Cerere de îndreptare a erorii de identificare a imobilului strecurată atât în contractul de vânzare-cumpărare cât şi în cartea funciară. Calificare.Temei juridic.

 În conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea notarilor publici nr. 36/1995, actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor.

Textul de lege nu cuprinde o dispoziţie imperativă, care să instituie o procedură obligatorie, prealabilă sesizării instanţei.

 În speţă, necontestat, notarul public care a autentificat contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi nu-şi mai desfăşoară activitatea pe raza judeţului Suceava, iar acordul părţilor nu este dat.

Prin urmare, cererea reclamantului fiind generată de un raport juridic

litigios, este supusă procedurii contencioase, de competenţa instanţei de judecată.

Interpretarea contrară a dispoziţiilor legale citate este de natură a îngrădi accesul liber al părţii la justiţie, garantat prin art. 21 din Constituţie şi art. 6 din CEDO.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996, invocate de reclamant, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricăror operaţiuni susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Rectificarea înscrierii se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre  judecătorească definitivă şi irevocabilă. Erorile materiale săvârşite cu ocazia înscrierii în  cartea funciară  pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.

Prin sentinţă, Judecătoria a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii de identificare a imobilului parcelă virană cu casă şi anexe strecurată atât în cuprinsul cărţii funciare cât şi în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză nu este dată nici una din ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 36 din Legea nr.  7/1996, în care se poate dispune rectificarea cărţii funciare.  În condiţiile în care eroarea reclamată se confirmă, părţile au posibilitatea să solicite notarului public care a redactat contractul de vânzare – cumpărare să o îndrepte, conform art. 53 din Legea nr. 36/1995, urmând ca, la rândul său, Oficiul de publicitate imobiliară să procedeze în mod corespunzător.

În  planul  de  situaţie  ataşat  dosarului  numărul parcelei înstrăinate a

fost corectat în sensul că peste cifra 0 se suprapune cifra 1, fără o certificare a corecturii.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, arătând că nu a urmat

procedura prevăzută de art. 53 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, întrucât aceasta implică acordul părţilor contractante, iar respectivul notar nu îşi mai desfăşoară activitatea pe raza judeţului Suceava. Mai mult, dispoziţia legală nu reglementează o procedură prealabilă obligatorie, care  să înlăture posibilitatea formulării unei astfel de cereri direct în instanţă. În cauză îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 7/1996 republicată, întrucât cuprinsul cărţii funciare nu corespunde cu situaţia juridică reală a imobilului.

Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul, reţinând, ca şi prima

instanţă, că în cauză nu este dat vreunul din motivele de rectificare prevăzute de art. 36 din Legea nr. 7/1996, părţile având posibilitatea de a se adresa notarului public care a redactat contractul de vânzare – cumpărare cu o cerere de îndreptare a erorii de identificare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor a arătat  că ambele instanţe au dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 36/1995, absolutizând puterea notarului public şi înlăturând controlul judecătoresc. Eroarea din contractul de vânzare – cumpărare este evidentă, notarul public care l-a redactat nu mai este competent din punct de vedere teritorial, dispoziţiile art. 53 din lege impun condiţia existenţei acordului părţilor contractante, încât singura posibilitate legală de a-şi rezolva pretenţia este cea reglementată de art. 33 alin. 4 din Legea nr. 7/1996.

Reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin.1-4 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul şi, rejudecând pricina în fond a modificat ambele hotărâri şi a admis acţiunea reclamantului.

Pentru a decide astfel, Curte a reţinut următoarele :

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea notarilor publici nr. 36/1995, actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor.

Textul de lege nu cuprinde o dispoziţie imperativă, care să instituie o procedură obligatorie, prealabilă sesizării instanţei.

Mai mult, în speţă, necontestat, notarul public care a autentificat contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi nu-şi mai desfăşoară activitatea pe raza judeţului Suceava, iar acordul părţilor nu este dat.

Prin  urmare, cererea  reclamantului  fiind  generată de un raport juridic

litigios, este supusă procedurii contencioase, de competenţa instanţei de judecată.

Interpretarea contrară a dispoziţiilor legale citate este de natură a îngrădi accesul liber al părţii la justiţie, garantat prin art. 21 din Constituţie şi art. 6 din CEDO.

Pe fondul cererii, ambele instanţe au apreciat că aceasta nu poate fi încadrată în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 36 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare, nr. 7/1996.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 33 din lege, invocate de reclamant, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică  reală  se  poate  cere  rectificarea  sau, după caz, modificarea acesteia. Prin

 rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricăror operaţiuni susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Rectificarea înscrierii se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre  judecătorească definitivă şi irevocabilă. Erorile materiale săvârşite cu ocazia înscrierii în  cartea funciară  pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.

În cronologia operaţiunilor specifice transferului dreptului de proprietate de la pârât la reclamant asupra imobilului parcelă virană cu construcţii şi anexe, eroarea de identificare a fost determinată de corecturile din planul de situaţie întocmit de D. G. la data de 17 noiembrie 1995, în care la numărul  parcelei nou formate în urma divizării p.f. nr. 1753/1 peste cifra 0 apare cifra 1, fără ca această corectură să fie certificată, iar în partea de sus a schiţei, datele privind identificarea unităţii cadastrale fac referire atât la satul Horodnic de Sus, cât şi la satul Horodnic de Jos. Celelalte date, privind proprietarul terenului şi actele de proprietate sunt corecte, făcând posibilă verificarea erorii.

În baza acestei schiţe cadastrale şi a titlului de proprietate nr.  877 din 13 octombrie 1994,  emis  pe  numele  pârâtului, prin  Încheierea nr. 35/1996 a Biroului de carte funciară  de pe lângă Judecătoria Rădăuţi s-a dispus înscrierea dreptului acestuia în C.F.5052 bis Horodnic de Jos asupra p.v. nr. 891 cu casă şi anexe, nou formată, prin divizarea  din  p.f. 1753/1  aparţinând C.F.  nr. 1187 Horodnic de  Jos . Înscrierea este evidenţiată şi în extrasul C.F. ataşat  dosarului de  fond.

Acelaşi specialist cadastru a întocmit un nou plan de situaţie al imobilului în litigiu, identificându-l cu p.v. 891 din C.F. 5002 bis Horodnic de Jos.

Cu toate acestea, la redactarea contractului de vânzare – cumpărare încheiat  de  părţi  s-a înscris „ parcela virană cu casă şi anexe identică cu p.v. 890 în

 suprafaţă  de 1000  m.p.,  înscrisă în C.F. 5052 a comunei cadastrale Horodnic de

Sus, situată în comuna Horodnic, satul Horodnic de Jos, nr. 105, judeţul Suceava”, imobilul fiind cel dobândit de pârât în baza titlului de proprietate nr. 877 din 13 octombrie 1994.

Or, terenul de 1000 m.p. aferent construcţiilor este singurul înscris în T.P. nr. 877/1994, locul situării acestuia este confirmat şi de Consiliul Local Horodnic, cu adresa nr. 1989 din 15 noiembrie 1995, respectiv sat Horodnic de Jos nr. 105, cât şi de considerentele sentinţei civile 1395 din 17 mai 2006,  depusă  în  recurs, având ca obiect partajul averii  succesorale după defuncta O. M. ( mama reclamantului şi soţia pârâtului ).

Domenii speta

Spete similare