Data de la care se calculează termenul de 6 luni reglementat de dispoziţiile art. 283 lit. e din Codul muncii

Prin cererea înregistrată sub nr. 481/99/2010 la Tribunalul Iaşi - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Z G a chemat în judecată Instituţia Primarului comunei Vlădeni, judeţul Iaşi, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2350 lei, actualizată, în funcţie de evoluţia dobânzii de referinţă, sumă ce reprezintă contravaloarea indemnizaţiei de concediu medical, aferentă certificatelor de concediu medical seria CCMAB, nr. 4943211/2009 şi, respectiv, seria CCMAB, nr. 4298476/2009, pe care pârâta refuză, fără temei, să le plătească.

S-a solicitat, de asemenea, plata unor daune morale de 15000 lei, precum şi plata cheltuielilor de judecată ce se vor face cu prezentul proces.

În motivare, reclamantul a arătat că este încadrat în calitate de funcţionar public la Primăria Vlădeni, judeţul Iaşi, fiind consilier juridic; că, în februarie 2009, a fost în incapacitate de muncă, fapt dovedit cu certificatele medicale anexate; că, în baza acestora, a solicitat plata indemnizaţiei aferente, însă primarul a refuzat nu numai plata, ci şi înregistrarea cererii sale la registratura instituţiei; că, motivul invocat este apartenenţa la un partid diferit, respectiv PDL.

S-au invocat prevederile art. 24 din normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale, Legea nr. 399/30.10.2006.

S-a învederat instanţei că se refuză cu obstinaţie indemnizaţia cuvenită pentru concediul medical, fapt care a determinat introducerea acţiunii injustiţie.

În drept, a invocat, în mod generic, dispoziţiile Codului muncii, art. 998, 999 Cod civil, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 399/2006 pentru aplicarea O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi art. 274 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă, primarul comunei Vlădeni a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că reclamantul nu se află în raporturi de serviciu cu instituţia, că, potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 158/2005, indemnizaţiile de concediu medical sunt plătite de Casele de Asigurări de Sănătate, în situaţia în care beneficiarul nu se mai află în raporturi de muncă cu fostul angajator.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, a arătat că, prin Decizia nr. 267/2009 a Primarului comunei Vlădeni, a fost destituit din funcţie, pe motive disciplinare; că nu se motivează în fapt acţiunea; că nu se face dovada solicitării indemnizaţiei de concediu medical pentru luna februarie 2009; că certificatul medical nr. 4298467 a fost depus iniţial, dar sustras ulterior, fapt pentru care s-a făcut şi plângere penală; că certificatul medical nr. 4943211 nu a fost niciodată prezentat instituţiei pentru valorificare; că, de altfel, certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare pentru care a fost acordat concediul, singura copie a acestuia fiindu-i înmânată prin intermediul instanţei; că certificatul nr. 498467 nu a fost eliberat în conformitate cu dispoziţiile legale şi nu poate fi acceptat la plată; că nu se poate accepta un concediu medical, ştiindu-se că C.A.S. nu va accepta la plată acest act; că, în ce priveşte daunele morale, nu se prevede temeiul de drept şi nu s-a făcut dovada nici unui prejudiciu produs.

În drept, a invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă.

La termenul din 27 aprilie 2010, reclamantul, faţă de excepţia invocată prin întâmpinare, a arătat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Unitatea - Administrativ Teritorială Comuna Vlădeni - prin Primar.

Excepţia lipsei calităţii procesuale a acesteia, în cauză de faţă, a fost respinsă de instanţă la termenul din 8.06.2010.

Cu toate acestea, avându-se în vedere depunerea la dosar a sentinţei civile nr. 558/02.10.2009 a Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ, prin care s-a respins, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, acţiunea formulată de acelaşi reclamant Z G, în contradictoriu cu pârâta unitatea administrativ-teritorială Comuna Vlădeni, sentinţă care, potrivit referatului întocmit de grefierul de şedinţă, este definitivă şi irevocabilă, instanţa a revenit asupra încheierii anterioare şi a pus în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, prin prisma excepţiei invocate, cu prioritate, conform art. 137 Cor procedură civilă, tribunalul a reţinut că:

Potrivit art. 1201 Cod civil, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este făcută între aceleaşi părţi, făcută de ele contra lor, în aceeaşi calitate.

Aşadar, principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă, să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre, printr-un alt proces.

În speţă, analizând cauza de faţă, astfel cum a fost precizată, raportat la sentinţa nr. 558/02.102009 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă şi irevocabilă, instanţa a constatat că se află în prezenţa identităţii de obiect, cauză şi părţi, fapt pentru care, în temeiul art. sus-indicat, tribunalul a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, ca atare, a respins acţiunea formulată de Z G, în contradictoriu cu Autoritatea administrativ teritorială a comunei Vlădeni, pe excepţia autorităţii de lucru judecat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul ZG, arătând, în esenţă, că la instanţa de fond a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Instituţia Primarului comunei Vlădeni şi nu cu unitatea administrativ teritorială.

Prin încheierea nr. 4342/14.10.2010 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Iaşi la Curtea de Apel Suceava, dosarul fiind înregistrat la această instanţă sub nr. 962/39/2010.

Prin decizia nr. 2553/10.12.2010 a Curţii de Apel Suceava a fost admis recursul declarat de reclamant şi s-a casat sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Suceava.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut că, prin cererea introductivă la prima instanţă, reclamantul a chemat în judecată Instituţia Primarului comunei Vlădeni, judeţul Iaşi, iar la termenul din 27.04.2010 a precizat că se judecă în contradictoriu cu primarul comunei Vlădeni, ca reprezentant al comunei - unitate administrativ-teritorială.

Ori, faţă de aspectele reţinute mai sus, eronat prima instanţă, la termenul de judecată din 8.06.2010, a rectificat citativul, menţionând ca pârât Unitatea administrativ-teritorială Vlădeni, prin primar, atâta timp cât reclamantul nu a formulat o astfel de cerere, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii, sub aspectul cadrului procesual care cade exclusiv în sarcina părţilor şi nu a instanţei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 17.01.2011 cu număr de dosar 962/39/2010.

În şedinţa publică din 25.02 2011, instanţa a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, motivat de următoarele:

Obiectul cauzei deduse judecăţii îl reprezintă solicitarea reclamantului de restituire a contravalorii indemnizaţiei concediului medical.

Actul normativ care reglementează modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor concediilor medicale îl reprezintă O.U.G. nr. 158/2005.

Articolul 52 din actul normativ menţionat prevede că „Litigiile care au ca obiect modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005, printre care şi concediile medicale, se soluţionează de către instanţele de judecată competente, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale.

Instanţa a apreciat că în cauza dedusă judecăţii nu prevalează calitatea persoanei, aceea de funcţionar public, pentru a atrage competenţa completelor specializate în materia contenciosului administrativ; O.U.G. nr. 158/2005 reprezintă act normativ special, raportat la dispoziţiile Legii nr. 188/1999, astfel încât, soluţionarea cauzei aparţine completelor specializate în materia litigiilor de muncă şi asigurărilor sociale.

Prin sentinţa nr. 1385 din 27 iunie 2011, Tribunalul Suceava – Secţia civilă a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect „conflict de muncă” privind pe reclamantul ZG şi pârâta Instituţia Primarului comune Vlădeni.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

În baza dispoziţiei nr. 58/15.09.2000 a Primăriei com. Vlădeni, jud. Iaşi, reclamantul Z G a fost încadrat în funcţia publică de consilier juridic, categ. A, cl. II, făcând parte din aparatul de specialitate al Primarului.

Litigiul de faţă are ca obiect refuzul pârâtei de a-i plăti reclamantului contravaloarea indemnizaţiei de concediu medical, aferentă certificatelor seria CCMAB nr. 4943211/2009 şi, respectiv, seria CCMAB nr. 4298467/2009.

Potrivit art. 36 al. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 158/2005, în forma în vigoare la data emiterii acestor certificate de concediu medical: „(1) Calculul şi plata indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condiţiile legii, care constituie document justificativ pentru plată. (2) Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul ”.

În acelaşi sens, art. 66 din  Ordinul nr. 60/32/2006 emis de Ministerul Sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, stipulează că „Calculul şi plata indemnizaţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condiţiile legii, care constituie document justificativ pentru plată”, iar în cuprinsul art. 67 al. 1 din acelaşi act normativ se prevede că „Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul. Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 23 alin. (2) şi la art. 32 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, vor ataşa la certificatul de concediu medical Cererea-tip privind solicitarea indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate, al cărei model este prezentat în anexa nr. 9”.

În speţă, din probatoriul administrat rezultă că reclamantul a depus la angajator un certificat medical pentru luna februarie 2009 la data de 3 aprilie 2009, împrejurare atestată de referatul secretarului Comunei Vlădeni, înregistrat sub nr. 1159/07.04.2009 (fila 22 dosar Tribunal Iaşi).

