Prelungirea duratei măsurii arestării preventive. Recurs. Soluţionarea recursului după expirarea duratei măsurii dispuse anterior. Consecinţe

Prelungirea duratei măsurii arestării preventive. Recurs. Soluţionarea recursului după expirarea duratei măsurii dispuse anterior. Consecinţe

C. pr. Pen., art. 159 alin. 8

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, decizia nr. 25/2 iunie 2008

Soluţionarea recursului declarat împotriva încheieri ide prelungire a duratei măsurii arestării preventive după expirarea duratei arestării dispuse anterior nu duce la încetarea de drept a măsurii privative de libertate, deoarece, pe de o parte, prevederile procesual penale sunt de strictă interpretare şi nu pot fi aplicate prin asemănare sau extindere. Motivele încetării de drept a măsurilor preventive sunt expres şi limitative prevăzute de art. 140 Cod procedură penală, iar între acestea nu se regăseşte şi încălcarea termenului prevăzut de art. 159 alin. 8 teza finală Cod procedură penală. Pe de altă parte, depăşirea acestui termen nu este sancţionat nici cu nulitatea absolută, nefiind cuprins în dispoziţiile exprese şi de strictă interpretare ale art. 197 alin. 2 Cod procedură penală. Rezultă aşadar că sancţiunea rămâne cea a nulităţii relative, prevăzute de art. 197 alin. 1 Cod procedură penală.

Prin încheierea nr.1/2 august 2010 pronunţată în dosarul nr. 2483/96/2010, Tribunalul Harghita, în baza dispoziţiilor art. 3001  raportat la art. 160b  alin. 3 Cod procedură penală, a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii B.R., D.A., D.T., D.Gh.I., R.C., R.D., D.M.C., D.P., M.I., N.M., N.M., R.M., S.F., S.S., S.M., S.N.  şi V.I.. Au fost respinse cererile formulate de apărătorii inculpaţilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul, examinând actele şi lucrările dosarului a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 Cod procedură penală privind indiciile temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele penale şi că temeiurile care au determinat arestarea inculpaţilor, respectiv cele  prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu au suferit nicio modificare şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Împotriva acestei încheieri toţi cei şaptesprezece inculpaţi au declarat recurs în termen legal, dintre care au fost motivate în scris doar recursurile inculpaţilor D.M.C., D.P., M.I., S.F., S.S. şi V.I., iar pentru inculpaţii D.Gh.I., N.M., N.M., S.M. şi S.N. au fost depuse  concluzii scrise.

In fata instantei de control judiciar, toţi apărătorii recurenţilor au precizat că recursurile vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate.

Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 141 şi art. 160b alin. 4 Cod procedură penală, art. 3859 şi art. 38514 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar le găseşte nefondate, pentru următoarele considerente:

Inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de minori, prev.  şi ped. de art. 13 alin 1, 2 şi 3 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005 şi aprobată prin Legea nr. 287/2005, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, spălare de bani, prev. şi ped. de art. 23 alin.1 din Legea nr. 656/2002, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea la un grup infracţional, prev. de art. 7 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În ceea ce priveşte legalitatea încheierii recurate, nu s-a evidenţiat nici o încălcare a dispoziţiilor legale, care asigură garanţiile procesuale ale inculpaţilor în cursul procesului penal, nesubzistând în cauză nici un motiv de nulitate absolută sau relativă faţă de măsurile dispuse de prima instanţă.

Un prim motiv de recurs ce vizează nelegalitatea încheierii atacate este acela că, potrivit susţinerii avocaţilor aleşi, măsura arestării preventive ar fi încetat de drept, deoarece ar fi fost depăşit termenul de soluţionare a recursurilor, prev. de art. 159 alin. 8 teza finală Cod procedură penală.

Este adevărat că două dintre recursurile declarate de inculpaţi în cursul urmăririi penale, respectiv cele declarate împotriva încheierilor prin care a fost prelungită  măsura arestării preventive, au fost soluţionate de către Curtea de apel Bucureşti după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierilor atacate.

Însă această situaţie nu duce la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, deoarece, pe de o parte, se ştie că prevederile procedurale penale sunt de strictă interpretare şi nu pot fi aplicate prin asemănare sau extindere. Cazurile încetării de drept a măsurilor preventive sunt expres şi limitative prevăzute de art. 140 Cod procedură penală, iar între acestea nu se regăseşte şi cazul invocat, respectiv încălcarea termenului prev. de art. 159 alin. 8 teza finală Cod procedură penală. Pe de altă parte, depăşirea acestui termen nu este sancţionat nici cu nulitatea absolută, nefiind cuprins în dispoziţiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală. Rezultă aşadar că sancţiunea rămâne cea a nulităţii relative, prev. de art. 197 alin. 1 Cod procedură penală. Ori, potrivit art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 159 alin. 8 teza finală Cod procedură penală, trebuia invocată în cursul efectuării actului, adică în faţa Curţii de apel Bucureşti, la data soluţionării celor două recursuri. Deşi inculpaţii au fost prezenţi la termenele de judecată şi majoritatea dintre ei erau asistaţi de apărători aleşi, iar ceilalţi de apărători desemnaţi din oficiu, nimeni nu a invocat depăşirea termenului de soluţionare a recursurilor, astfel încât acest prim motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, invocat la acest termen, apare ca nefondat.

