Propunere de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului formulată prin rechizitoriu

Propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului formulată prin rechizitoriu conform art.267 alin.1 Cod procedură penală se analizează prin prisma dispoziţiilor art.160a Cod procedură penală şi nu a disp.art.1491 Cod procedură penală, aplicabile în faza de  urmărire penală.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală pentru cauze cu minori,

Decizia penală nr. 1377/13.09.2011, dosar nr.7392/121/2011/a2 

Prin încheierea de şedinţă din 30.08.2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.7392/121/2011, a fost respinsă ca nefondată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –DIICOT – Serviciul Teritorial Galaţi privind arestarea preventivă a inculpaţilor G.R.A. şi B.D. 

Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut următoarele :

Prin rechizitoriul nr.206/D/P/2010 din 15.07.2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Galaţi au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv un număr de 12 inculpaţi, sub aspectul comiterii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 şi a infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 raportat la art.274 din Legea nr.86/2006.

Prin acelaşi rechizitoriu au fost trimişi în judecată, în stare de libertate şi inculpaţii B.D. şi G.R.A. pentru aceleaşi infracţiuni, în privinţa acestora solicitându-se arestarea preventivă conform art.267 Cod procedură penală şi art.1491 Cod procedură penală.

Prima instanţă a apreciat că solicitarea de luare a măsurii arestării preventive, potrivit art.1491 alin.1 Cod procedură penală se formulează în scris şi se înaintează la instanţă împreună cu rechizitoriul, se descrie situaţia de fapt, încadrarea juridică a infracţiunilor, probele are stau la baza acuzaţiilor şi se arată totodată de ce este absolut necesară privarea de libertate a inculpaţilor.

Instanţa de fond a reţinut că în cauză nu există o propunere scrisă şi motivată a parchetului pentru arestarea celor doi inculpaţi, ci doar adresa parchetului de înaintare a rechizitoriului la instanţă în care este înserat faptul că prin rechizitoriu se solicită arestarea celor doi inculpaţi, dar văzând rechizitoriu a constatat că nici acest act procedural nu cuprinde o cerere expres motivată de arestare a celor doi inculpaţi conform cerinţelor prevăzute de art.1491 alin.1 Cod procedură penală.

Prima instanţă a arătat că şi sub aspectul temeiniciei, cererea de arestare a inculpaţilor B.D. şi G.R.A. nu poate fi primită, întrucât măsura arestării preventive este o măsură de excepţie care se dispune în cazul unor infracţiuni foarte grave, imediat după comiterea faptei şi când se apreciază că lăsarea în libertatea inculpaţilor ar avea consecinţe grave pentru ordinea publică şi pentru buna desfăşurare a procesului penal.

S-a mai arătat că măsura arestării preventive trebuie să aibă şi un caracter prompt în sensul că se solicită şi se dispune imediat după comiterea faptei şi când se cunoaşte integral activitatea infracţională a inculpaţilor, or, în cauză, organele de urmărire penală au cunoscut integral activitatea infracţională a inculpaţilor B.D.  şi G.R.A. încă din lunile august – septembrie 2010, când cei doi inculpaţi au fost audiaţi şi au recunoscut faptele, însă faţă de aceştia, la acel moment, nu s-a apreciat necesară nici măcar o măsură restrictivă de libertate şi cu atât mai puţin măsura arestării preventive.

Instanţa de fond a mai reţinut că inculpaţii sunt foarte tineri, nu sunt recidivişti, au comis faptele penale din lipsa mijloacelor de existenţă şi din lipsa unui loc de muncă, au recunoscut şi regretat cele întâmplate când au fost audiaţi în lunile august – septembrie 2010 şi nu se poate aprecia că se sustrag procesului penal, întrucât aceştia au plecat legal şi temporar din ţară în căutarea unui loc de muncă, neavând nicio interdicţie procesuală în acest sens, iar apărătorii inculpaţilor au arătat în faţa instanţei că se vor prezenta la proces în faza de judecată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Galaţi, apreciind-o ca nelegală şi netemeinică.

S-a arătat că în mod greşit instanţa a reţinut că nu există propunere scrisă şi motivată a Parchetului pentru luarea măsurii arestării preventive faţă de cei doi inculpaţi, că această propunere ar fi trebuit să se materializeze într-o cerere scrisă separat, trimisă odată cu rechizitoriu care să cuprindă situaţia de fapt, încadrarea juridică şi necesitatea arestării preventive.