Susţinerile reclamantului privind refuzul de înregistrare a cererilor sale anterior datei menţionate nu sunt în nici un fel confirmate, astfel încât vor fi înlăturate ca nedovedite.

Raportat la data depunerii certificatului medical, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 88 lit. d din Ord. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005, conform cărora, constituie refuz justificat la plata indemnizaţiilor, în înţelesul O.U.G. nr. 158/2005, situaţia de neprezentare a certificatului de concediu medical în termenele prevăzute de lege.

Cum nu a fost respectat de reclamant termenul prevăzut de art. 36 al. 2 din O.U.G. 158/2005 şi de art. 67 al. 1 din Ord. 60/32/2006, tribunalul a constatat că solicitarea de obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de concediu medical pentru luna februarie 2009 este neîntemeiată şi a respins-o ca atare, cu consecinţa respingerii, de asemenea, a capătului de cerere accesoriu vizând acordarea de daune morale.

Împotriva aceste sentinţe a declarat recurs reclamantul Z G, criticând-o pentru nelegalitate.

A arătat că un prim motiv de nelegalitate a hotărârii recurate priveşte nepronunţarea de către Tribunalul Suceava, în rejudecare, cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, având în vedere că, prin decizia nr. 2553/10.12.2010, Curtea de Apel Suceava a casat hotărârea nr. 558/2.10.2009 a Tribunalului Iaşi numai pentru încălcarea principiului disponibilităţii sub aspectul cadrului procesual care cade exclusiv în sarcina părţilor şi nu a instanţei.

Deşi sesizează excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa de rejudecare, prin sentinţa recurată, nu se mai pronunţă cu privire la această excepţie, deşi avea obligaţia legală să procedeze în acest sens şi să se pronunţe, direct, judecând fondul cererii, pe care o respinge, ca neîntemeiată.

Soluţia pronunţată pe fond este nelegală.

Astfel, instanţa reţine că a îndeplinit funcţia de consilier juridic, categoria A, clasa a II-a din cadrul aparatului de specialitate al primarului, însă respinge acţiunea pe temeiul unui singur considerent, respectiv cel potrivit căruia, constituie refuz justificat la plata indemnizaţiei prevăzută de O.U.G. nr. 158/2005, neprezentarea certificatului de concediu medical în termenele prevăzute de lege.

În încercarea de a-şi motiva această soluţie, instanţa de fond susţine că el nu ar fi respectat termenul prevăzut de art. 36 alin. 2 din O.U.G. 158/2005 emis de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit cărora, „certificatul de concediu medical eliberat în condiţiile legii se prezintă plătitorului până cel târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul”.

A arătat că el nu a respectat aceste dispoziţii si ca a ataşat la certificatele de concediu medical (sunt două asemenea acte şi nu unul, aşa cum reţine, greşit, instanţa), cererea  tip privind solicitarea indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate, potrivit modelului prevăzut în anexa 9.

Pârâta a refuzat să înregistreze la registratura generală cererea sa tip şi a afirmat că el ar fi sustras certificatele medicale ataşate cererii, fără a face vreo dovadă cu privire la această afirmaţie, în sprijinul ei.

Instanţa reţine ca susţinerile lui privind refuzul de înregistrare a cererilor anterior datei limită nu sunt confirmate şi, prin urmare, le înlătură, ca nedovedite.

Pentru aceste motive, în principal, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa să se pronunţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Pe fond, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept, a invocat art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Legal citată, pârâta intimată Instituţia Primarului comunei Vlădeni nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reţine următoarele:

Prin sentinţa nr. 632/ca/29 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 481/99/2010, a fost respinsă, pe excepţia autorităţii de lucru judecat, acţiunea formulată de Z G, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vlădeni, reprezentată prin primar.

Prin decizia nr. 2553 din 10 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 962/39/2010, a fost admis recursul declarat de reclamantul Z G împotriva sentinţei nr. 632/ca din 29 iunie 2010 a Tribunalului Iaşi, a fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, Tribunalului Suceava.

A stabilit instanţa de recurs că în mod nelegal a fost reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat.

În caz de casare, hotărârea instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecătorii fondului, aşa cum impune art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.

