozitivul s-a creat posibilitatea să fie urmărite fondurile băncii şi aceasta inclusiv în contextul încheierii de lămurire de dispozitiv analizată mai sus. De asemenea, Tribunalul  a reţinut că existenţa componentei „culpă” în sarcina terţului poprit nu prezintă relevanţă în contextul celor indicate mai sus.

Cu toate acestea şi fără a minimaliza semnificaţia celor arătate mai sus, Tribunalul a constat că în conformitate cu adresa nr. 711/1339/2013 emisă de C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. rezultă că debitul ce a făcut obiectul sentinţei civile nr. 73/2009 (titlu executoriu) a fost achitat în integralitate la 23.11.2012.

Această susţinere este confirmată de conţinutul:

- Convenţiei privind stingerea unor datorii ale CNCF C.F.R. S.A. către S.C. EF S.A.;

- al ordinelor de plată nr. 2802 din 23.11.2012 şi nr. 2803 din aceeaşi dată;

- adresei nr. …/20.12.2012 emis de E şi ordinului de plată nr. …/27.12.2012;

În consecinţă, Tribunalul reţine că suma pentru care E a solicitat validarea popririi apare a fi stinsă ca obligaţie de plată în prezent, raţiunea de a solicita o atare măsură dispărând.

Faptul că în lumina adresei nr. …/2009 din 04.03.2013 emisă de Bej CG apare că s-a înfiinţat o nouă poprire pe conturile debitoarei E însă pentru o sumă distinctă de cea iniţială şi compusă din adunarea sumelor din procesul-verbal de actualizare sumă nr. …/2009 din 27.02.2013 şi din procesul-verbal de stabilire a onorariului şi cheltuielilor de executare nr. …/2009 din 04.03.2013 nu este de natură a conduce la o concluzie distinctă.

În această privinţă, Tribunalul a subliniat că are a fi realizată o distincţie netă între debitul iniţial pentru care s-a solicitat validarea popririi, stins în prezent (ulterior însă învestirii prezentului complet) şi eventualele debite reţinute ulterior datei stingerii acestuia şi cu privire la care, o eventuală procedură de validare poprire poate fi realizată exclusiv într-un nou cadru procesual, distinct de acesta.

Împotriva acestei decizii  au declarat recurs creditoarea şi terţul poprit.

Creditoarea a susţinut în esenţă că era inutilă cererea de lămurire dispozitiv şi era şi inadmisibilă deoarece presupunea o nouă judecată a cererii de validare poprire. Cu privire la respingerea cererii de validare poprire ca rămasă fără obiect, a susţinut că nu s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, rămânând de executat cheltuielile de executare  şi sumele actualizate, astfel că poprirea trebuie să rămână în fiinţă.

Terţul poprit a  solicitat doar înlăturarea considerentelor  referitoare la împrejurarea că înscrisurile depuse de terţ nu reflectă situaţia soldului contului CNCF-CFR S.A. şi reţinerea referitoare la natura termenului de 3 luni prevăzut de art.460 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, prin decizia 7/2013.

Terţul poprit a formulat întâmpinare la recursul creditoarei, solicitând în principal anularea lui ca nemotivat, deoarece criticile invocate nu se încadrează în dispoziţiile articolului 304 pct.1-9 Cod procedură civilă, iar în subsidiar  respingerea ca nefondate atât a criticilor ce vizează  cererea de lămurire a dispozitivului, cât şi a criticilor referitoare la soluţia de respingere ca rămasă fără obiect a cererii de validare. A susţinut, în esenţă, că raportat la cererea de validare iniţială soluţia e corectă, instanţa nefiind ţinută să ia în calcul noile demersuri execuţionale ale creditoarei, străine adresei de înfiinţare a popririi din 18.04.2011.

Creditoarea a formulat întâmpinare invocând excepţia inadmisibilităţii promovării recursului împotriva unei hotărâri favorabile, cât şi faptul că nu se încadrează în dispoziţiile articolului 304 din vechiul cod de procedură civilă. Pe fondul cauzei a susţinut că reţinerile instanţei din considerente corespund situaţiei reale, iar termenul de 3 luni nu a fost respectat deoarece FF EFMN SA a fuzionat şi a luat naştere  o nouă societate, astfel că au fost în imposibilitatea de a formula cererea de validare până la 8.08.2013.