În acest context, instanţa menţionează că la dispoziţia sa nu s-a aflat decât o adresă de înaintare a rechizitoriului în care se inserează faptul că prin rechizitoriu se solicită arestarea preventivă a inculpaţilor B.D. şi G.R.

Nici rechizitoriu, respectiv cele menţionate la filele 81 cu referire la dispoziţiile art. 267 Cod procedură penală, nu reprezintă o cerere expresă motivată de arestare preventivă a inculpaţilor susmeţionaţi care să răspundă cerinţelor art. 149 alin. 1 Cod procedură penală.

S-a arătat că, în cauză, criticile aduse de instanţa de fond sunt nejustificate prin prisma textelor art. 264 Cod procedură penală, art. 267 Cod procedură penală, cât şi a procedurii de urmat în faza de judecată cuprinsă în textul art.160a Cod procedură penală, respectiv temeiul juridic al arestării asupra căruia trebuia să se oprească instanţa de judecată.

În speţă, procedura de urmat în soluţionarea propunerii de arestare preventivă este aceea din cursul judecăţii cea instituită de dispoziţiile art. I60a alin. 1 Cod procedură penală, întrucât prin înregistrarea rechizitorului la instanţă acesta este sesizată cu soluţionarea fondului cauzei - declanşându-se faza superioară a procesului penal şi anume cea a judecăţii.

S-a menţionat că, în cauză, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu dosarul este cel căruia i-a revenit competenţa să soluţioneze şi propunerea de arestare preventivă şi astfel să statueze valid asupra gradului de proporţionalitate între imperativele de ordine publică şi drepturile inculpatului la libertate , ca de altfel, orice altă cerere accesorie conform art. 96 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţei de judecată.

Din această perspectivă în analiza efectuată asupra actelor dosarului completul de judecată trebuia să constate că este în interesul cauzei pentru buna desfăşurare a procesului penal ca şi cei doi inculpaţi, alături de ceilalţi 11 inculpaţi să fie judecaţi în stare de arest.

S-a arătat că propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor B.D. şi G.R. este efectuată prin rechizitoriu şi nu prin adresă aşa cum greşit a reţinut instanţa şi cuprinde toate elementele esenţiale care să constituie într-o motivare a acesteia. 

S-a precizat că, în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. a şi f Cod procedură penală, iar, potrivit dispoziţiilor art.267 Cod procedură penală, procurorul la întocmirea rechizitorului a considerat necesară arestarea preventivă a celor doi inculpaţi, sens în care a înaintat rechizitoriul şi propunerea de arestare.

Pentru a nu se tergiversa judecarea cauzei s-a avut în vedere împrejurarea că ceilalţi 12 inculpaţi cercetaţi în cauză erau trimişi în judecată în stare de arest, că inculpaţii B.D. şi G.R. s-au sustras de la urmărirea penală şi că se pot sustrage, în continuare, de la judecată, context în care s-a dat curs solicitării către instanţă de a fi arestaţi în lipsă. Din actele dosarului şi anume:

- procesul verbal de investigaţii

- procesul verbal de cercetare la faţa locului

- procesul verbal de conducere în teren - care pune în evidenţă modul de organizare al inculpaţilor, modalitatea de acţiune, mijloacele folosite pentru transportul ţigărilor de contrabandă;

- adresa de prejudiciu emisă de ANAF- Autoritatea Naţională a Vămilor;

- transcrierea convorbirilor telefonice înregistrate audio-video în mediul ambiental care reliefează conexiunile existente privind contrabanda cu ţigări;

-  declaraţiile martorilor P.E.M., S.E.L. şi Ţ.E.;

- declaraţiile inculpaţilor V.G.G., H.M., S.F., S.N., L.M.E., C.T., N.A.,

N.M., Ţ.I., G.M.E. şi L.A. precum şi

declaraţiile inculpaţilor B.D. şi G.R. rezultă indicii şi probe

temeinice în sensul dispoziţiilor art. 143 Cod procedură penală, că inculpaţii au săvârşit faptele prevăzute de legea penală care sunt încadrate juridic în textele art. 7 alin.1 din Legea nr.39 /2003, art. 270 alin.1 - 274 din Legea nr.86 /2006 şi art. 26 raportat la art. 70 alin. 1 din OUG nr.105/2001 pedepsite de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.

S-a precizat că posibilitatea ca inculpaţii B.D.  şi G.R. să fi săvârşit faptele în discuţie nu a fost exclusă şi nici pusă la îndoială de Tribunalul Galaţi dar, s-a apreciat greşit că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea lor în libertate nu subzistă la acest moment.

Referitor la art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică este relevat atât de natura şi gravitatea sporită a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, gravitate reflectată în regimul sancţionator aplicat, numărul mare al persoanelor implicate, valoarea ridicată a prejudiciului, caracterul transfrontalier al activităţii infracţionale, perseverenţa infracţională a inculpaţilor prin săvârşirea faptelor o perioadă mare de timp, modalitatea concretă şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele precum şi faptul că inculpaţii s-au sustras de la urmărirea penală - imediat după săvârşirea faptelor (întocmindu-se în acest sens acte de căutare) .

Aprecierea instanţei că inculpaţii B.D. şi G.R. au avut o contribuţie redusă în activitatea infracţională contravine probelor administrate la urmărirea penală şi situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu.

S-a mai arătat că inculpaţii  B.D.  şi  G.R.  s-au  sustras  de  la urmărirea penală fiind realizate dispoziţiile art. 148 lit. a Cod procedură penală.

S-a mai arătat că instanţa a reţinut în  motivare la respingerea propunerii pentru cei doi inculpaţi că aceştia nu au antecedente penale.

S-a apreciat că această împrejurare nu reprezintă un criteriu suficient pentru a se aprecia că lăsarea în libertate a inculpaţilor nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Recursul declarat este fondat.

Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că încheierea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

În mod nelegal instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt incidente disp.art.1491  Cod procedură penală, arătând că a fost sesizată printr-o adresă cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.D.  şi G.R.A că nu există o propunere scrisă şi motivată a parchetului şi că văzând rechizitoriul, nici acest act procedural nu cuprinde o cerere expres motivată conform cerinţelor legale enunţate.

Deşi a constatat că nu a fost leal sesizată (apreciind în mod eronat că în cauză sunt incidente disp.art.1491 Cod procedură penală), instanţa de fond a analizat însă propunerea de luare a măsurii arestării din perspectiva temeiniciei şi apreciind-o ca netemeinică, a dispus respingerea acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că instanţa de fond a fost sesizată prin rechizitoriul nr.206/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT – Serviciul Teritorial Galaţi şi cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.D. şi G.R.A., în conformitate cu disp.art.267 Cod procedură penală, art.160a alin.1 Cod procedură penală, invocându-se incidenţa în cauză a disp.art.143 Cod procedură penală şi art.148 alin.1 lit.a şi f Cod procedură penală.

Potrivit art.267 alin.1 Cod procedură penală, în cazul în care procurorul, la întocmirea rechizitorului potrivit art.261 pct.2 Cod procedură penală, consideră că este necesară arestarea inculpatului, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, înaintează instanţei, în termen de 24 de ore, rechizitoriul şi propunerea de arestare a inculpatului.

În cauză, propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.D. şi G.R.A. s-a formulat în conformitate cu disp.art.267 alin.1 Cod procedură penală, prin rechizitoriul nr. 206/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT – Serviciul Teritorial Galaţi din 15.07.2011, la pct.II din dispozitivul acestuia, formulându-se propunerea de luare a măsurii arestării preventive a acestora pe o durată de 30 de zile, motivarea propunerii regăsindu-se în considerentele rechizitoriului (fila 74 rechizitoriu), arătându-se că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.136 Cod procedură penală, art.146 Cod procedură penală şi art.148 lit.a, f Cod procedură penală, situaţia de fapt, probele şi încadrarea juridică a faptelor fiind descrise în rechizitoriu.

Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că instanţa de fond a fost legal sesizată cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi, conform disp.art.267 alin.1 Cod procedură penală – propunerea formulată îndeplinind condiţiile de formă şi de fond impuse de dispoziţiile legale enunţate, propunerea urmând a fi analizată în conformitate cu disp.art.160a Cod procedură penală – incidente în cauză în faza de judecată.