De asemenea, nu poate fi primit nici motivul de recurs potrivit căruia avocaţilor nu l-i s-ar fi acordat de către prima instanţă un termen mai lung de pregătire a apărării. Termenul de 3 zile reglementat de art. 171 alin. 4 ind. 1 teza finală  Cod procedură penală, este prevăzut pentru faza judecăţii, ori la data de 02.08.2010 a avut loc şedinţa camerei de consiliu în baza art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, care este o procedură specială. Apărătorii au beneficiat de un termen de câteva ore pentru studiul dosarului, după care au asigurat asistenţa juridică a inculpaţilor, aşa cum rezultă din încheierea atacată, astfel încât nu a fost încălcat dreptul la apărare pentru nici unul dintre inculpaţi.

S-a mai susţinut că un apărător desemnat din oficiu a asigurat asistenţa juridică pentru inculpaţi care ar avea interese contrare în cauză. Ori, nu s-a arătat în concret care ar fi interesele contrare între inculpaţii asistaţi de acelaşi apărător şi nici instanţa de recurs nu a constatat existenţa unei astfel de situaţii, urmând ca şi acest motiv de nelegalitate a încheierii atacate să apară ca nefondat.

Referitor la temeinicia încheierii atacate, Curtea constată că faţă de toţi cei şaptesprezece recurenţi-inculpaţi, în momentul luării, prelungirii şi menţinerii stării de arest preventiv, s-a reţinut temeiul concret prev.  de art .148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.

O primă critică adusă de apărătorii inculpaţilor este aceea că judecătorul fondului nu a analizat situaţia fiecărui inculpat, ci s-a mărginit să facă o motivare globală, în bloc, pentru toţi inculpaţii.

În primul rând, Curtea observă că inculpaţii au fost trimişi în judecată şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ceea ce denotă o coeziune între inculpaţi şi care impune analizarea temeiurilor arestării în raport cu ansamblul activităţii infracţionale în care, pe baza indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală, se presupune că au fost implicaţi inculpaţii. O abordare cu caracter general a temeiurilor care impun menţinerea măsurii arestării preventive poate fi acceptată, în speţa de faţă fiind vorba despre elemente comune, ce nu impune o examinare distinctă.

Chiar dacă prima instanţă nu a particularizat pentru fiecare inculpat mijloacele de probă din care rezultă presupunerea rezonabilă a implicării sale în activitatea infracţională, a făcut totuşi referire la situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare, la probele şi indiciile temeinice precum şi la situaţia fiecărui inculpat. De asemenea, judecătorul fondului a răspuns cererilor şi apărărilor formulate de inculpaţi.

Aşadar, nu se poate susţine că hotărârea atacată ar fi nemotivată. Totuşi, ţinând seama de obiectul cauzei, de caracterul devolutiv total al recursului, dar şi de principiul neagravării situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac, Curtea va suplini pretinsele lipsuri din motivarea încheierii, prin reexaminarea situaţiei inculpaţilor în mod individual.

Până la acest moment, inculpaţii au manifestat aceeaşi atitudine, de nerecunoaştere a săvârşirii vreunei fapte penale reţinute în sarcina loc.

Indiciile temeinice rezultă din următoarele mijloace de probă:

Pentru inculpatul D.Gh.I. zis „F.”, Curtea a avut în vedere procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor, procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată, declaraţiile minorilor şi ale părinţilor acestora, evidenţa intrărilor – ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce face obiectul dosarului, datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

În ceea ce priveşte pe inculpatul D.M.C., s-au avut în vedere procesul verbal de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorului L.I. (transportator  autorizat din Arad) şi datele furnizate de IGPF, din evidenţele căruia rezulta că inculpatul a intrat/ieşit din România de 5 ori, însoţind (ca şofer sau pasager) un total de 9 minori ce fac obiectul prezentului dosar, din care 3 au cazier în Marea Britanie.

