Fond funciar. Procedura de stabilire si acordare a despagubirilor pentru terenuri cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr. 247/2005.

Prin cererea înregistrată la 03.08.2007, reclamantul CV a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi în solidar să-i plătească cu titlu de despăgubiri, suma de 4.000.000 lei RON, pentru suprafaţa de 19,39 ha teren cu vegetaţie forestieră, ocupată şi defrişată şi ulterior decopertată de către unităţile miniere de-a lungul anilor 1960-1990.

Şi-a întemeiat această acţiunea pe dispoziţiile art.4.1 şi 3 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 5604/12.09.2007, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. 9837/318/2007, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în favoarea Secţiei Civile a Tribunalului Gorj, cu motivarea că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de 4.000.000 lei, depăşind astfel valoarea de 5 miliarde lei, prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. şi astfel de cereri sunt date în competenţa tribunalului.

Prin sentinţa civilă nr.9810/95/2007 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.9810/95/2007 s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamant,  împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj.

S-a reţinut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentinţa civilă nr.2100/23.03.2007 a Judecătoriei Tg.Jiu, pentru suprafaţa de 19,39 ha teren cu vegetaţie forestieră, prin acordare de despăgubiri, conform dispoziţiilor Legii nr.247/2005.

Deşi acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001, reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de această lege,  fiind vorba de terenuri cu vegetaţie forestieră, situate în extravilanul localităţii, pentru care i s-a recunoscut dreptul conform  legilor fondului funciar.

În raport de dispoziţiile art.1 alin.3 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, plata despăgubirilor pentru terenurile ce urmează regimul juridic stabilit de legile fondului funciar, se face în conformitate cu prevederile din acest titlu, astfel că reclamantul are posibilitatea de a apela la procedura administrativă conform art.16 şi următoarele din Titlul VII.

Împotriva sentinţei reclamantul a declarat apel, pentru greşita aplicare  a legii şi interpretarea eronată a actului dedus judecăţii.

A susţinut că instanţa avea obligaţia de a acorda despăgubiri conform Titlului VI din Legea nr.247/2005, dar a nesocotit aceste dispoziţii, cât şi prevederile art.44 alin.6 din Constituţia României.

Reclamantului i s-a stabilit dreptul la despăgubiri în temeiul legilor fondului funciar, şi cu toate acestea instanţa, în mod greşit a apreciat că are posibilitatea de a apela la procedura din art.16 şi următoarele din Titlul VII al Legii nr.247/2005.

În ultima critică, apelantul pretinde că hotărârea cuprinde motive contradictorii, în ultimul alineat din prima pagină a considerentelor reţinându-se că despăgubirile s-au acordat în baza Legii nr.247/2005 de modificare a Legii nr.169/1997, iar în pagina a doua, că urmează ca reclamantul să-şi întemeieze acţiunea pe prevederile Titlului VII din lege.

La termenul acordat de Curtea de Apel Craiova la 18.02.2008, reclamantul a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu privire la excepţia  de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.13 alin.(1) şi 16 din Titlul VII al legii nr.247/2005.

Prin încheierea din 31.03.2008, instanţa a admis cererea apelantului şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea Constituţională, judecarea cauzei în apel fiind suspendată în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă.

Excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant a fost respinsă prin decizia nr.801 din 3.07.2008 a Curţii Constituţionale, pronunţată în dosarul nr.956 D/2008, decizie înaintată Curţii de Apel Craiova la data de 13.08.2008.

Examinând motivele de apel formulate de reclamant, se constată  că acesta nu este fondat.

Pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 19,39 ha, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin acordare de despăgubiri, în baza Legii nr.247/2005 (Titlul VI), prin sentinţa civilă nr.2100/23.03.2007 a Judecătoriei Tg.Jiu.

Dispoziţiile din Titlul VI al legii modifică şi completează Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, stabilind categoriile de persoane şi termenele în care pot fi formulate cererile de reconstituire, suprafeţele în limitele cărora se recunoaşte dreptul de proprietate şi categoriile de terenuri vizate de lege, cât şi procedura de reconstituire a dreptului.

Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv este reglementat în Titlul VII al legii, aşa cum a reţinut prima instanţă prin sentinţa apelată.

Conform prevederilor art.1 alin.3 din Capitolul I al Titlului VII,  „despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legilor fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, cu modificările  şi completările ulterioare, vor urma procedura şi se vor supune dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege”.

Articolul 16 şi următoarele din Titlul VII reglementează procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, instituind competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care desemnează în mod aleatoriu evaluatorul dintr-o listă de evaluatori autorizaţi, afişată pe site-ul oficial al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, acesta urmând să efectueze raportul de evaluare ce va conţine cuantumul despăgubirilor, în limita cărora se acordă titluri de valoare.

Curtea Constituţională, prin decizia nr.801/3 iulie 2008, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.13 alin 1 şi art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, invocată de reclamantul din prezenta cauză, reţinând că, prin emiterea OUG nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi a OUG nr.93/2007 pentru modificarea şi completarea Titlului VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, soluţia legislativă anterior conţinută şi criticată, referitoare la modalitatea de acordare a despăgubirilor sub forma unor titluri de valoare, a fost modificată substanţial, art.3 lit.h) din Titlul VII prevăzând că persoanele cărora li s-a stabilit un drept de creanţă asupra statului român ca urmare a aplicării Legii nr.10/2001 şi a altor acte normative precizate în titlul VII, pot primi în numerar o sumă de până la 500.000 lei.

În consecinţă, întemeiat a reţinut instanţa că reclamantul are posibilitatea de a apela la procedura administrativă prevăzută de  art.16 şi următoarele din titlul menţionat.

Textele din Titlul VI al Legii nr.247/2005, la care reclamantul face referire în motivele de apel, nu cuprind prevederi care să reglementeze procedura de stabilire  şi plată a despăgubirilor pentru terenurile ce cad sub incidenţa legilor fondului funciar.

Prin hotărârea apelată, reclamantului  nu i s-a încălcat dreptul de proprietate ocrotit de dispoziţiile  art.44 din Constituţie, dar pentru a beneficia de măsurile prevăzute de lege, respectiv în vederea valorificării dreptului său, are obligaţia de a urma procedura  administrativă prevăzută în Titlul VII din Legea nr.247/2005, aşa cum a fost modificat prin OUG nr.81/2007 şi nr.93/2007.

Motivarea hotărârii pronunţată de  Tribunal este coerentă, fiind argumentată pe raţionamente ce converg spre o soluţie unică, aceea a respingerii cererii, astfel încât nici critica privitoare la contradictorialitatea motivelor din considerentele sentinţei nu este întemeiată.

Faţă de considerentele arătate, apelul este nefondat şi va fi respins, conform art.296 Cod pr.civilă.

Domenii speta

Spete similare