Încheierea instanţei de fond este şi netemeinică, din analiza probatoriului administrat rezultând incidenţa în cauză, în privinţa celor doi inculpaţi, a disp.art.136 Cod procedură penală, art.143 Cod procedură penală şi art.148 alin.1 lit.a, f Cod procedură penală, luarea măsurii arestării preventive faţă de aceştia fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Astfel, prin rechizitoriul nr.206/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT  - Serviciul Teritorial Galaţi din 15.07.2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor N.A., Ţ.I., L.A., G.M.E., V.G.G., H.M. – pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de unui grup infracţional, contrabandă în formă continuată şi complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.270 alin.1 în referire la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic.art.41 alin.2 Cod procedură penală, art.26 Cod penal raportat la art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001 şi cu aplic.art.33 lit.a Cod penal  şi a inculpaţilor S.F., S.N, C.T., N.M., L.M. şi S.P.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, complicitate la infracţiunea de contrabandă şi complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal raportat la art.270 alin.1 în referire la art.274 din Legea nr.86/2006 şi art.26 Cod penal raportat la art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001 cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu au fost trimişi în judecată, în stare de libertate şi inculpaţii :

- B.D. - pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de unui grup infracţional, contrabandă în formă continuată şi complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei, prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.270 alin.1 în referire la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic.art.41 alin.2 Cod procedură penală, art.26 Cod penal raportat la art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001 şi cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;

- G.R. - pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, complicitate la infracţiunea de contrabandă şi complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal raportat la art.270 alin.1 în referire la art.274 din Legea nr.86/2006 şi art.26 Cod penal raportat la art.70 alin.1 din OUG nr.105/2001 cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.

În sarcina inculpatului B.D. s-a reţinut în fapt că, în luna iunie 2010 a constituit un grup infracţional împreună cu inculpaţii Ţ.I., V.G.G., L.A., G.M.E. şi N.A., grup la care ulterior au aderat şi alte persoane în scopul obţinerii de foloase materiale din contrabanda cu ţigări; în perioada iunie – septembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţionând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, prin cinci acţiuni repetate, a participat în mod direct sau a ajutat alte persoane, prin promisiunea anterioară îndeplinită ulterior, a primirii ţigărilor pe malul românesc, la introducerea în ţară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat româno-moldovenească, a unei cantităţi de ţigări totale de 23.400 pachete – marca „Plugarul”, cauzând un prejudiciu de 222.185,70 lei.

În aceeaşi perioadă, împreună cu membrii grupului, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin cinci acţiuni diferite, a participat în mod direct sau a ajutat alte persoane, prin acordarea de sprijin moral, la traversarea în mod ilegal a frontierei româno-moldovenească, prin alte locuri decât cele anume desinate.

În sarcina inculpatului G.R.A. s-a reţinut în fapt că, în luna august 2010 a aderat la un grup infracţional organizat constituit din inculpaţii V.G.G., Ţ.I., N.A., L.A., G.M.E. şi B.D., în scopul obţinerii de foloase materiale din contrabanda cu ţigări, iar la data de 30 august 2010 a ajutat prin promisiunea ulterior îndeplinită a primirii ţigărilor şi prin acordarea unui sprijin moral la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României, prin trecerea frauduloasă peste râul Prut – frontiera de stat româno-moldovenească, a unei cantităţi de 4.800 pachete de ţigări marca „Plugarul”, cauzându-se un prejudiciu la bugetul de stat de 44.446,61 lei ; la aceeaşi dată, acţionând în cadrul grupului, inculpatul a ajutat alte persoane prin acordarea unui sprijin moral, la traversarea în mod ilegal a frontierei româno-moldovenească, prin alte locuri decât cele anume destinate.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză până la momentul sesizării instanţei cu rechizitoriul şi anume: proces-verbal de investigaţii, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de conducere în teren (din care rezultă modul de organizare a inculpaţilor, modalitatea de acţiune, mijloacele folosite pentru transportul ţigărilor de contrabandă), adresa de prejudiciu emisă de ANAF – Autoritatea Naţională a Vămilor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a înregistrărilor în mediul ambiental, declaraţiile martorilor P.E.M., S. E.L., Ţ.E., declaraţiile inculpaţilor V.G.G., H.M., S.F., S.N., L.M.E., C.T., N.A., N.M., Ţ.I., G.M.E. şi L.A., precum şi declaraţiile inculpaţilor B.D. şi G.R.A. – rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpaţii B. şi G. au săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora – fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală.

În cauză, faţă de ambii inculpaţi, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.148 lit.a Cod procedură penală, inculpaţii sustrăgându-se urmăririi penale.

