Contestaţia formulată împotriva Raportului de inspecţei fiscală în baza căruia s-a întocmit “Decizia de impunere”, ambele acte administrative fiind concret indicate, nu justifică respingerea ca inadmisibilă pe considerentul că s-a atacat doar Raportu...

Contestaţia formulată împotriva Raportului de inspecţei fiscală în baza căruia s-a întocmit “Decizia de impunere”, ambele acte administrative fiind concret indicate, nu justifică respingerea ca inadmisibilă pe considerentul că s-a atacat doar Raportul de inspecţie, nu şi Decizia de impunere.

O.G. nr. 92/2003, art. 205 şi următoarele

Printr-o asemenea soluţie organul de soluţionare a contestaţiei a dat dovadă de un formalism excesiv, deoarece din conţinutul contestaţiei şi precizările ulterior făcute la solicitarea organului de soluţionare a contestaţiei, rezultă intenţia de a contesta ambele acte administrative întrucât la baza emiterii Decizie de impunere a stat Raportul de inspecţie fiscală şi soluţionarea contestaţiei nu se poate face fără analiza ambelor acte.

Prin sentinţa nr. 355 din 29 martie 2010, Tribunalul Mureş, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S.I. SA Târgu-Mureş în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureş.

Instanţa de fond a reţinut că în urma unui control desfăşurat la sediul reclamantei s-a întocmit raportul de inspecţie fiscală nr. 847 din 10 iulie 2009 prin care s-a stabilit în sarcina acesteia obligaţii suplimentare în sumă totală de 286.731 lei, fiind emisă decizia de impunere nr. 504 din 17 iulie 2009.

Reclamanta a formulat contestaţia care i-a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 265 din 24 septembrie 2009 iar instanţa a apreciat că soluţia dată de D.G.F.P. Mureş în soluţionarea contestaţiei este legală deoarece este evident că reclamanta a dorit să atace raportul de inspecţie fiscală care, potrivit art. 109 Cod procedură fiscală are doar scopul de a consemna rezultatul inspecţiei fiscale iar titlul de creanţă care produce efecte juridice este decizia emisă de organul fiscal la baza căreia stă raportul de inspecţie fiscală.

Instanţa de fond a avut în vedere cererea expresă a D.G.F.P. Mureş de la fila 81 dosar şi răspunsul reclamantei  în sensul că actul la care se referă contestaţia este raportul de inspecţie fiscală nr. 847 din 10 iulie 2009.

Reclamanta S.C. S.I. S.A. Târgu-Mureş a formulat recurs împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, solicitând casarea, admiterea acţiunii în contencios administrativ, anularea deciziei nr. 265 din 24 septembrie 2009, trimiterea cauzei la organul cu atribuţii jurisdicţional pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 504/2009 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 847/2009.

În motivarea recursului s-a învederat că a formulat contestaţie atât împotriva raportului de inspecţie fiscală cât şi a deciziei de impunere, precizându-se că prin prisma prevederilor art. 41 din O.G. nr. 92/2003 raportul de inspecţie fiscală este act administrativ fiscal şi că prin contestaţia înregistrată la 20 august 2009 a precizat că atacă decizia de impunere, doar că s-a menţionat eronat numărul acesteia.

Recurenta a precizat că prin adresa nr. 14 din 7 septembrie 2009 înregistrată la D.G.F.P. Mureş a reiterat că atacă ambele acte administrative întocmite cu ocazia controlului.

Intimata pârâtă D.G.F.P. Mureş a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivând că sentinţa este temeinică şi legală şi că precizările reclamantei din adresa nr. 27893 din 7 septembrie 2009 sunt clare în sensul că actul contestat este Raportul de inspecţie fiscală nr. 847 din 10 iulie 2009.

Analizând hotărârea atacată  prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul este fondat,

Prima instanţă din eroare a reţinut că reclamanta a formulat contestaţie administrativă doar împotriva Raportului de inspecţie fiscală, apreciind astfel că Decizia nr. 265/2009 de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei este justificată.

Potrivit actului de la fila 77 dosar fond, reclamanta a formulat contestaţie în temeiul art. 205 şi 207 din O.G. nr. 92/2003, contestaţie în care deşi a făcut trimitere la Decizia de impunere, a indicat numărul Raportului de inspecţie fiscală.

Prin adresa aflată la fila 81 dosar fond, D.G.F.P. Mureş – Biroul Soluţionare Contestaţii îi solicită reclamantei contestatoare să precizeze care este actul administrativ fiscal contestat şi să prezinte motivele de fapt şi de drept, precum şi cuantumul sumei contestate. Răspunzând acestei adrese, contestatoarea (fila 79 dosar fond) precizează că „actul la care se referă contestaţia” este „Raportul de inspecţie fiscală nr. 847 din 10 iulie 2009 în baza căruia s-a întocmit Decizia de  impunere nr. 504 din 17 iulie 2009”, fiind indicate şi  sumele contestate.

Organul de soluţionare a contestaţiei nu avea motive să respingă ca inadmisibilă contestaţia pe considerentul că  s-a formulat contestaţie doar împotriva unui act premergător care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 504 din 17 iulie 2009, fie şi pentru faptul că în contestaţia sa, reclamanta s-a referit în mod expres la Decizia de impunere iar împrejurarea că a indicat greşit numărul acesteia, faţă de conţinutul contestaţiei nu justifică nesoluţionarea pe fond a acesteia. Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunzând adresei D.G.F.P. Mureş, contestatoarea a precizat obiectul contestaţiei în sensul că actul la care se referă contestaţia este Raportul de inspecţie fiscală nr. 847/2009 în baza căruia s-a întocmit Decizia de impunere nr. 504/2009.

Este justificată critica reclamantei la adresa organului de soluţionare a contestaţiei şi anume aceea că s-a dat dovadă de un formalism excesiv în analizarea contestaţiei. Soluţionarea contestaţiei  formulate împotriva Raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere presupune analizarea ambelor acte, deoarece actul care a stat la baza emiterii deciziei de impunere este raportul de inspecţie fiscală, iar organul de soluţionare a contestaţiei a făcut o greşită aplicare a normelor legale care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiei.

Faţă de cele ce preced, văzând şi prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, constatând că în mod greşit s-a soluţionat contestaţia fără a se cerceta fondul acesteia, iar instanţa a făcut, de asemenea  o greşită interpretare în aplicarea normelor legale incidente, va admite recursul, va modifica sentinţa şi va dispune anularea Deciziei nr. 265/2009, dispunând trimiterea cauzei organului de soluţionare a contestaţiei pentru a da o soluţie pe fondul acesteia, potrivit O.G. nr. 92/2003 republicată.

Domenii speta

Spete similare