Astfel, Tribunalul Suceava, instanţă de trimitere, trebuia să se conformeze dezlegării date de către instanţa de recurs asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Atât timp cât Curtea de Apel Suceava a stabilit că nu este dată excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţie care în mod nelegal a fost reţinută de instanţa de fond, Tribunalul Suceava nu mai avea cum să se pronunţe asupra acestei excepţii, trebuind să respecte dezlegarea dată de instanţa de recurs asupra acestei probleme de drept.

Potrivit O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, calculul şi plata indemnizaţiilor se face pe bază de certificat de concediu medical eliberat în condiţiile legii, care constituie document justificativ pentru plată (art. 36 alin. 1).

Certificatul de concediu medical trebuie prezentat plătitorului până cel târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul (art. 36 alin. 2 din O.U.G. nr. 158/2005).

Potrivit referatului înregistrat la Primăria comunei Vlădeni sub nr. 1159/7.04.2009, reclamantul a depus la Primăria Vlădeni, în data de 3.04.2009, certificatul medical pentru luna februarie 2009 (f. 22 dosar 481/99/2010 al Tribunalului Iaşi).

Certificatul medical care ar fi fost depus la pârâta intimată este cel cu seria CCMAB nr. 4298467, aşa cum rezultă din recunoaşterea pe care o face partea prin întâmpinare (f. 11-12 dosar 481/99/2010 al Tribunalului Iaşi), iar în legătură cu certificatul de concediu medical seria CCMAB nr. 4943211, se arată că nu a fost depus niciodată pentru plata indemnizaţiei.

Prin urmare, avem, pe de o parte, un referat înregistrat oficial la Primăria comunei Vlădeni în aprilie 2009, din care rezultă că la data de 3 aprilie 2009 reclamantul ar fi solicitat plata indemnizaţiei pentru un certificat de concediu medical aferent lunii februarie 2009, iar, pe de altă parte, susţinerile reclamantului, începând cu ianuarie 2010, respectiv de la înregistrarea cererii introductive de primă instanţă, în sensul că pârâta ar fi refuzat să înregistreze la registratura generală cererea tip privind solicitarea indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate, susţineri pe care însă partea nu le-a dovedit în nici un fel.

Mai mult, în memoriul adresat Inspectoratului Judeţean de Poliţie Iaşi, înregistrat sub nr. 61135/8.03.2010, reclamantul recurent acordă credibilitate referatului înregistrat la Primăria comunei Vlădeni sub nr. 1159/7.04.2009 şi înţelege să se folosească de acest referat, ca o recunoaştere din partea intimatei, în sensul că certificatul de concediu medical seria CCMAB nr. 4298467 a fost depus la Primăria comunei Vlădeni la data de 3.04.2009 (f. 45 dosar 481/99/2010).

Ori, tocmai aceste susţineri sunt în concordanţă cu poziţia intimatei, care recunoaşte în faţa instanţei de fond că în aprilie 2009 reclamantul a depus un singur certificat medical pentru luna februarie, respectiv certificatul cu seria CCMAB nr. 4298467.

Aceleaşi susţineri ale reclamantului vin să contrazică susţinerile acestuia în faţa instanţei de fond şi a instanţei de recurs, în sensul că ar fi existat un refuz al pârâtei de a înregistra o solicitare făcută în termen pentru acordarea indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate.

Menţiunile din referatul înregistrat sub nr. 1159/7.04.2009 la Primăria comunei Vlădeni pot să corespundă sau să nu corespundă realităţii.

Nu există cale de mijloc.

Atât timp cât reclamantul înţelege să se folosească de acest referat în faţa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Iaşi, înseamnă că este de acord cu cele menţionate în cuprinsul acestui înscris, cu privire la depunerea unui certificat medical şi data depunerii acestui certificat.

În altă ordine de idei, trebuie reţinut şi faptul că, în situaţia în care ar fi existat un refuz al angajatorului de a înregistra  cererea de plată a indemnizaţiei, reclamantul putea trimite, de exemplu, prin poştă, solicitarea, situaţie în care ar fi avut o dovadă a pretinsului refuz al pârâtei.

În lumina acestor considerente, reţine Curtea, că din datele şi evidenţele pârâtei, nerăsturnate de reclamantul recurent, rezultă că la data de 3.04.2009, reclamantul a solicitat plata indemnizaţiei de concediu pentru un singur certificat medical aferent lunii februarie 2009.

Potrivit dispoziţiilor art. 88 lit. d din Ordinul nr. 60/32/2006, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005, este justificat refuzul la plata indemnizaţiei, în situaţia neprezentării certificatului de concediu medical în termenele prevăzute de lege.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a respins  recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare