Taxa de poluare. Încasarea taxei sub imperiul oug nr.218/2008 este nelegală în aplicarea principiului supremaţiei dreptului comunitar

Prin acţiunea  adresată Tribunalului Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal  la data de 11.02.2010, înregistrată sub nr. 1280/86/2010, reclamantul T.I.  a chemat în judecată pe pârâtele  Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava  şi Administraţia Finanţelor Publice Comunale Fălticeni,  solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 2.781  lei, cu titlu de taxă de poluare,  precum şi la  plata dobânzii  legale  calculată de la data achitării şi până la data restituirii efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 21.02.2009 a achiziţionat autoturismul marca FORD FOCUS, cu nr. de identificare WFOWXXGCDW5A74607  şi că, pentru a-l înmatricula în România,  a fost obligat să achite suma de 2.781  lei cu titlu de taxă de poluare, plată efectuată conform chitanţei seria TS4A nr. 1605459  din  03.03.2009,  pe care o consideră nelegală.

A mai arătat că, a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Comunale Fălticeni restituirea acestei  taxe, dar că  cererea i-a fost respinsă prin adresa nr. 4755 din 03.02.2010.

A susţinut reclamantul că, taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este discriminatorie, fiind contrară art. 90 din TCE, întrucât este destinată să  diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand  deja înmatriculate în România şi, mai recent,  vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României  la UE., acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală naţională diminuează  sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor. Obligarea la plata  taxei de poluare încalcă flagrant şi prev. art. 148 alin. 2 din Constituţia României.

Prin sentinţa nr. 1921 din 27 mai 2010, Tribunalul Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis acţiunea, obligând  pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 2.781 lei,  reprezentând taxă de poluare plătită pentru autoturismul marca FORD FOCUS, cu nr. de identificare WFOWXXGCDW5A74607 şi a dobânzii legale,  până la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dreptul comunitar incident in speţă, mai exact dispoziţiile art. 90 alin. l TCE, interzic orice discriminare între produsele naţionale şi produsele altor state membre, aşadar şi o discriminare determinată de o diferenţă intre impozitele aplicate ”produselor altor state membre şi impozitele interne, de orice natură, care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”; că discriminarea la care se referă acest text legal are in vedere o comparaţie intre nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene şi nivelul de impozitare a produselor de pe piaţa internă a Statului Român; că dispoziţiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import şi export şi a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE; finalitatea acestor dispoziţii este de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre, în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privinţa produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunţate de C.E.J. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C -393/04 şi C -41/05, Brzezinski, C -313/05); că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât, achiziţionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 cmc (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare; că, după aderarea României la U.E., nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România şi nici favorizarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România (ce pot fi considerate autoturisme naţionale) atâta timp cât, norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta DGFP Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9, 3041  Cod proc. civ., pârâta a arătat, în esenţă, că din interpretarea OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone şi importate, precum şi al autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a actului normativ autoturismele second-hand înmatriculate deja în România şi că, nu se realizează o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare şi autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, în condiţiile în care, valoarea taxei de poluare nu depăşeşte valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski C-313/05) ; că, prin OUG nr. 218/2008 s-a reglementat exceptarea de la obligaţia de plată a taxei de poluare, pentru perioada 15 dec. 2008 – 31 dec. 2009 inclusiv, pentru autovehicule M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cm3 şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale UE; că, nu există incompatibilitate între normele comunitare şi disp. OUG nr. 50/2008, taxa pe poluare instituită prin actul normativ menţionat respectând exigenţele art. 90 TCE.

Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.1771 din 8 octombrie 2010  a respins recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulaţii a bunurilor şi serviciilor în cadrul ţărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care, toate statele membre sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar putea afecta libera circulaţie a bunurilor, mărfurilor sau serviciilor în cadrul UE.

Judecătorul naţional, ca judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect disp.art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naţionale de aşa manieră încât, drepturile prevăzute de Tratat să fie  deplin şi efectiv protejate.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art.90 paragraful 1 din Tratat, s-a decis în cauza conexată Nadashi şi Nemeth unde, Curtea de Justiţie a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât, este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulaţie pe teritoriul unui stat membru şi cât, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului ( tip motor, capacitate cilindrică) şi la clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare, care au fost deja înmatriculate în statul în care sunt importate.

Măsura are un evident caracter discriminatoriu în condiţiile în care, această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand importate, care se încadrează parametrilor prevăzuţi în anexele 1-4 din OUG nr.50/2008, însă nu se aplică şi autoturismelor care circulă pe teritoriul României şi care, se încadrează în aceiaşi parametri, autoturismelor second-hand cumpărate din România şi care nu fac obiectul unei prime înmatriculări, precum şi autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin urmare nu poate fi vorba de o excepţie justificată privind restricţiile de ordin cantitativ, prevăzută de art. 30 din Tratat.

Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa de poluare rezultă şi din prevederile OUG nr.218/2008, care reglementează modul de plată/de suspendare a plăţii taxei de poluare, nu în funcţie de vechimea autoturismului, ci în funcţie de provenienţa acestuia.

 Autovehiculele M1, cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1, cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.

 Autovehiculelor M1, cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene şi care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

Prin urmare, şi în cazul arătat mai sus, plata taxei de poluare este condiţionată de prima înmatriculare a unui autoturism, nici într-un caz de gradul de uzură sau vechimea acestuia.

Trebuie amintite şi dispoziţiile art. 148 alin. 4 din Constituţia României, unde se prevede expres că instanţa de contencios constituţional din România are competenţa constituţională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare faţă de dreptul naţional, precum şi principiile şi regulile desprinse din hotărârea Curţii de Justiţie în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficienţa deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanţă, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranşa, statuându-se că "orice judecător naţional sesizat în cadrul competentei sale, are obligaţia de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziţie, eventual contrară, a legii naţionale".

În astfel de situaţii, Curtea de Justiţie a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că, în astfel de cauze, pot fi plătite şi daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Minist?re danois des impôts et accises  precum şi cauza conexată nr. C- 290/05 şi C-333/05 Ákos Nádasdi şi Ilona Németh  parag. 61-70).

Domenii speta

Spete similare