Textul art. 131 din Legea 85/2006 stipulează posibilitatea închiderii procedurii, dacă sunt îndeplinite două condiţii cumulative, şi anume: insuficienţa bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi inexistenţa un...

Prin sentinţa nr. 464/14 mai 2008 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 640/91/2008 al Tribunalului Vrancea, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC „ I.C.” SRL Focşani.

S-a dispus radierea debitoarei din registrul comerţului.

În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus plata către lichidator  a sumei de 300 lei din fondul special constituit la dispoziţia UNPIR – Filiala Vrancea.

Pentru a hotărî astfel,  judecătorul sindic a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 640/91/2008 debitoarea SC „ I.C.” SRL, prin lichidator,  a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, având în vedere dispoziţiile art. 2701 şi art. 2702  din Legea nr. 31/1990 republicată.

Prin sentinţa nr. 120/19 martie 2008 s-a dispus intrarea debitoarei în procedura simplificată a falimentului şi a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar, lichidatorul desemnat în procedura administrativă.

Prin cererea depusă la data de 16 aprilie 2008 lichidatorul a solicitat închiderea procedurii simplificate.

Judecătorul sindic a reţinut că debitoarea nu deţine bunuri sau lichidităţi, iar creditorii nu au fost de acord să avanseze sumele necesare continuării procedurii.

Ca atare, a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006 pentru a dispune închiderea procedurii.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea AVAS, înregistrat sub nr. 640/91/2008  pe rolul Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pentru următoarele motive:

Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă);

Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea  şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

Astfel, creditoarea recurentă are o creanţă nerecuperată în cadrul procedurii,  în cuantum de 574,83 RON.

Contrar prevederilor art. 129 alin.  1 din Legea nr. 85/2006,  lichidatorul judiciar nu a comunicat creditoarei AVAS raportul final, împreună cu un bilanţ general.

Prin necomunicarea raportului final, creditoarea recurentă a fost privată de dreptul de a exercita calea de atac prevăzută de lege  (obiecţiunile împotriva raportului final).

Un alt motiv de recurs vizează omisiunea lichidatorului judiciar de a indica cauzele intrării debitoarei în insolvenţă, persoanele din conducerea societăţii vinovate ş.a.m.d.

În aceste condiţii, nu a fost posibilă recuperarea creanţei prin promovarea unei acţiuni reglementate de dispoziţiile art. 138  din Legea nr. 85/2006.

În drept, a invocat dispoziţiile art.304 pct.  5,  art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă, art. 129 din Legea nr. 85/2006, prevederile O.U.G.  95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.

Curtea de Apel Galaţi a respins recursul declarat de creditoarea A.V.A.S., ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul supune judecătorului sindic un raport final însoţit de situaţii financiare finale. Copii de pe acest raport se comunică, într-adevăr, tuturor creditorilor şi debitorului.

În speţă însă, procedura insolvenţei s-a închis în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic poate da o sentinţă de închidere a procedurii.

Textul de lege nu prevede, în această situaţie, decât întrunirea a două condiţii cumulative, şi anume: insuficienţa bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi inexistenţa unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare.

În speţă, în mod corect a reţinut judecătorul sindic că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege de vreme ce nu a fost identificat nici un bun în averea debitoarei, iar creditorilor li s-a adus la cunoştinţă această situaţie,  solicitându-li-se avansarea de sume, fără ca demersul lichidatorului să dea rezultate.

De vreme ce textul de lege stipulează posibilitatea închiderii procedurii, în orice stadiu al acesteia (art.131) este evident că nu era necesară întocmirea şi comunicarea raportului final. În mod asemănător, nu era necesară nici stabilirea eventualelor persoane vinovate de ajungerea debitoarei – persoană juridică, în stare de insolvenţă, spre a face aplicabile dispoziţiile art. 138 din lege.

Aceasta întrucât textul de lege nu condiţionează închiderea procedurii de analizarea posibilităţii atragerii răspunderii membrilor organelor de conducere şi control,  referindu-se, în mod explicit, numai la situaţia în care nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Necesitatea închiderii procedurii, într-o asemenea situaţie, rezidă în scopul legii,  reglementat de art. 2, şi anume acela al instituirii unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Ori,  în situaţia în care nu pot fi acoperite nici cheltuielile procedurii, continuarea acesteia este lipsită de raţiune.

Faţă de considerentele ce preced,  potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, a respins prezentul recurs, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare