Prin sentinţa nr. 670 din 25.04.2007 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.T. în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.G.” SA Botoşani.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului şi diferenţa de drepturi salariale dintre sporul pentru condiţii deosebite de 15% aplicat la salariul de bază negociat şi cel efectiv acordat de 5% pentru perioada 1.01.2005 – 25.04.2008, diferenţă ce va fi actualizată în funcţie de indicii de inflaţie de la data scadenţei fiecărei sume până la data plăţii efective.
Prin recurs, pârâta, printre alte motive de recurs, a invocat excepţia referitoare la prematuritatea acţiunii în justiţie a reclamantului, invocând prevederile art. 117 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2005-2006, cât şi ale art. 117 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2007-2011.
Aplecându-se asupra soluţionării excepţiei invocate de recurentă, aspect ce face de prisos examinarea şi a celorlalte motive de recurs, Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 1121 din 2.09.2008, a admis recursul declarat de pârâta S.C. „A.G.” SA Botoşani şi, în rejudecare, a modificat în tot sentinţa recurată în sensul că a respins, ca prematur formulată acţiunea reclamantului.
S-a reţinut că prin Contractele colective de muncă la nivel de ramură pe anii 2006-2007 şi, respectiv, pe anii 2007-2011, la art. 117 alin. 1 s-a prevăzut că „pentru rezolvarea conflictelor individuale de muncă dintre salariaţi, dintre salariaţi şi patroni, precum şi a reclamaţiilor şi sesizărilor, părţile convin ca în primul rând să acţioneze pentru concilierea lor în cadrul unităţii”.
Or, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că, anterior promovării acţiunii, s-ar fi conformat prevederilor contractelor susmenţionate.
În alin. 3 al aceluiaşi articol se arată că „în caz de nesoluţionare se va urma calea legală”.
S-a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 din Constituţia României (revizuită), potrivit cărora: „jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”.
Din interpretarea literală a alineatului 2 al art. 117 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, potrivit căruia „….în acest scop, la nivelul unităţii se va constitui o comisie de conciliere, formată din reprezentanţi ai sindicatelor şi patronatului, ce va funcţiona pe baza unui regulament propriu” se desprinde clar concluzia că o asemenea comisie de conciliere exercită atribuţii jurisdicţionale şi nu administrative, aşa încât respectarea prevederilor art. 117 alin. 1 din contractele susmenţionate era obligatorie pentru reclamant.
În aceste condiţii, prin decizia curţii de apel, s-a admis recursul declarat de pârâta S.C.”A.G.” SA Botoşani şi, ca urmare, s-a modificat în tot sentinţa recurată în sensul că s-a respins, ca prematur formulată, acţiunea reclamantului M.T.
Prin acţiunea adresată Tribunalului Botoşani – secţia civilă şi înregistrată la data de 4.02.2008, reclamantul M.T., în contradictoriu cu pârâta SC „A.G.” SA Botoşani, a solicitat obligarea acesteia la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit în funcţie de sporul de 15% pentru condiţii deosebite de muncă şi cele efectiv încasate ce au fost calculate începând cu luna ianuarie 2005 şi actualizate în funcţie de indicii de inflaţie.
De asemenea a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că locul său de muncă este la staţia de epurare a apei şi a beneficiat de un spor pentru condiţii deosebite de muncă de numai 5%, deşi în contractele colective de muncă la nivel de ramură acest spor este prevăzut într-un cuantum obligatoriu de 15%.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru perioada 2005 – 2007 susţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, care prevăd termenul de prescripţie de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune în cazul cererilor ce au ca obiect executarea clauzelor contractului colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, ca nefondată, întrucât contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede minimul sporului pentru condiţii deosebite ca fiind de 5% din salariul de bază. Or, reclamantul a fost reprezentat la negocierea acestui contract de către sindicatul al cărui membru era, situaţie în care trebuia să-i notifice faptul că nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege şi nu a obţinut minimul pe ramură.
Prin urmare, părţile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au fost de acord cu procentul minim de 5% în privinţa sporului pentru condiţii deosebite de muncă.
Prin sentinţa nr. 670 din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Botoşani – secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.T. în contradictoriu cu pârâta SC „A.G.” SA Botoşani.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţa de drepturi salariale dintre sporul pentru condiţii deosebite de 15% aplicat la salariul de bază negociat şi cel efectiv încasat de 5% pentru perioada 0.01.2005 – 25.04.2008, diferenţă ce va fi actualizată în funcţie de indicii de inflaţie, de la data scadenţei fiecărei sume până la data plăţii efective.
S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, pârâta a declarat recurs.
Printre alte motive de recurs, recurenta a invocat excepţia referitoare la prematuritatea acţiunii în justiţie a reclamantului, invocând prevederile art. 117 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2005 – 2006, cât şi ale art. 117 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2007 – 2011.
Instanţa de recurs va păşi la analizarea numai a acestei excepţii, aspect ce face de prisos examinarea şi a celorlalte motive de recurs.
Astfel, este de observat că atât în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2006 – 2007, cât şi în cel încheiat pe anii 2007 – 2011, la art. 117 alin. 1 s-a prevăzut că „pentru rezolvarea conflictelor individuale de muncă dintre salariaţi, dintre salariaţi şi patroni, precum şi a reclamaţiilor şi sesizărilor, părţile convin ca în primul rând să acţioneze pentru concilierea lor în cadrul unităţii”.
Or, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că anterior promovării acţiunii, s-ar fi conformat prevederilor contractelor sus – menţionate.
În alin. 3 al aceluiaşi articol se arată că „în caz de nesoluţionare se va urma calea legală”.
Este de precizat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 din Constituţia României (revizuită), potrivit cărora : „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”.
Şi aceasta pentru că în textul constituţional sus – citat se face vorbire de jurisdicţii speciale administrative, or, din conţinutul alineatului 2 al art. 117 din Contractele colective de muncă la nivel de ramură, despre care s-a făcut vorbire în precedent, rezultă că „în acest scop, la nivelul unităţii se va constitui o comisie de conciliere, formată din reprezentanţi ai sindicatelor şi patronatului, ce va funcţiona pe baza unui regulament propriu”.
Din interpretarea literară a acestui din urmă text normativ se desprinde clar concluzia că o asemenea comisie de conciliere exercită atribuţii jurisdicţionale şi nu administrative, aşa încât respectarea prevederilor art. 117 alin. 1 din contractele sus-menţionate era obligatorie pentru reclamant.
Numai în măsura în care reclamaţia celui în cauză nu ar fi fost rezolvată favorabil, acesta ar fi putut promova o acţiune în justiţie, potrivit art. 117 alin. 1 din contractele sus-menţionate era obligatorie pentru reclamant.
Numai în măsura în care reclamaţia celui în cauză nu ar fi fost rezolvată favorabil, acesta ar fi putut promova o acţiune în justiţie, potrivit art. 117 alin. 3 din contractele menţionate.
Faţă de această situaţie, curtea, având în vedere prevederile art. 3041, 312 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, a admis recursul unităţii recurente şi a modificat în tot sentinţa recurată în sensul că a respins acţiunea reclamantului ca fiind prematur formulată.
Tribunalul Ialomița
Fond litigiu de muncă. Plăţi compensatorii. Interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă.
Tribunalul Mehedinți
Contracte de muncă
Tribunalul Hunedoara
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA
Curtea de Apel Târgu Mureș
Acţiune răspunderea patrimonială a angajatorului. Cadru didactic. Angajare pe post
Curtea de Apel Craiova
Dreptul muncii. Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară. Termenul de depunere. Tardivitate.