Refuzul justificat de plată a indemniza?iei de concediu medical

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 8752/86/2011 la data de 14.07.2011, contestatoarea C.A. a chemat în judecată intimata SC „Motexco” SRL Iaşi – Punct de lucru Fălticeni pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 1954 din 28.06.2011 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă nr. 645810/05/10.2010 conform art. 56 lit. i din Legea nr. 53/2003 începând cu data de 28.06.2011 şi să se dispună reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior, cea de „confecţioner” cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat între data concedierii şi data reintegrării în funcţia deţinută anterior, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că a fost angajată în cadrul societăţii pârâte începând cu data de 27.09.2010, în baza contractului individual de muncă nr. 645810/05.10.2010 în funcţia de confecţioner pe perioadă determinată de 3 luni, că prin actul adiţional nr. 3616 din 22.10.2010 i-a fost prelungit contractul cu încă 3 luni, până la data de 28.03.2011, iar la expirarea actului adiţional, angajatorul a dispus prelungirea cu încă 3 luni a contractului iniţial, până la 28.06.2011.

A arătat contestatoarea că la data de 28.06.2011, în timp ce se afla în concediu medical, a fost emisă Decizia nr. 1954 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă nr. 645810/05.10.2010 conform art. 56 lit. i din Legea nr. 53/2003, începând cu data de 28.06.2011.

A invocat contestatoarea faptul că temeiul de drept din cuprinsul deciziei contestate este inaplicabil, nefiind pronunţată împotriva sa o hotărâre prin care să-i fie interzisă exercitarea unei profesii sau a unei funcţii, astfel încât decizia este nulă de drept.

A mai arătat contestatoarea că începând cu data de 20.06.2011 se afla în concediu medical, fapt cea avut ca efect suspendarea de drept a contractului individual de muncă , prin urmare această perioadă nu se ia în calcul la determinarea duratei contractului deoarece exercitarea, respectiv îndeplinirea principalelor drepturi şi obligaţii ale părţilor sunt suspendate.

În drept a invocat prevederile art. 74, 76, 78, 86 şi  281 Codul muncii şi art. 274 Cod procedură civilă.

În dovedirea acţiunii contestatoarea a depus la dosar înscrisuri (f. 4 – 10, 16 - 18 dosar).

Prin întâmpinare, intimata SC „Motexco” SRL Iaşi – Punct de lucru Fălticeni a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare a arătat că contractul individual de muncă pe perioadă determinată nr. 64581/05/10.2010 a încetat de drept prin expirarea termenului prevăzut conform art. 56 lit. i Codul muncii.

Cu privire la suspendarea perioadei prevăzute în contractul individual de muncă ca urmare a incapacităţii de muncă datorate concediului, a arătat că certificatul medical cu seria CCMAC nr. 4568997din data de 06.06.2011 prevede perioada de incapacitate de muncă şi anume 21.06.2011 – 27.06.2011, astfel încât prevederile art. 50 lit. b din Codul muncii nu au aplicabilitate în cazul de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1609 din 12 septembrie 2011 Tribunalul Suceava a respins ca nefondată acţiunea formulată de contestatoarea C.A.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :

Între părţi a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 645810 (fila 33), pe durată determinată, respectiv pentru perioada 27.09.2010 – 27.12.2010. Ulterior, prin actul adiţional nr. 3616/22.12.2010 (fila 36), durata contractului încheiat între părţi a fost prelungită cu 3 luni, până la data de 28.03.2011. De asemenea, prin actul adiţional nr. 1033/29.03.2011 (fila 37), a survenit o nouă prelungire a relaţiilor contractuale dintre părţi, respectiv până la data de 28.06.2011.

La data de 28.06.2011, pârâta a emis decizia nr. 1954 (fila 38), prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă încheiat între părţi, în temeiul art. 56 lit. i din Legea nr. 53/2003.

Nu poate fi primită critica petentei referitoare la inaplicabilitatea temeiului de drept prevăzut în decizia contestată, întrucât dispoziţiile lit. i de la art. 53/2003, în vigoare la data emiterii deciziei, reglementează situaţia încetării de drept a contractului individual de muncă pe durată determinată, aspect cu evidentă incidenţă în cauză.

