Nulitate decizie concediere

Reclamant, referent I A instructor, a fost concediat dintr-un alt

post decât cel pe care îl avea în contractul individual de muncă, motiv ce a dus la nulitatea concedierii. Susţinerile unităţii că nu poate dispune reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior de acesta întrucât postul a fost desfiinţat cu 1 an în urmă nu au fost avute în vedere de instanţa de recurs.

Decizia civilă nr. 283/17.02.2011 a Curţii de Apel Galaţi

Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr. 2116/27 octombrie 2010 a admis contestaţia şai a dispus anularea dispoziţiei nr.968/20.07.2009 emisă de intimată.

A dispus reintegrarea contestatorului I.G. în funcţia de referent 1A instructor.

A obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de la data emiterii dispoziţiei mai sus menţionate şi până la reintegrarea efectivă în funcţie.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata DGASPCG considerând-o netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive;

La momentul 01.10.2008 nu se putea iniţia un proiect de modificare a  organigramei, întrucât intenţia angajatorului nu era aceea de a concedia salariaţii, ci de a-i redistribui pe posturi ai căror titulari erau în concedii de creştere copil, în concedii medicale sau alte situaţii.

Că modificarea  contractului de muncă poate avea loc şi ca urmare a iniţiativei angajatorului, prin delegarea/detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă, conform art. 42 Codul muncii.

Cum delegarea/detaşarea se exercită temporar, la iniţierea unei noi organigrame cea aprobată de Consiliul Judeţului prin H.C.J. nr.211/2009 personalul detaşat/delegat a fost cel care s-a încadrat în  criteriile privind concedierea colectivă.

Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului deoarece concedierea sa este nulă de drept, la data de 02.02.2010 C.P. nu mai exista de aproape un an.

Verificând legalitatea  şi temeinicia hotărârii recurate prin prisma  motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă reţine că recursul  este nefondat pentru următoarele considerente;

Potrivit contractului individual de muncă nr.1597/6.02.2007, contestatorul a fost angajat pe post de referent I A instructor ca şi loc de muncă fiind indicat  D.G.A.S.P.C. G..

Până la momentul emiterii Hotărârii nr. 85/30.09.2009, acesta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul  C.P. în baza dispoziţiei nr. 202/1.02.2007 emisă de directorul instituţiei.

Ca efect al desfiinţării C.P. a fost repartizat să-şi desfăşoare activitatea în cadrul C. G. T. T. pe aceeaşi funcţie.

Susţinerile recurentei din recurs cu privire la delegarea pe un alt post nu sunt susţinute cu probe. Nu a prezentat nicio decizie de delegare/detaşare de pe postul desfiinţat în 2008 în alt post.

Instanţa de fond corect a reţinut că la momentul luării măsurii concedierii colective, postul din care a fost concediat contestatorul nu mai exista şi el nu mai avea cum să ocupe un post desfiinţat cu un an în urmă.

Astfel, criteriile de disponibilizare trebuiau aplicate raportat la postul ocupat în momentul luării deciziei, fapt ce atrage nulitatea  deciziei pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 68 şi următoarele Codul muncii.

Faţă de considerentele expuse mai sus şi văzând dispoziţiile art. 312 alin.1  în referire la art. 3041 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare