Minor. Plasament. Menţinerea măsurii de protecţie specială a plasamentului.

Minor. Plasament. Menţinerea măsurii de protecţie specială a plasamentului.

Legea nr. 272/2004: art. 2, art. 56 lit. b) , art. 61 alin. 2.

Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 8.

Potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Simpla dorinţă a mamei  de a se ocupa de creşterea şi educarea minorilor nu este suficientă pentru reintegrarea minorilor în familie, instanţa de judecată având obligaţia  de a verifica dacă, faţă de împrejurările concrete ale cauzei şi vârsta fragedă a  minorilor,  aceasta este posibil, raportat la îndatorirea fundamentală de a veghea la respectarea interesului superior al copilului, consacrat de valoare de principiu din Legea nr. 272/2004.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie  - Decizia civilă nr. 65/7 iunie 2010

Prin sentinţa civilă nr. 87 din 19 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. unic 932/97/2010, s-a admis cererea precizată, formulată de petenta D.A.S.P.C. Hunedoara, cu consecinţa modificării măsurii de protecţie specială a plasamentului de la Fundaţia „M. şi M.” din Uricani cu măsura de protecţie specială a plasamentului la  Asociaţia ,,O. H. H. B.’’  din Uricani pentru copii V. A.N. născut la 9.05.2005 şi V.A.D născut la 2.02.2007, ambii fii lui V.M.L.

S-a dispus ca drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie exercitate de către şefului locaţiei de ocrotire căreia îi  sunt încredinţaţi copii.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut de către instanţa de fond cu referire la actele şi lucrările dosarului că prin cererea înregistrată la această  instanţe, petenta D.G.A.S.P.C. Hunedoara  a solicitat pentru copiii V.A.N. şi V.A.D., înlocuirea  măsurii de protecţie specială a plasamentului la Fundaţia „M. şi M. „ din Uricani cu măsura de protecţie specială a plasamentului acestora la Asociaţia O.H.H.B., întrucât  copii în cauză, proveniţi din  relaţiile  întâmplătoare ale mamei, aflându-se  în  dificultate datorită abuzului fizic comis asupra lor de către mamă, precum şi  datorită  condiţiilor improprii de locuit au fost instituţionalizaţi cu măsură de protecţie plasament în regim de urgenţă, la Apartamentul de Urgenţă din Petroşani, prin dispoziţia Directorului său general şi că, ulterior, Tribunalul Hunedoara a dispus plasamentul acestora la Fundaţia ,,M. şi M.’’ din Uricani unde aceştia se află şi în prezent. Se mai arată în motivarea cererii introductivă de instanţă că  fundaţia respectivă  şi-a încetat activitatea iar copii în cauză sunt în continuare în dificultate, ceea ce impune înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului acestora la Asociaţia ,,O.H.H.B.’’ din Uricani.

În drept, s-au invocat disp. art. 69 alin.3  Legea nr. 272/2004.

Examinând cererea petentei prin prisma dispoziţiilor legale invocate şi având în vedere  situaţia copiilor, astfel cum este relevată în raportul întocmit de direcţia petentă, precum şi de probele aflate la dosar şi luând în considerare principiul interesului superior  al copilului , instanţa a constatat  că cererea dedusă judecăţii este întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta V.M.L. , mama copiilor V.A.N. şi V.A.D., solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul de a se dispune redarea minorilor în familie, susţinând că poate  să se ocupe de creşterea şi educarea minorilor.

Prin decizia civilă nr. 65 din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia- Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta V.M.L.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut şi motivat următoarele:

Examinând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept,  Curtea reţine că Tribunalul ca  instanţă de fond  a făcut o corectă aplicare a legii în ceea ce priveşte aprecierea probelor administrate cauzei, stabilind o corectă stare de fapt, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică sub aspectul criticat – înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului de la Fundaţia ,, M. şi M.’’ din loc. Uricani, cu măsura de protecţie specială a plasamentului la Asociaţia ,, O.H.H.B.’’, cu sediul în loc. Uricani , jud. Hunedoara.

Astfel, potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (denumită în continuare Legea nr.272/2004) principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Examinând aceste texte de lege, precum şi celelalte dispoziţii legale cu relevanţă în materia modificării măsurii speciale de protecţie a  plasamentului, Curtea de apel reţine că ceea ce urmează a lua în considerare la modificarea măsurii de protecţie a plasamentului stabilită iniţial este interesul superior al copilului.

Interesul superior al copilului, poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese, din menţinerea copilului în afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui creşterea şi educarea.