De asemenea, nu pot fi reţinute criticile vizând imposibilitatea emiterii deciziei de concediere în condiţiile în care petenta s-a aflat în concediu medical, aspect ce determină suspendarea relaţiilor contractuale între părţi. Astfel, deşi susţinerile petentei vizând concediul medical se confirmă (filele 7-10), fapt ce atrage incidenţa art. 50 lit. b din Legea nr. 53/2003, respectiv suspendarea de drept a relaţiei contractuale, prevederile 49 alin. 5 din acelaşi text de lege prevăd că dacă pe parcursul suspendării contractului intervine o cauză de încetare de drept a acestuia, această cauză prevalează. De asemenea, alin. 6 al articolului menţionat recunoaşte efectul suspensiv al termenului contractual doar în ipoteza în care nu a survenit încetarea de drept a relaţiei dintre părţi. Cum expirarea duratei contractului este o cauză de încetare de drept de relaţiei contractuale, potrivit art. 56 lit. i din Legea nr. 53/2003, instanţa apreciază că pârâta a procedat în mod corect la constatarea încetării relaţiei contractuale dintre părţi, prin emiterea deciziei contestate. Prin urmare, instanţa a apreciat acţiunea promovată ca nefondată, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea C.A., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului reclamanta a arătat că a fost angajată pe o perioadă de 3 luni la societatea pârâtă, în baza contractului individual de muncă nr. 645810/5.10.2010, în funcţia de „confecţioner”.

Prin actul adiţional nr. 3616/22.10.2010 i s-a prelungit contractul cu 3 luni, până la data de 28.03.2011.

La expirarea actului adiţional angajatorul a dispus prelungirea cu încă 3 luni a contractului iniţial, până la data de 28.06.2011.

La data de 28.06.2011, în timp ce se afla în concediu medical, pârâta a emis decizia nr. 1954, decizie prin care i-a desfăcut contractul de muncă, conform art. 56 lit. i din Legea nr. 53/2003, începând cu data de 28.06.2011.

Susţine recurenta că incapacitatea temporară de muncă a avut ca efect suspendarea de drept a contractului individual de muncă, prin urmare această perioadă nu se ia în calcul la determinarea duratei contractului, deoarece exercitarea, respectiv îndeplinirea principalelor drepturi şi obligaţii ale părţilor sunt suspendate.

Arată recurenta că la data  de 28.06.2011 nu expirase termenul extinctiv sub care se încheiase contractul de muncă pe perioadă determinată, termenul de 3 luni care a început să curgă la data de 28.03.2011, fiind suspendat de drept pe perioada incapacităţii temporare de muncă.

În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimata S.C. „Motexco” S.R.L.- Punct de lucru Fălticeni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că a încetat de drept contractul individual de muncă, încheiat pe perioadă determinată, conform art. 56 lit. i din Codul Muncii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. 1 lit. i din Codul Muncii, contractul individual de muncă existent încetează de drept la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată.

Expirarea duratei rezultate în urma prelungirii contractului prin acordul părţilor coincide cu încetarea de drept a acelui contract.

Un asemenea contract este afectat de un termen extinctiv cert.

Pentru situaţia prevăzută la art. 56 alin. 1 lit. i, constatarea cazului de încetare de drept a contactului individual de muncă se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului (art. 56 alin. 2 din Codul Muncii).

Or, tocmai prin decizia nr. 1954 din 28.06.2011, intimata angajator a constatat încetat de drept contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, începând cu data de 28.06.2011.

Prin actul adiţional nr. 1033/29.03.2011, durata contractului de muncă fusese prelungită pe perioadă determinată de 3 luni, respectiv până la data de 28.06.2011.

Invocă recurenta prevederile art. 50 lit. b din Codul Muncii, potrivit cărora, contractul individual de muncă se suspendă de drept pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă.

Este de acord Curtea că această dispoziţie din legislaţia muncii reglementează un caz de suspendare de drept a contractului individual de muncă.

Trebuie să avem însă în vedere faptul că, în speţă, vorbim de un contract care încetează de drept la data expirării termenului pentru care a fost încheiat, aşa cum impune art. 56 alin. 1 lit. i din Codul Muncii.

Cum mai sus s-a arătat, contractul de muncă al reclamantei a fost prelungit până la data de 28.06.2011.

Pentru cazurile de încetare de drept a contractului individual de muncă, legislaţia muncii are o dispoziţie specială, derogatorie de la reglementarea generală impusă de art. 50 lit. b Codul Muncii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. 5 din acelaşi act normativ, de fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează. Aceasta este reglementarea care îşi găseşte aplicarea în speţa de faţă.

Întrucât, în perioada în care reclamanta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, a intervenit expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată, respectiv până la data de 28.06.2011, cauza de încetare de drept a contractului prevalează, aşa cum impune dispoziţia legală mai sus arătată.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare