Legea 10/2001. Atacarea dispoziţiei de revocare a primei dispoziţii emisă de unitatea deţinătoare sub aspectul măsurii reparatorii în echivalent. Necontestarea primei dispoziţii prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului. Cons...

Reclamanţii pot  să conteste doar înlocuirea măsurii reparatorii din despăgubiri băneşti în despăgubiri acordate în condiţiile Titlului VII al Legii 247/2005 nu şi refuzul de restituire în natură a terenului atâta timp, cât aceştia nu au atacat prima dispoziţie emisă de  pârâtă şi necontestată, prin care s-a respins cererea de restituire în natură.

La data de 08 iunie 2005, reclamanţii G.D.Gh., P.C.A., G.M.R. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr.2160 din 17 aprilie 2006, emisă de Primarul Municipiului Băileşti, solicitând restituirea în natură a suprafeţei libere de construcţii din terenul situat în str. Dimitrie Bolintineanu nr.47, Băileşti.

În motivarea contestaţiei,  reclamanţii au arătat că sunt  moştenitorii defunctului G. Şt. Şt. iar urmare  a notificării formulate de reclamanţi la apariţia Legii nr.10/2002, Primăria Băileşti a emis două dispoziţii, Dispoziţia nr.403 din 3 august 2001, prin care propunea restituirea în natură a imobilului şi anexelor gospodăreşti aferente imobilului din str. Panduri nr.66 şi Dispoziţia nr.236 din 31  mai 2001, prin care se propuneau despăgubiri băneşti pentru imobilul situat  în str. Dimitrie Bolintineanu nr.47.

Imobilul avea o suprafaţă de aproximativ 2700 mp. (16 m. x 170 m.), însă în perioada  anilor 1960 terenul a fost divizat, şi cca.900 mp. i-au fost atribuiţi unui terţ, care şi-a construit o casă.

Odată cu apariţia Legii nr.247/2005, reclamanţii au arătat că i-au adresat o nouă notificare primarului, solicitând restituirea în natură a terenului rămas liber, la adresa din str. D. Bolintineanu nr.47 şi măsuri reparatorii pentru suprafaţa ocupată de construcţii.

Prin protocolul de preluare-predare nr.19486 din 14 octombrie 2005, reclamanţilor li s-a predat imobilul situat în Băileşti, str. Panduri nr.82, fost nr.66, iar prin dispoziţia nr.2160 din 17 aprilie 2006 a Primarului Mun. Băileşti s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul intravilan  situat în Mun. Băileşti, str. D. Bolintineanu nr.47, în suprafaţă de 800 mp.

Reclamanţii au mai arătat că înţeleg să conteste această Dispoziţie nr.2160 din 17 aprilie 2006, solicitând  restituirea în natură a suprafeţei libere de construcţie, situată în str. D. Bolintineanu  nr.47.

Prin sentinţa civilă nr.290 din 6 martie 2007, pronunţată în dosarul nr.2123/63/2006, Tribunalul Dolj a  respins contestaţia.

Prima instanţă a reţinut că reclamanţii au formulat două notificări în baza Legii nr.10/2001 pentru restituirea suprafeţelor de teren situate în Băileşti str. Panduri nr.66 şi D. Bolintineanu nr.47, iar prin dispoziţia nr.404/2001 a Primarului Municipiului Băileşti s-a dispus restituirea în natură, către reclamanţi, a terenului în suprafaţă de 1329  mp. şi a construcţiilor de pe terenul situat în str. Panduri  nr.66, şi prin dispoziţia nr.236 din 31.05.2001 s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 800 mp. situat în str. Bolintineanu nr.47.

Aceste dispoziţii nu  au  fost contestate de reclamanţi.

A mai reţinut instanţa că în urma abrogării prin  Legea 247/2005 a dispoziţiilor din Lg.10/2001 privitoare la despăgubirile băneşti , legea prevăzând în titlul VII ca formă a măsurilor reparatorii despăgubiri, pârâta a revocat dispoziţia nr.236/2001 prin dispoziţia 2160/2006 – prin care a propus acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Lg.247/2005..

Instanţa a motivat că această din urmă dispoziţie, contestată în cauză, nu a soluţionat fondul cererii de restituire  în natură a imobilului, ci doar a înlocuit măsura reparatorie propusă prin dispoziţia nr.236/2001 ce  nu a fost atacată de către contestatori, astfel că ceea  ce puteau contesta reclamanţii din noua dispoziţie nr.2160/2006  era doar forma măsurii reparatorii în echivalent iar nu însăşi restituirea în natură.

A mai argumentat instanţa că deşi reclamanţii au depus o nouă notificare după intrarea în vigoare a Lg.247/2005, această lege  nu cuprinde  dispoziţii care să le permită să reitereze solicitarea lor de restituire  în natură a terenului( cerere soluţionată prin dispoziţia nr.236/2001) şi nici dispoziţii de repunere în termenul de formulare a contestaţiei împotriva dispoziţiilor emise prin care s-a respins restituirea în natură.

Referindu-se şi la fondul cauzei, instanţa, pe  baza expertizei efectuate în cauză a reţinut că nici nu este posibilă restituirea în natură a terenului întrucât încă din 1994 s-a constituit drept de proprietate unei terţe persoane în baza Legilor fondului funciar, căreia i s-a emis titlu pentru suprafaţa de 1000 mp. – astfel că terenul nu se mai afla în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale la data intrării în vigoare a Lg.10/2001.

Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, solicitând schimbarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei.

Au arătat că, prin cererea adresată Comisiei de aplicare a Lg.10/2001,cerere întemeiată pe Lg.247/2005, au solicitat restituirea în natură a  terenului liber de construcţii în suprafaţă de cca. 500 mp. şi despăgubiri în echivalent pentru restul terenului  ocupat de construcţii, iar expertiza efectuată în cauză a constatat că Surcel Dumitru ocupă o suprafaţă de 1048,41 mp. deşi deţine titlu de proprietate doar pentru 1000 mp.

Apelanţii au criticat motivarea dată sentinţei susţinând că prin aceasta s-a validat dispoziţia nr.236/2001, a Primăriei Municipiului Băileşti, act administrativ revocat în totalitate şi nu doar parţial prin dispoziţia nr.2160/2006 emisă de pârâtă deşi acea dispoziţie era nelegală,  întrucât nu a fost validată de Comisia judeţeană de aplicare a Lg.10/2001.

Cu privire la dispoziţia nr.2160/23006, apelanţii au arătat că nu este conformă cu realitatea deoarece propune măsuri pentru suprafaţa de 800 mp,. deşi terţului i s-a  emis titlu pentru 1000 mp. şi ocupă 1048,41 mp.

Au susţinut că titlul emis acestuia este nelegal pentru că  în baza Lg.18/91 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenurile arabile din extravilan pe când în litigiu este un teren intravilan.

Apelanţii au invocat încălcarea dispoziţiilor Lg.247/2005, a art.480-481 din Codul civil şi a art.1 alin.1 din Primul  Protocol adiţional al CEDO, respectiv încălcarea dreptului lor de proprietate asupra terenului, considerând că se impunea formularea de către comisiile de aplicare a Lg.10/2001 a unei acţiuni în  desfiinţarea titlului de proprietate emis lui S.D.

Apelul este nefondat.

Prima instanţă a reţinut corect, în raport de obiectul contestaţiei, că reclamanţii puteau să conteste doar înlocuirea măsurii reparatorii din despăgubiri băneşti în despăgubiri acordate în condiţiile titlului VII al Legii nr.247/2005 nu şi refuzul de restituire în natură a terenului atâta timp,cât aceştia nu au atacat prima dispoziţie cu nr.236/2001 emisă de pârâtă şi necontestată prin care s-a respins cererea de restituire în natură.

Prin dispoziţia nr.2160/2006 ce face obiectul contestaţiei s-a revocat doar măsura reparatorie în echivalent în concordanţă cu modificările aduse Lg.10/2002, sub acest aspect prin Lg.247/2005 iar reclamanţii nu atacă dispoziţia sub acest aspect ci pentru că, în lumina noilor dispoziţii legale, nu  s-a revocat dispoziţia anterioară în sensul admiterii cererii de restituire în natură – aspect ce putea să facă obiectul doar unei  contestaţii îndreptată împotriva  primei dispoziţii.

Dar prima instanţă a analizat şi acest aspect al contestaţiei şi printr-un  considerent alternativ al sentinţei  a reţinut a fi neîntemeiat.

Restituirea  în natură a terenului pentru care s-a emis  unui terţ (anterior intrării în vigoare a Lg.10/2001), titlu de proprietate –prin constituirea dreptului în baza art.22 din Lg.18/91 asupra terenului aferent  gospodăriei, nu mai era posibilă, întrucât terenul nu se mai afla în patrimoniul pârâtei  - ca unitate deţinătoare.

În acest caz – cum restituirea în natură a terenului cerut prin  notificare nu mai era posibilă s-a impus, potrivit  art.1 alin.2 din Lg.10/2001 acordarea de măsuri în echivalent – al căror regim este reglementat în prezent prin titlul VII al Leg.247/2005.

În cadrul procesual creat nu se putea dispune asupra desfiinţării titlului  emis terţului – acesta nefiind  parte în proces

Cât priveşte suprafaţa ocupată de terţ ce excede titlului acestuia, suprafaţă pentru care reclamanţii au obţinut deja  titlu – reprezentat de dispoziţia nr.404/2001 a Primarului Mun. Băileşti, corect s-a indicat calea acţiunii petitorii, reclamanţii nejustificând interesul de a obţine un nou titlu pentru această suprafaţă de teren

Nu se poate reţine că prin modul de soluţionare a contestaţiei s-a încălcat Primul Protocol Adiţional la CEDO  pentru că reclamanţii nu au redobândit încă un drept real asupra  terenului şi se află în procedura judiciară  de restituire a imobilului pe calea Legii 10/2001

Susţinerile apelanţilor privitoare la validarea dispoziţiei nr.236/2001 şi la nevalabilitatea acesteia, motivat de nevalidarea dispoziţiei de către Comisia judeţeană sunt total eronate.

Prin Legea 10/2001 nu s-a prevăzut constituirea unor comisii locale şi judeţene de aplicare a legii  - Legea a  conferit competenţe în soluţionarea notificărilor doar unităţilor deţinătoare şi entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor în cazurile expres prevăzute, astfel că nu se impunea validarea dispoziţiilor unităţii deţinătoare de către o comisie superioară.

Faţă de aceste considerente, nu se constată temeiuri de schimbare a sentinţei, urmând ca  în baza art.296 c.pr.civ. să se respingă, ca nefondat, apelul.

4

Domenii speta

Spete similare