Cerere de repunere în termen.

Decizie 273 din 09.12.2008


Termenul de depunere a notificării prevăzut de art.22 din Legea nr. 10/2001, republicată, este unul  de  decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare  sau de  repunere în termen.

 Repunerea  în  termenul de depunere a notificării presupune conform art.103 Cod procedură civilă dovedirea  de către persoana îndreptăţită că a fost în imposibilitate, printr-o  împrejurare mai presus de voinţa sa,  să îndeplinească procedura  administrativă prealabilă instituită de legea specială reparatorie.

Decizia civilă 273/A din 09.12.2008 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr. 1490/91/2008, reclamanta  N.C. în contradictoriu cu pârâta P mun. F, a solicitat repunerea în termenul de depunere a notificării privind restituirea în natură a imobilului preluat abuziv.

In motivarea cererii a arătat că împreună cu soţul său N.C. decedat în anul 1998 a deţinut o casă de locuit cu 600 mp. teren aferent imobile expropriate potrivit D. 79/1987 şi pentru care au primit 36.076 lei despăgubiri.

A precizat că nu a putut notifica pârâta să-i restituie imobilul în natură deoarece starea de sănătate şi familială nu i-au permis să se deplaseze încă din anul 2000 fiind foarte bolnavă.

A susţinut că a fost foarte des internată în spitale şi sub stricta supraveghere medicală respectiv s-a aflat în perioade de izolare datorită stărilor depresive şi lipsei vederii în proporţie de 80% precum şi a tumorii descoperite.

A invocat şi caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001 precum şi starea pecuniară precară în care se află datorită vârstei şi bolilor  de care suferă.

In dovedirea cererii a depus acte de stare civilă, adeverinţă CUP Focşani privind situaţia imobilului, certificat de moştenitor nr. 455/1965 un număr de 33 acte medicale.

Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr.399 din 28 mai 2008 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta N.C., pentru repunerea în termen, potrivit Legii nr.10/2001.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate(acte medicale, reţete, investigaţii, bilete de trimitere din care rezultă că starea de sănătăţii reclamantei, s-a agravat începând cu anul 2005  şi culminând cu anul 2007 fiind înscrisă în grad grav de handicap) că starea precară şi dezastruoasă a sănătăţii, sunt reale dar nu au relevanţă în cauză, legiuitorul prevăzând şi prelungind termenul pentru îndeplinirea procedurii prevăzute de art.21.

In consecinţă a constatat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.103 cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia în sensul că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea în condiţiile în care a făcut dovada cu prisosinţă cazul de forţă majoră şi imposibilitate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, de a solicita restituirea proprietăţii.

Curtea a constatat că apelul este nefondat.

Procedura administrativă prealabilă instituită de legea specială reparatorie este o procedură prealabilă cu caracter obligatoriu.

In acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin decizia nr.21/2004.

Termenul de depunere a notificării a fost conform art.22 din Legea nr.10/2001, republicată, de 12 luni, calculat de la data intrării în vigoare a legii, respectiv de la data de 14 februarie 2001, termenul împlinindu-se la data de 14 februarie 2002.

Nerespectarea termenului atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.

Aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, acest termen este unul de decădere, care curge ireversibil, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.

Pentru ca cererea  de repunere în termenul de depunere a notificării să fie admisibilă, reclamanta ar fi trebuit să dovedească potrivit art.103 cod procedură civilă, că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să îndeplinească această procedură până la data de 14 februarie 2002.

Ori, din actele medicale depuse la dosar, rezultă că starea sănătăţii reclamantei s-a agravat în perioada anilor 2005 - 2007, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Faţă de  cele reţinute, instanţa de apel în baza art.296 Cod procedură  civilă a  respins ca nefondat apelul  declarat  de reclamantă.