Acţiunea în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului.Prescripţie.

Acţiunea prin care se cere înapoierea preţului lucrului vândut şi întoarcerea lucrului către cumpărător  este o acţiune în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului, întemeiată pe dispoziţiile art. 1355 cod civil, instanţa având obligaţia să califice acţiunea în raport de obiectul său.

 Prevederile OG nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, nu sunt aplicabile în raporturile dintre comercianţi ci numai în raporturile dintre comercianţi şi consumatori.

Potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării viciilor, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie, iar termenul de prescripţie, începe să curgă, potrivit art. 11 alin.1 din acelaşi act normativ, la data descoperirii viciilor, dar nu mai târziu de un an de la data predării lucrului. Potrivit aliniatului 3 al aceluiaşi ultim articol, prin dispoziţiile de la aliniatele anterioare nu se aduce nici o atingere termenelor de garanţie legale sau convenţionale.

Împlinirea termenului de prescripţie pentru reclamantă nu aduce atingere termenului de garanţie al produsului care este stipulat în favoarea consumatorului şi pentru care pârâta răspunde conform OG. 21/1992.

Reclamanta SC G.D. SRL a chemat în judecată pe pârâta M.I. SRL  pentru a fi obligată: să ridice pe cheltuiala proprie de la sediul reclamantei radiatoarele rămase în stoc, la plata sumei de 20.000 RON reprezentând o parte din contravaloarea radiatoarelor achiziţionate de la pârâtă şi rămase în stoc, precum şi contravaloarea depozitării radiatoarelor şi a daunelor produse de radiatoarele defecte.

În motivarea acţiunii,  a arătat că a cumpărat de la pârâtă mai multe radiatoare, plata făcându-se prin compensare, că  a vândut o parte din acestea către consumatori şi că unii dintre cumpărători au reclamat defecte ce impunea înlocuirea. Mai arată că au rămas în stoc 67 de radiatoare  din care 3 au fost trimise la laborator pentru încercări, toate  prezentând neconformităţi cu datele tehnice înscrise pe produs. Mai susţine că nu mai poate comercializa radiatoarele aflate în stoc  deoarece nu corespund din punct de vedere tehnic şi constituie un pericol pentru sănătatea publică iar, pe de altă parte, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de garanţie asumată iar comercializarea radiatoarelor dăunează imaginii sale.

Tribunalul Dolj, prin Sentinţa nr. 1896 din 24 aprilie 2007, a admis în parte acţiunea, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 12.330,09 lei reprezentând contravaloare radiatoare şi despăgubiri şi la ridicarea pe cheltuiala proprie a radiatoarelor rămase în stoc, precum şi la 2985 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei au formulat recurs ambele părţi, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Apelanta reclamantă critică sentinţa sub aspectul cuantumului daunelor solicitate prin acţiune, arătând că despăgubirea sa integrală  reprezintă echivalentul sumei de 20.000 RON reprezentând contravaloarea radiatoarelor rămase în stoc, contravaloarea depozitării acestora şi a daunelor produse de radiatoarele defecte.

Apelanta pârâtă critică sentinţa susţinând că soluţia este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece nu poate fi obligată să cumpere o marfă a altui comerciant la un  preţ stabilit de instanţă care include şi dobânda, instanţa suplinind practic consimţământul său. Totodată, arată că nu s-a opus înlocuirii produselor defecte şi chiar a înlocuit pe cele vândute către consumatori, care s-au dovedit defecte.

Deliberând asupra cauzei, Curtea, în virtutea rolului activ, a calificat acţiunea reclamantei ca o acţiune în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului, întemeiată pe dispoziţiile art. 1355 cod civil, aspect în raport de care se impune verificarea termenului de prescripţie prevăzut de art.5 din Decretul nr. 167/1958 şi a repus cauza pe rol, pentru ca părţile să-şi formuleze apărarea  cu privire la această excepţie, invocată din oficiu, ca motiv de nelegalitate de ordine publică.

Reclamanta a depus note scrise cu privire la această excepţie.

Apelul pârâtei este fondat iar cel al reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Acţiunea reclamantei, în raport de obiectul ei, este o acţiune în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului, întemeiată pe dispoziţiile art. 1355 cod civil, potrivit căruia cumpărătorul poate sau  a  întoarce  lucrul  şi  a-şi  reprimi preţul (ceea ce de fapt a solicitat reclamanta prin acţiune) sau a opri lucrul cu înapoierea unei părţi din preţ. Acţiunea reclamantei nu poate fi întemeiată pe prevederile OG nr.21/1992, acest act normativ fiind aplicabil numai în raporturile dintre comercianţi şi consumatori, iar nu în raporturile dintre comercianţi, cum sunt părţile în speţă. Nu este vorba de o calitate necorespunzătoare a lucrurilor predate şi nici de o neîndeplinire a obligaţilor asumate care să atragă rezoluţiunea contractului, care de fapt nici nu face obiectul acţiunii de faţă, ci de vicii ascunse care au putut fi constatate de un laborator de încercări ca urmare a funcţionării necorespunzătoare şi sesizării acestui fapt de unii dintre consumatori.

Potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării viciilor, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie, iar termenul de prescripţie, începe să curgă, potrivit art. 11 alin.1 din acelaşi act normativ, la data descoperirii viciilor, dar nu mai târziu de un an de la data predării lucrului. Potrivit aliniatului 3 al aceluiaşi ultim articol, prin dispoziţiile de la aliniatele anterioare nu se aduce nici o atingere termenelor de garanţie legale sau convenţionale.

În cauză, faţă de reclamantă, ca şi comerciant cumpărător al bunurilor, termenul de prescripţie a început să curgă la data la care aceasta a luat la cunoştinţă  de concluziile raportului de încercări al laboratorului la care a trimis 3 produse pentru verificare, adică la data de 15 februarie 2006,  aşa cum susţine chiar aceasta în notele sale scrise, dată consemnată şi pe raportul de încercare. Ca  urmare, termenul de prescripţie s-a împlinit la 15 august 2006, acţiunea introdusă la data de 30 august 2006 fiind prescrisă. Împlinirea termenului de prescripţie pentru reclamantă nu aduce atingere termenului de garanţie al produsului care este stipulat în favoarea consumatorului şi pentru care pârâta răspunde conform OG. 21/1992.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, întemeiată pe aplicarea greşită a legii.

Astfel, va admite apelul pârâtei, va schimba sentinţa şi va respinge acţiunea reclamantei ca prescrisă. Analizarea motivelor sale de apel ce vizează fondul devine astfel inutilă.

În aceste condiţii, apelul reclamantei ce vizează asemenea fondul, nu mai poate fi analizat, excepţia de prescripţie admisă făcând imposibilă intrarea în fondul cauzei, acest apel urmând să fie respins.

1

Domenii speta

Spete similare