La data de 23.09.2010, inculpatului B.D. i s-a adus la cunoştinţă învinuirea precum şi obligaţia de a anunţa organele de anchetă orice schimbare de domiciliu, în termen de 3 zile (procese-verbale filele 4-12 vol. III dos.urm.pen.). După audiere şi asumarea acestei obligaţii, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, în cauză efectuându-se acte de căutate (filele 22-35 vol. II dos.urm.pen.).

Din procesul-verbal întocmit la data de 12.07.2011 de către organele de poliţie, din discuţiile cu numita B.M. – mama inculpatului, a rezultat că este plecat din ţară, din luna noiembrie 2010.

În privinţa inculpatului G.R.A., din actele efectuate rezultă că la 13 august 2010 i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, dar şi obligaţia de a anunţa orice schimbare de domiciliu în 3 zile (filele 40.42 vol.III dos.ur.pen.). După audiere, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, în cauză efectuându-se act de căutare (filele 45-50 vol.III dos.ur.pen.).

Din procesul-verbal întocmit de organele de poliţie la 22.07.2011, din discuţiile cu numita P.V., mama inculpatului, a rezultat că acesta este plecat din ţară, din luna septembrie 2010.

Cei doi inculpaţi nu s-au prezentat nici în faza e judecată la fond şi nici în prezentul recurs, deşi au fost legal citaţi – aspectele reţinute de instanţa de fond prin încheierea recurată în sensul că aceştia au  plecat la muncă în străinătate şi că se vor prezenta la judecată – nefiind susţinute de probele administrate  - ambii inculpaţi sustrăgându-se urmăririi penale.

În cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de disp.art.148 lit.f Cod procedură penală.

Astfel, pentru faptele presupus a fi comise de către cei doi inculpaţi, legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani şi având în vedere gradul de pericol social ridicat al acestora – fiind vorba de infracţiuni cu importante conotaţii economice, modalitatea şi împrejurările concrete în care se reţine săvârşirea acestora, caracterul organizat al activităţii infracţionale, numărul mare de persoane implicate, scopul urmărit, cuantumul însemnat al prejudiciului, caracterul transnaţional al activităţilor infracţionale şi nu în ultimul rând înmulţirea fără precedent a unor astfel de practici în ultima perioadă de timp – se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a fiecăruia dintre inculpaţi este analizat şi prin  prisma naturii activităţilor infracţionale presupus a fi comise şi anume aceea de criminalitate organizată – contribuţia fiecăruia dintre aceştia completându-se şi dând astfel eficienţă grupului infracţional organizat care există şi poate acţiona tocmai prin aceste contribuţii.

Susţinerea inculpatului G.R.A. că în privinţa sa  nu se impunea a fi luată măsura arestării preventive raportat la contribuţia sa la comiterea faptelor (participarea la un singur act material) nu va putea fi avută în vedere raportat la considerentele expuse, precum şi la situaţia celorlalţi inculpaţi din prezenta cauză, în special a celor cu contribuţii similare şi care sunt cercetaţi în stare de arest preventiv.

În prezenta cauză gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor poate fi suficientă pentru a justifica aprecierea că aceştia prezintă pericol pentru ordinea publică, probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinice reţinute şi analizate mai sus, iar existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei CEDO,  factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de art.5 din Convenţie.

Situaţia personală şi juridică a fiecăruia dintre inculpaţi nu reprezintă un element de natură a modifica în vreun fel temeiurile legale prezentate şi care fac oportună la acest moment luarea măsurii arestării preventive faţă de cei doi inculpaţi.

Se constată că raportat la stadiul procesual şi la complexitatea cauzei, măsura arestării preventive este justificată şi prin prisma disp.art.136 Cod procedură penală – fiind necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, în cauză fiind menţinut un just echilibru între interesul general al comunităţii şi imperativul protejării drepturilor individuale ale inculpaţilor.

În raport de considerentele expuse, în baza disp.art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  – DIICOT  - Serviciul Teritorial Galaţi şi va fi casată încheierea de şedinţă din 30.08.200 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.7392/1231/2011.

În rejudecare, va fi admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  – DIICOT  - Serviciul Teritorial Galaţi şi în baza art.160a  Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală şi art.148 alin.1 lit.a, f Cod procedură penală, se va dispune arestarea inculpaţilor G.R.A. şi B.D. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

Conform art.160a alin.3 Cod procedură penală în referire la art.151 Cod procedură penală, se va dispune emiterea mandatelor de arestare preventivă a inculpaţilor G.R.A. şi B.D.

Domenii speta

Spete similare