Prin decizia civilă nr. 489/R din 08.10.2013 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins excepţiile inadmisiblităţii şi nulităţii recursului. A fost admis recursul,  modificată în parte decizia civilă în sensul că s-a respins cererea de validare poprire ca tardiv formulată. S-a respins ca nefondat apelul debitoarei precum şi recursul declarat de creditoare.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Excepţia nulităţii recursului declarat de creditoare, deoarece motivele de recurs nu se încadrează în dispoziţiile articolului 304 pct.1-9 Cod procedură civilă nu poate fi primită în condiţiile în care, deşi aceste motive nu sunt structurate, dezvoltarea lor permite încadrarea în dispoziţiile articolului 304. pct.9 Cod procedură civilă, invocându-se încălcarea dispoziţiilor 371 ind. 2 alin.3 Cod procedură civilă şi art.371 ind.5  şi 457 alin.2 Cod procedură civilă, deci soluţionarea litigiului cu aplicarea greşită a legii.

Nici excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de terţul poprit nu poate fi primită, din următoarele considerente: Într-adevăr, posibilitatea atacării doar a considerentelor a fost consacrată legislativ expres pentru prima dată în NCPC - art.461 alin.2 Cod procedură civilă, anterior acestui moment, fiind o problemă de drept controversată, atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă.

În speţă, însă, deşi la nivel declarativ se susţine că obiectul recursului îl constituie doar considerentele, în realitate, din dezvoltarea acestor motive rezultă că se reiterează excepţia tardivităţii cererii de validare poprire. Or, e evident că admiterea acestei excepţii nu se poate reflecta doar în considerente, ci influenţează chiar soluţia dată cererii de validare, care nu va mai fi o soluţie pe fondul cauzei, ci o soluţie pe excepţia tardivităţii.

Nu se poate aprecia nici măcar că recurenta nu ar avea interes în promovarea acestei căi de atac, deoarece soluţia din apel îi este favorabilă. În condiţiile în care considerentele reţinute la punctul 24 al deciziei sunt contestate, fiind nefavorabile terţului poprit, acesta justifică un interes în promovarea recursului pentru a obţine respingerea cererii de validare poprire ca tardiv formulată.

Cu privire la inadmisibilitatea recursului terţului poprit, deoarece criticile nu se încadrează în dispoziţiile articolului 304 cod procedură civilă, Curtea reţine că, într-adevăr, motivele de la punctul 1 vizează netemeinicia hotărârii şi reaprecierea probelor şi nu se impune a fi analizate. În schimb, critica vizând greşita soluţionare a excepţiei de tardivitate, atrage incidenţa motivului de modificare prevăzut de disp. art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Din aceste considerente, ambele excepţii invocate de recurente vor fi respinse ca nefondate, Curtea urmând să treacă la analiza recursurilor.

Recursul terţului poprit

 Curtea a analizat cu prioritate excepţia de tardivitate a cererii de validare, ce face inutilă analiza tuturor celorlalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei.

Conform dispoziţiilor articolului 460 alin.1 cod procedură civilă:

„Dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.”

În considerentele deciziei, Tribunalul Vrancea a reţinut că acest termen are un caracter de recomandare, fiind prevăzut în favoarea creditorului, debitorului sau organului de executare.

Ulterior acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii - decizia 7/15.04.2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 263/10.05.2013  a stabilit că termenul de 3 luni de la data când terţul trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi este un termen imperative (peremptoriu), legal, fix şi absolut a cărui nerespectare  atrage sancţiunea decăderii.

Raportat la dezlegarea obligatorie dată de ÎCCJ, termenul de 3 luni pentru introducerea cererii se calcula de la 5.08 2011 (15 zile de la data când terţul a primit adresa de înfiinţare) şi se împlinea pe 5 noiembrie zi nelucrătoare, motiv pentru care se prelungea până la 7 noiembrie. Or, prezenta cerere a fost introdusă pe 9 noiembrie, data poştei, cu depăşirea termenului imperativ, prevăzut de art.460 alin.1 Cod procedură civilă. Raportat la aceste date, cererea de validare poprire este tardiv formulată.  Cererea de repunere în termen formulată de creditoare nu poate fi primită, deoarece nu se invocă împrejurări mai presus de voinţa părţilor, încadrabile în dispoziţiile art.103 Cod procedură civilă, ci propria culpă.

Din aceste considerente, având în vedere dispoziţiile articolului 312 alin. 3 a admis recursul declarat de terţul poprit, a modificat decizia din apel, în sensul că a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa, respingând cererea de validare poprire ca tardiv formulată. A respins cererea de lămurire dispozitiv ca rămasă fără obiect.  Şi a respins şi apelul creditoarei.

Recursul creditoarei

Având în vedere că soluţia de respingere a cererii creditoarei pe excepţie face inutilă analiza motivelor de recurs ale creditoarei ce vizează doar fondul cauzei, Curtea a respins recursul declarat de creditoare ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare