Despăgubiri morale. Reclamant transferat în interesul serviciului, în anul 1984. Inaplicabilitatea Legii 221/2009.

 Prin cererea înregistrata la 8  decembrie 2009, reclamantul D. D.,  în contradictoriu cu pârâtii Statul Român  reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice si  Ministerul  Educatiei si Învatamântului, a solicitat ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna  constatarea  caracterului politic  al masurii abuzive luata împotriva sa prin Decretul Prezidential nr. 476/26.12.1983, prin care  a fost  transferat din învatamânt în productie ; recunoasterea si repunerea în drepturi prin reintroducerea în sistemul de învatamânt  si recunoasterea vechimii în învatamânt ;  obligarea pârâtului  la plata daunelor morale  si materiale în cuantum de 1 milion de euro.

În motivarea  actiunii a aratat ca a lucrat ca profesor suplinitor la Liceul Agroindustrial Cujmir de la data de 01.11.1979 pâna la aparitia Decretului nr. 476/1983, când a fost transferat în productie, desi avea încheiat contract de munca pe perioada determinata, de un an, începând cu data de 01.09.1983 .

A mai aratat ca, urmare a acestor masuri, desi în perioada 1979-1984 a obtinut gradul didactic "DEFINITIV", nu a putut obtine un post de titularizare la concursul ce s-a desfasurat în anul 2006, motivându-se ca nu are continuitate.

La data de 25.01.2010 reclamantul si-a precizat actiunea în sensul ca solicita pe lânga constatarea caracterului politic al masurii luate fata de el prin Decretul nr. 476/1983 si obligarea pârâtului la plata retributiei de profesor pe perioada 01.01.1984-01.09.1984, întemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 4 din Legea nr. 221/2009.

Intimata Ministerul Educatiei a solicitat prin întâmpinarea formulata sa se constate lipsa calitatii sale procesuale pasive iar în sedinta din 22.02.2010 reclamantul a aratat ca renunta la cerere cu privire la acesta, astfel ca prin încheierea din 22.02.2010 a fost scos din cauza.

 Intimatul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii apreciind ca nu au fost produse dovezi cu privire la "constatarea caracterului politic al masurii administrative luate" neexistând un act administrativ prin care sa se fi luat o masura abuziva pe criterii politice iar capatul de cerere privind obligarea la plata retributiei nu face obiect al legii nr. 221/2009 .

Prin sentinta civila nr. 149 din 19 aprilie 2010 a Tribunalului Mehedinti s-a respins actiunea.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul  a retinut ca din cartea de munca depusa de reclamant reiese ca acesta a fost încadrat ca profesor suplinitor la Liceul Agroindustrial Cujmir pâna la data de 31.12.1983, când a fost transferat în interes de serviciu, în baza Decretului nr. 476/1983, la IAS Gîrla Mare în functia de inginer mecanic.

Din cuprinsul Decretului nr. 476/1983 reiese ca acesta a avut ca obiectiv eficientizarea si asigurarea bunei gospodariri a fondurilor de productie si nicidecum nu vizeaza masuri abuzive în sensul prevazut de art. 1, 3, 4 din Legea nr. 221/2009.

Fata de profesia de baza pe care o avea reclamantul, aceea de inginer mecanic, si fata de faptul ca la data când a operat transferul incriminat acesta era angajat ca suplinitor, fata de normele Decretului nr. 476/1983, instanta a apreciat ca masura transferului de la o unitate scolara, în productie nu constituie o masura administrativa abuziva cu caracter politic în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.

Împotriva acestei sentinte  a declarat apel reclamantul, motivând ca în cauza sunt incidente dispoz. art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009 deoarece Decretul 476/1983 a fost un act normativ abuziv, în temeiul caruia s-a luat fata de reclamant o masura administrativa abuziva. S-a criticat faptul ca nu a fost încuviintata proba cu martori si ca nu s-a avut în vedere Hotarârea 406/1991 data în temeiul Decretului Lege 118/1990 prin care s-a recunoscut ca petentul a fost persoana persecutata politic.

Apelul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente.

Legea 221/2009 are ca obiect de reglementare stabilirea unor drepturi în favoarea  persoanelor care, în perioada  6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, au facut obiectul unor condamnari cu caracter politic ori al unor masuri  administrative asimilate acestora. Anterior acestei legi, au fost adoptate DL 118/1990 si OUG 214/1999 pentru repararea prejudiciilor morale si materiale  suferite în timpul  regimul politic anterior de categorii de persoane expres prevazute în actele normative.

Prin art. 1 si  art.3 din legea 221/2009, se definesc doua categorii de masuri abuzive luate  de regimul politic  comunist si  care pot fi reparate, si anume  condamnarile cu caracter politic, (definite prin enumerare si trimitere expresa la infractiunile în baza carora a fost pronuntata condamnarea) si masurile administrative cu caracter politic. Acestea din urma, sunt definite prin art. 3 ca masuri administrative având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, alte masuri administrative, daca scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic cu aplicarea concordanta a disp. art. 2 din OUG 214/1999.

În situatia în care se invoca incidenta unei masuri administrative cu caracter politic, diferita de cele întemeiate pe actele normative enumerate limitativ de art. 3 lit. a)- f), legea da posibilitatea persoanei ce se considera vatamata  sa ceara tribunalului constatarea caracterului politic al masurilor administrative, temeiul cererii fiind dispoz. art. 4 alin 2 din lege.

Masurile administrative  sunt apreciate ca au avut un caracter politic daca sunt masuri  abuzive ale regimului comunist, vizeaza persoanele care s-au împotrivit sub diverse forme regimului comunist totalitar si  care au suferit prejudicii materiale si morale, asa cum rezulta din  modul în care au fost redactate prev. art. 3  lit. a - f, care trimit, prin enumerare, la ratiunile politice care au stat la baza reglementarilor anumitor infractiuni sau fapte fara caracter penal, condamnate sau sanctionate de regimul comunist, dar si  din dispozitiile art.  4 alin. 2, care fac trimitere la disp. art. 2 din OUG 214/1999 , ca sistem de referinta pentru tribunal în procedura de constatare a caracterului politic al masurii administrative.

În speta, tribunalul a considerat  corect faptul ca  reclamantul nu a fost victima unei masuri administrative.

Astfel, Decretul 476/1983  a fost emis pentru desfasurarea indicatorilor financiari prevazuti în bugetul de stat al RSR pe anul 1984 si a privit masurile ce urmau a fi luate de ministere, celelalte organe centrale si locale  pentru ca aprobarea  bugetelor de venituri si cheltuieli ale unitatilor din subordine sa se efectueze pe baza unei analize aprofundate a veniturilor si cheltuielilor fiecarei unitati( art. 3 din decret). Din continutul actului normativ rezulta ca se refera la o serie de masuri ce se impuneau a fi luate pentru cresterea eficientei economice, printre care dispoz. art. 17 priveau obligatiile Ministerului Educatiei si Învatamântului  de a dispune ca, începând cu trimestrul II al anului scolar 1983-1984, pregatirea la disciplinele tehnologice de specialitate din licee sa se asigure în cadrul practicii în productie iar personalul didactic încadrat la licee care asigura predarea disciplinelor tehnologice si de specialitate sa fie transferat în activitatea de productie de profil.

În aplicarea acestor dispozitii, reclamantul, care era încadrat la un liceu pentru  a preda o disciplina tehnologica, a fost transferat, în interesul serviciului, la o unitate de productie.

Masura luata fata de reclamant a fost, astfel, una impusa de un act normativ în vigoare la data respectiva, al carui continut era unul strict economic, cu incidente în planul dreptului muncii, însa fara a avea o  conotatie politica,  pentru ca nu a urmarit sanctionarea unei atitudini disidente fata de regimul totalitar.

În atare conditii, reclamantul nu poate fi considerat victima masurilor administrative cu caracter politic, iar faptul ca  este beneficiarul  Hotarârii 406/12.2.1991 nu impune admiterea actiunii de fata, cât timp din respectiva hotarâre rezulta ca petentul beneficiaza de drepturile prevazute de Decretul Lege 118/1990 deoarece a fost stramutat împreuna cu parintii în perioada 1951-1954, fiindu-le stabilit domiciliu obligatoriu, aspect care nu face obiectul pretentiilor reclamantului.

Nu este fondata critica vizând refuzul instantei de  a administra proba cu martori, deoarece, potrivit art. 167 c.p.c., probele se încuviinteaza doar daca sunt  utile, concludente si pertinente, ori, fata de actele depuse si continutul cererii de chemare în judecata, proba cu martori nu era una utila.

Apreciind ca sentinta atacata este legala si temeinica, potrivit art. 296 c.p.c., apelul se va respinge ca nefondat.

1

Domenii speta

Spete similare