Procedura insolvenţei.deschiderea procedurii.creanţă certă, lichidă şi exigibilă

Creanţa pretinsă de creditor derivă dintr-un contract cu privire la care părţile au un litigiu pe rolul judecătoriei, astfel că, faţă de dispoziţiile art.379 al.2 din Codul de procedură civilă, creanţa invocată fiind litigioasă nu are caracter cert, lichid şi exigibil.

Prin sentinţa comercială nr. 681 din 4 decembrie 2007 judecătorul sindic numit în dosar nr.4255/86/2007 al Tribunalului Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea introductivă la Legea nr. 85/2006 formulată de creditoarea SC „X” SRL împotriva debitoarei S.C. „Y” SRL  pentru o creanţă în valoare de 52.050,58 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea, arătând că în calitate de constructor a respectat obligaţiile ce i-au revenit din contractul nr. 135 din 13.06.2006 şi a actului adiţional din 22.08.2006, că a remediat toate diferenţele semnalate de debitoare astfel cum s-a reţinut în procesul verbal din 30.10.2006, astfel încât refuzul acesteia de a achita în întregime contravaloarea facturii nr. 4755665 din 2.08.2006 apare nelegal.

Totodată a arătat că, în conformitate cu disp. art.379 alin.3 şi 4 Cod proc. civilă, creanţa deţinută împotriva debitoarei este certă, lichidă şi exigibilă astfel că hotărârea pronunţată de judecătorul sindic este netemeinică şi nelegală.

Prin decizia nr.343/6.03.2008, Curtea de Apel Suceava – secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de creditoare împotriva sentinţei, a casat sentinţa şi în rejudecare a admis cererea introductivă formulată de creditoare, apoi, în vederea deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei şi a continuării procedurii, a trimis dosarul judecătorului sindic.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs, debitoarea a formulat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

În motivarea acesteia, debitoarea S.C. „Y” S.R.L.  a invocat în drept prevederile art.317 al.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, iar în fapt a precizat următoarele:

Decizia contestată - nr.343/06.03.2008 a Curţii de Apel Suceava - secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal - este vădit nelegală, ea fiind pronunţată în condiţii de lipsă de procedură faţă de ea. A susţinut contestatoarea, că deşi prin întâmpinarea depusă la filele 41 – 42 dosar fond, a solicitat în mod expres să fie citată la sediul punctului de lucru a fost citată în continuare la sediul său principal, unde nu îşi desfăşura activitatea în acea perioadă, acesta fiind în reparaţii.

În cauză, creditoarea-intimată a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea ca nefondată a contestaţiei, motivând în principal că la judecarea recursului, debitoarea a fost legal citată la sediul principal, în conformitate cu prevederile art.921 din Codul de procedură civilă şi de asemenea prin Buletinul Insolvenţei, conform prevederilor Legii nr.85/2006.

Prin decizia nr.782 din 5.06.2008, Curtea de Apel Suceava a admis contestaţia în anulare promovată de debitoarea S.C. „Y” SRL şi a anulat decizia nr.343 din 6.03.2008 a Curţii de Apel Suceava, trimiţând cauza spre repartizare aleatorie în vederea rejudecării recursului.

 Cauza a fost înregistrată la această instanţă, în vederea rejudecării recursului, sub nr.4255.2/86/2007.

 Rejudecând recursul, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a criticilor formulate, ce vizează : disp. art.304 pct.9 Cod proc. civilă, Curtea de Apel Suceava a constatat că este neîntemeiat.

Obiectul investirii instanţei îl constituie cererea formulată de creditoarea SC „X” S.R.L. împotriva debitoarei S.C. „Y” S.R,L. pentru deschiderea procedurii insolvenţei, în vederea recuperării unei creanţe în valoare de 52050,58 RON.

 Potrivit art.3 al.1 pct.1 din Legea nr.85/2006 insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar pct.6 al art.3 stipulează că prin “creditor îndreptăţit” să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile.

 Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că, pentru deschiderea procedurii insolvenţei, la cererea unui creditor, se impune a fi întrunite cumulativ câteva cerinţe : creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă; neplata datoriei să fie consecinţa stării de insolvenţă a debitorului; neplata datoriei să dureze de cel puţin 30 de zile.

 În speţă, creanţa pretinsă de creditoarea recurentă derivă din contractul de executare lucrări nr.135 din 13.06.2006, cu privire la care părţile au pe rolul Judecătoriei Suceava înregistrat litigiul având ca obiect obligarea creditoarei la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract şi plata de daune interese.

 Aşadar, faţă de disp. art.379 al.2 Cod proc. civilă, creanţa creditoarei, care este una litigioasă, nu are caracter cert, nici lichid şi nici exigibil.

Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la judecată în fond, respectiv extrase de cont bancar, rezultă că debitoarea dispune de lichidităţi astfel că nu se află nicidecum în stare de insolvenţă, refuzul de plată fiind consecinţa invocării de către aceasta a excepţiei de neexecutare a contractului de către creditoare.

Pe cale de consecinţă, cum condiţiile cerute de Legea nr.85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenţei nu sunt îndeplinite, în mod just judecătorul sindic a respins cererea creditoarei în acest sens.

Faţă de cele ce preced, întrucât disp. art.304 pct.9 Cod proc. civilă  nu sunt incidente în speţă, precum nici vreun al motiv de casare de ordine publică, în temeiul art.312 Cod proc. civilă, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr.1555/27.11.2008 a respins ca nefondat recursul creditoarei.

Domenii speta

Spete similare