Cheltuieli de judecată. Neacordarea lor de către Consiliul Naţional de Soluţionarea Contestaţiilor prin decizia pronunţată. Admiterea plângerii în instanţă şi obligarea autorităţii contractante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. 10169/19.05.2008 la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, SC X SRL, a solicitat anularea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică organizată de autoritatea contractantă, cu cheltuieli de judecată.

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, prin Decizia nr.2230/2C2/1975 din 29 mai 2008 a admis contestaţia, dispunând anularea procedurii.

În considerentele deciziei, CNSC a reţinut că, pentru cheltuieli de judecată, nu sunt aplicabile  prevederile art.278 al.8 din OUG 34/2006, întrucât chitanţa şi factura emisă de ,,Cabinet avocat„ prezentate ca dovadă a cheltuielilor de judecată, nu se confirmă, deoarece contestaţia în cauză a fost redactată de SC X SRLşi semnată de administratorul acesteia.

Împotriva Deciziei nr.2230/29 mai 2008 a formulat plângere SC X SRL, criticând-o pentru motive de nelegalitate, în sensul încălcării art.278 din OUG 34/2006 şi art. 274 C.pr.civ. şi art.3 din Lg. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea avocaturii.

Se susţine că motivarea referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată, consecutiv admiterii contestaţiei, este nerealistă şi în afara dispoziţiilor legale, neţinându-se seama de principiul că partea căzută în pretenţii dă dreptul celeilalte părţi de a solicita cheltuieli de judecată, invocând culpa procesuală.

Pe de altă parte faptul că cererea adresată CNSC a fost semnată numai de administratorul societăţii, nu poate duce la concluzia că, lucrarea nu a  fost efectuată prin cabinetul de avocatură, câtă vreme există dovezi în acest sens, respectiv factura emisă de cabinetul de avocatură precum şi ordinul de plată emis de contestatoare către acest cabinet.

Curtea a considerat plângerea  fondată.

Art.278 pct.8 din OUG 34/2006 prevede: ,,Consiliul poate obliga la cerere, partea în culpă la plata cheltuielilor efectuate în cursul soluţionării contestaţiei”.

În capitolul,, dispoziţii tranzitorii şi finale” al ordonanţei la art. 297 se precizează că în măsura în care acesta nu conţine alte prevederi, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun.

Dreptul comun în materia acordării cheltuielilor de judecată este Codul de procedură civilă care, reglementează această chestiune în art.274.

Textul citat nu face distincţie între semnarea unui act de procedură de partea înseşi sau de reprezentantul său, în cauza de faţă de avocat.

În acelaşi timp, prin art.67 C.pr.civ., se prevede că părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar art.68 C. pr.civ., concretizează această situaţie, stabilind că procedura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de neprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată, în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.

Aşadar, textele legale citate nu impun obligaţia avocatului ales de parte, să semneze actele întocmite, fiind suficient a se face dovada reprezentării sau a consultaţiei acordate, cu delegaţia de avocat şi chitanţele de plată a onorariului negociat de părţi.

La dosarul cauzei se află factura emisă pentru Cabinet avocat şi OP pentru virarea sumei.

Faţă de cele expuse, Curtea văzând şi disp.art.285 din OUG 34/2006 a admis plângerea, a modificat în parte Decizia nr.2230/29.05.2008 a CNSC , în sensul obligării autorităţii contractante, la plata sumei de X lei reprezentând cheltuieli de judecată( onorariu avocat) către SC X SRL.

Totodată au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.

Domenii speta

Spete similare