Pentru inculpatul D.P. zis „T.", Curtea a avut în vedere procesul verbal de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorului Ţ.F. (transportator autorizat din Arad); procesele - verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; declaraţiile minorului R.–C., datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Referitor la inculpatul B.R., Curtea a avut în vedere procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor; procesul verbal de recunoaştere din album foto şi ale martorului cu identitate protejată; declaraţiile minorilor şi ale părinţilor acestora; evidenţa intrărilor - ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce fac obiectul dosarului; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Pentru inculpatul D.A., fost S., relevante au fost declaraţiile martorilor; procesul verbal de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorului cu identitate protejată, declaraţiile minorului R.V.; evidenţa intrărilor - ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce fac obiectul dosarului.

Pentru inculpatul M.I., s-au avut în vedere procesele - verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor; declaraţiile minorei Ş.M.; evidenţa intrărilor - ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce fac obiectul dosarului.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.M., zis „M. al lui D.", Curtea a avut în vedere procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor; procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; evidenţa intrărilor - ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce fac obiectul dosarului; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Referitor la inculpatul N.M. zis „B.", s-au avut în vedere procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor; procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Pentru inculpatul R.D., Curtea a avut în vedere procesul verbal de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorului H.A. (transportator autorizat din Arad); procesul verbal de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; declaraţiile minorilor şi ale părinţilor acestora, datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Referitor la inculpatul S.F., zis „L.", s-au avut în vedere procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor; procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; declaraţiile minorilor şi ale părinţilor acestora; evidenţa intrărilor - ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce face obiectul dosarului; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.M., zis „A." s-a reţinut procesul verbal de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorului H.A.; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Pentru inculpatul S.N. zis „P.” au fost avute în vedere procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor; procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; evidenţa intrărilor - ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce fac obiectul dosarului; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Referitor la inculpatul S.S., relevante sunt procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor; evidenţa intrărilor - ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce fac obiectul dosarului.

Pentru inculpatul V.I. zis „T.", s-au reţinut procesul verbal de necunoaştere din album foto şi declaraţiile martorului L.I.; procesele verbale de necunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Referitor la inculpatul R.C., Curtea a avut în vedere procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; declaraţiile minorilor şi ale părinţilor acestora; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şj Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.T. zis „C." sau „C.", s-a reţinut procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor; declaraţiile martorilor cu identitate protejată; evidenţa intrărilor - ieşirilor în/din România ale inculpatului şi minorilor ce fac obiectul dosarului; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Pentru inculpatul R.M. zis „C.", Curtea a avut în vedere declaraţiile martorului L.I., procesele verbale de recunoaştere din album foto şi declaraţiile martorilor cu identitate protejată; datele furnizate de unităţile bancare din România şi autorităţile judiciare britanice cu privire la tranzacţiile financiare prin sistemele Western Union şi Money Gram şi la conturile deţinute de inculpat.

Analizând conţinutul temeiului reţinut la arestarea inculpaţilor, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, rezultă că în asemenea situaţii trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume pedeapsa prevăzută de lege să fie mai mare de 4 ani închisoare în ceea ce priveşte faptele pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, cerinţă care din prisma prevederilor legale care incriminează cele trei infracţiuni, este îndeplinită.

În privinţa celei de-a doua condiţii, apreciem că, în urma analizării materialului probator administrat până în prezent se poate concluziona faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, noţiune care semnifică o stare de nelinişte, un sentiment de insecuritate în rândul societăţi civile generat de rezonanţa socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor infracţiuni de o gravitate considerabilă, sunt cercetate în stare de libertate.

Este adevărat că potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, necesitatea arestării preventive nu se poate examina numai în funcţie de gravitatea pedepsei iar prezervarea ironii publice este apreciată ca un element pertinent şi suficient pentru privarea de certate a unei persoane dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, deci dacă ordinea publică este efectiv ameninţată (cauza Letellier contra Franţei).

Pe de altă parte, neexistând o definiţie legală a noţiunii de pericol pentru ordinea publică, pentru evaluarea unui asemenea pericol se utilizează criteriile enumerate de art.136 alin. ultim Cod procedură penală, aşa încât nu se poate susţine că acest pericol trebuie raportat exclusiv la persoana inculpatului, fără să fie avute în vedere natura şi gravitatea faptei şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, aşa cum se conturează în raport de probele administrate până la acest moment.

Infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi sunt sancţionate prin limite mari de pedeapsă, ceea ce evidenţiază un pericol social generic ridicat, dar acesta nu este singurul argument care justifică privarea în continuare de libertate a inculpaţilor. Modalitatea în care au fost comise faptele, perioada îndelungată de timp, numărul persoanelor implicate, caracterul organizat şi transfrontalier al activităţii infracţionale, vârsta persoanelor traficate şi specularea lipsei mijloacelor materiale ale familiilor acestora sunt aspecte concrete ale speţei ce au pus în evidenţă, în egală măsură, o periculozitate ridicată, astfel s-a impus, cel puţin pentru acest stadiu procesual, menţinerea stării de arest preventiv.

