Perimarea. Începerea cursului perimării în cazul suspendării judecăţii în baza art.47 din Lg.10/2001. Distincţii.

Decizie 553 din 18.04.2007


În materie civilă, termenul de perimare este de 1 an şi se suspendă cât timp  durează  suspendarea judecăţii dispusă în temeiul art.47 din Lg.10/2001. Suspendarea perimării dăinuieşte până la finalizarea procedurii reglementată de această lege privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv.

Această procedură cuprinde o fază administrativă se ce finalizează  prin emiterea de către unitatea deţinătoare a dispoziţiei sau deciziei de soluţionare a notificării şi de faza judecătorească ce intervine însă doar în ipoteza atacării acestor dispoziţii – fără a fi însă obligatorie.

În cazul  necontestării dispoziţiei, perimarea îşi  începe  cursul după ce a  expirat termenul legal  de atacare a acestei  dispoziţii.

Prin cererea înregistrată  pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 6024/2001, reclamantele D.V.M şi L.J. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor, DGPCFS Dolj, Consiliul Judeţean Dolj şi Primăria Craiova, solicitând instanţei obligarea acestora la plata unor despăgubiri băneşti  pentru suprafaţa de teren intravilan de 416 mp. situată în Craiova, care le-a fost expropriată, fără a beneficia de juste despăgubiri la data preluării.

Prin sentinţa civilă nr.63 din 26 ianuarie 2007, Tribunalul Dolj a constatat perimată acţiunea.

Instanţa a stabilit că termenul perimării a început de la data de 07 august 2005, dată la care a expirat termenul de 30 zile prevăzut de art.24 din Lg.10/2001 pentru atacarea în justiţie a dispoziţiei emisă în soluţionarea notificării argumentând că de la acest moment conduita reclamantelor poate fi apreciată ca pasivă şi deci susceptibilă de aplicare a sancţiunii perimării.

În raport de această dată s-a constatat că a operat perimarea întrucât timp de un an de la încetarea motivului ce a justificat suspendarea judecăţii în baza art.47 din Lg.10/2001, reclamantele nu au stăruit în judecarea pricinii de faţă prin cereri cu efect întreruptiv de perimare.

În drept s-au avut în vedere dispoz.art.248, 249 şi 251 alin.1 c.pr.civ.

Împotriva sentinţei au declarat recurs în termen legal reclamantele Durdunescu Valeria Maria şi  Lupu Ioana, susţinând că în cauză nu  poate opera perimarea întrucât suspendarea judecăţii s-a  dispus în condiţiile art.244 c.pr.civ. în temeiul dispoz.art.47 din Lg. 10/2001 iar la data de 07 august 2005 s-a menţinut suspendarea, constatându-se că nu a încetat cauza de suspendare prevăzută de art.244 c.pr.civ.

Recursul este nefondat.

Perimarea este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare dedusă din faptul nestăruinţei în judecată, o perioadă îndelungată.

În materie civilă, termenul de perimare este de 1 an şi se suspendă cât timp durează suspendarea judecăţii dispusă în temeiul art.244 c.pr.civ.- deci până la definitivarea hotărârii în pricina ce a determinat suspendarea.

În speţă, prin încheierea de la 07 iunie 2001 – dată în dosarul 5954/2001 al Tribunalului Dolj s-a dispus suspendarea judecăţii acţiunii în despăgubiri promovată pe calea dreptului comun, nu în temeiul art. 244 c.pr.civ. – ci în temeiul art.47 din Lg.10/2001 – astfel că suspendarea perimării dăinuieşte până la finalizarea procedurii reglementată de această lege privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobile preluate abuziv.

Această procedură cuprinde o fază administrativă  ce se finalizează prin emiterea de către unitatea deţinătoare a dispoziţiei sau deciziei de soluţionare a notificării şi de faza judecătorească – ce intervine însă doar în ipoteza atacării acestor dispoziţii – fără a fi însă obligatorie.

Reclamantele nu au atacat Dispoziţia nr.11198 din 05.07.2005 a Primarului Municipiului Craiova – prin care li s-au acordat măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală în cuantum de 1.117.743.000 lei, astfel că în mod corect prima instanţă a reţinut că perimarea şi-a început cursul după ce a expirat termenul legal de atacare a acestei dispoziţii, respectiv din data de 07 august 2005.

În raport de această dată, termenul perimării s-a împlinit la 07 august 2006 – astfel că este legală soluţia pronunţată la data de 26 ianuarie 2007, prin care s-a constatat perimată acţiunea.

Este eronată susţinerea reclamantelor conform căreia, prin încheierea de la 07 august 2005 s-a menţinut suspendarea perimării pentru că nu a încetat cauza de suspendare prevăzută de art.244 c.pr.civ.

În dosarul nr.5954/civ/2001 al Tribunalului Gorj nu există p încheiere cu data de 07 august 2005 şi după cum am arătat deja, suspendarea judecăţii s-a dispus în baza art.47 din Lg.10/2001 şi nu în baza art.244 c.pr.civ. pentru a se impune finalizarea unui  proces prin hotărâre definitivă.

Dosarul s-a repus pe rol din oficiu, de mai multe ori,  pentru a se verifica perimarea  conform încheierilor de la 27.03.2003, 01.04.2004, 19 mai 2006, dar prin primele două încheieri s-a constatat că nu s-a finalizat procedura Legii nr. 10/2001 prin emiterea unei dispoziţii, astfel că subzistă cauza suspendării judecăţii ce împiedică operarea perimării.

Prin încheierea de la 19 mai 2006 instanţa a constatat finalizarea procedurii de soluţionare a notificării şi a stabilit că termenul de perimare a început să curgă de la 07 august 2005 dar la acea dată nu se împlinise termenul perimării de 1 an prevăzut de art.,248 c.pr.civ. – s-a scos dosarul de pe rol şi s-a trimis spre arhivare, fiind constatată  ulterior perimarea după împlinirea termenului legal.

Încheierea de la 19 mai 2006 nu a avut un efect întreruptiv de perimare pentru că punerea pe rol a cauzei din oficiu s-a făcut pentru verificarea perimării şi nu pentru continuarea judecăţii – iar art. 249 c.pr.civ. cere – pentru întreruperea perimării această condiţie şi anume îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării pricinii.

Faţă de aceste considerente nu se constată temeiuri de casare sau de modificare a sentinţei, urmând ca, în baza art.312 c.pr.civ. să se respingă recursul.