Este adevărat, că părinţii sunt responsabili faţă de evoluţia şi dezvoltarea copilului şi că fiecare copil ar trebui să fie crescut de părinţii săi naturali, însă atunci când se constată că separarea copilului de părinţi este necesară în interesul superior al copilului, instanţa de judecată va decide menţinerea copilului în afara familie împotriva voinţei părinţilor şi menţinerea  măsurii de protecţie specială , aşa cum este cazul în speţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că este în interesul superior al minorilor V.A.N. şi V.A.D., în vârstă de 5 ani şi , respectiv, 3 ani , fii recurentei  pârâte  să rămână sub măsura de protecţie specială a plasamentului.

În concret, probele dosarului relevă că  situaţia celor doi copii şi a familiei este neschimbată raportat la situaţia existentă la momentul instituirii măsurii de protecţie specială a plasamentului la Fundaţia „M. şi M. ” din Uricani, prin sentinţa civilă nr. 204 din 9 septembrie 2009 a Tribunalului Hunedoara rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6/18.01.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie.

Se constată că şi în prezent mama minorilor  nu numai că nu  prezintă condiţii materiale pentru creşterea şi educarea minorei, dar nu prezintă nici garanţii morale privitoare la asumarea responsabilităţii educării, creşterii şi îngrijirii ei în condiţii normale de trai. Există, cel puţin până în acest moment, riscul ca prin reintegrarea copilului  în familie să le  fie primejduită creşterea şi educarea, astfel cum rezultă din raportul privind situaţia minorilor nr. 13203 din 21 mai 2010 întocmit de D.G.A.S.P.C. Hunedoara .

În concret, faţă de copiii V.A.N. şi V.A.D. s-a luat măsura plasamentului în regim de urgenţă în mai 2009, D.G.A.S.P.C. Hunedoara, constatând că aceştia se aflau într-un real pericol în familie.

Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că mama copiilor – recurenta pârâtă V.M.L. ,  are un handicap psihic accentuat – certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 64919/22.01.2009 eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Hunedoara,  care nu-i permite să se îngrijească de creşterea şi educarea copiilor. Familia recurentei locuieşte într-un imobil insalubru, fără condiţii pentru doi copii de vârstă mică iar împreună cu recurenta mai locuieşte şi mama acesteia care are şi ea un handicap accentuat.

Iniţial cei doi copii au fost plasaţi în regim de urgenţă în APRU Petroşani dar s-a solicitat înlocuirea plasamentului la o casă de tip familial în vederea asigurării unei dezvoltări normale a acestora , raportat la situaţia minorilor şi a familiei, respectiv,  cei doi copii sunt neîngrijiţi, abuzaţi fizic de mamă şi hrăniţi necorespunzător, având  carenţe în dezvoltarea fizică.

Examinând actele depuse la dosarul cauzei,  Curtea apreciază că recurenta nu este capabilă să asigure celor doi copii o creştere şi dezvoltare normală, mediul familial fiind unul insecurizat,  aceasta fiind şi raţiunea pentru care s-a instituit iniţial măsura plasamentului în regim de urgenţă şi apoi, măsura de protecţie specială a plasamentului la Fundaţia „M. şi M.” din Uricani. 

Potrivit art. 32  din Legea nr. 272/2004,  copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, scop în care  părinţii sunt obligaţi: să supravegheze copilul; să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea; să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;  să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;  să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

Având în vedere aceste dispoziţii legale şi constatând  starea de sănătate a recurentei pârâte, comportamentul şi atitudinea acesteia faţă de copii,  Curtea apreciază că minorii sunt lipsiţi de ocrotirea părinţilor lor,  neputând fi reintegraţi în familie şi trebuie să beneficieze în continuare de protecţiei specială, astfel cu corect a reţinut şi judecătorul de fond.

Curtea nu neagă dorinţa mamei  de a se ocupa de creşterea şi educarea minorilor, însă este obligaţia instanţei de judecată de a verifica dacă, faţă de împrejurările concrete ale cauzei şi vârsta fragedă a  minorilor,  aceasta este posibil, raportat la îndatorirea fundamentală de a veghea la respectarea interesului superior al copilului, consacrat de valoare de principiu din Legea nr. 272/2004.

Ori, Curtea apreciază în raport de toate elementele cauzei că menţinerea  măsurii plasamentului pentru cei doi copii într-o casă de tip familial este în interesul superior al acestora, atâta timp cât în familie nu există nici o garanţie că vor fi îngrijiţi corespunzător.

Analizând prezenta cauza şi prin raportarea la dispoziţiile art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului, Curtea apreciază că cel puţin pentru moment  interesul celor doi copii este de a rămâne în plasament, interes care trece peste cel al părintelui de fi reunit cu copilul ( cauza Olsson c/ Suede, 24 martie 1988). 

Aşa fiind,  Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de  pârâta V.M.L.

Domenii speta

Spete similare