În apărare s-au mai invocat aspecte privind neconcordanţe şi contradicţii constatate în descrierea  situaţiei de fapt prin rechizitoriu, ca şi circumstanţe care îi caracterizează pe inculpaţi.

Astfel, se susţine că unii dintre copiii duşi în străinătate ar fi fost majori, alţii ar fi devenit între timp majori, ar fi chiar copiii unora dintre inculpaţi sau rude cu aceştia (inculpaţii V.I., N.M., N.M. – aceştia doi stand doar o săptămână în străinătate, D.A. şi D.T., R.C., R.D., D.M.C. şi D.P.). Se mai arată că pentru inculpaţii M.I., S.F. şi S.S., în cursul urmăririi penale, în conţinutul rechizitoriului şi apoi în motivarea încheierii atacate, numărul copiilor duşi în străinătate este redat diferit de la un act la altul.  Apoi, pentru inculpaţii D.A. şi D.T. s-a mai invocat şi faptul că în rechizitoriu nu sunt precizate numărul actelor materiale şi numărul copiilor traficaţi.

Toate aceste aspecte exced cadrului procesual reglementat de art. 3001 Cod procedură penală, ele urmând a fi invocate şi lămurite în cursul cercetării judecătoreşti. Oricum, aceste motive nu sunt de natură să ducă la înlăturarea probelor şi indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală, reţinute la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive. Tot pe parcursul desfăşurării procesului penal urmează a fi lămurite şi apărările formulate privind infracţiunea de spălare de bani, respectiv perioadele la care se referă, situaţia financiară a firmelor inculpaţilor, transferurile sumelor de bani, provenienţa acestor sume, expeditorii şi destinatarii lor, sau anul dobândirii ori ridicării locuinţelor inculpaţilor. Modalitatea obţinerii unor probe, respectiv pentru fapte săvârşite după începerea urmăririi penale, va fi stabilită de instanţa investită cu soluţionarea pe fond a cauzei

Existenţa Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de unii dintre inculpaţi de către DIICOT – Biroul teritorial Ialomiţa nu reprezintă un motiv de recurs întemeiat (apărare invocată pentru inculpatul V.I.), deoarece soluţia procurorului nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

Chiar dacă actele materiale de recrutare şi transport al minorilor se presupune că au fost comise până în 2007, există indicii temeinice că exploatarea acestora a continuat, aducând venituri ilicite inculpaţilor, aşa încât consecinţele respectivelor fapte s-au perpetuat, iar pericolul concret pentru ordinea publică este actual şi nu se poate susţine că acesta s-ar fi diminuat ori ar fi încetat.

Criticile aduse încheierii atacate de către apărătorul inculpatului V.I. faţă de soluţia de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu vor fi analizate, deoarece recursul declarat împotriva unei asemenea soluţii este inadmisibil, potrivit art. 141 alin. 1 teza finală Cod procedură penală.

Greşita redactare a datei în încheierea prin care s-a dispus prima prelungire a măsurii arestării preventive (8 aprilie 2010 în loc de 6 mai 2010), invocată de apărătorii inculpaţilor B.R., R.D. şi R.M., apare ca o evidentă eroare materială strecurată cu ocazia redactării şi nu atrage nici o sancţiune.

Lipsa plângerilor din partea părinţilor copiilor prezumat traficaţi, precum şi lipsa persoanelor cu calitatea de parte vătămată în cauză, nu au nici o influenţă în analizarea stării de arest preventiv în care se află inculpaţii. Instanţa de fond va stabili cadrul procesual cu privire la părţi.

Faţă de complexitatea cauzei ce rezultă din numărul mare de persoane implicate, de numărul mare al actelor materiale, caracterul organizat şi transfrontalier al activităţii infracţionale, vârsta persoanelor traficate şi specularea lipsei mijloacelor materiale ale familiilor din care provin, Curtea constată că măsura arestării preventive luată şi menţinută faţă de inculpaţi nu a depăşit nicidecum un termen rezonabil şi se impune a fi menţinută în continuare.

Este adevărat că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale,  au domicilii stabile, familii cu copii minori, unii dintre inculpaţi sau membri familiilor lor suferă de anumite boli, unii dintre ei realizează venituri, dar cei mai mulţi nu au un loc de muncă stabil sau alte surse de venit.

Aceste circumstanţe personale, raportate la circumstanţele reale reţinute, respectiv amploarea activităţii infracţionale,  nu diminuează într-o asemenea măsură pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor astfel încât, ţinând seama de dispoziţiile art. 136 Cod procedură penală, arestarea preventivă să poată fi înlocuită cu o altă măsură preventivă sau chiar revocată.

Domenii speta

Spete similare