Dreptul la apărare. Potrivit art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare este garantat. Dreptul la apărare este respectat numai în situaţia în care inculpatul a beneficiat de o apărare efectivă

Prin sentinţa penală nr. 656/13.03.2006 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul R.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În fapt,  s-a reţinut că în anul 1998, timp de trei luni, martorele B.M. şi N.N. au practicat prostituţia în favoarea inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, susţinând că faptele reclamate nu au existat.

Prin decizia penală nr. 414/17.10.2007 a Tribunalului Galaţi, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei penale nr. 414/17.10.2007 a Tribunalului Galaţi au declarat recurs, în termen legal, inculpatul şi avocatul acestuia în nume personal.

Prin decizia penală nr. 19/R/15.01.2008 a Curţii de Apel Galaţi recursurile au fost admise. A fost casată decizia penală nr.  414/17.10.2007 a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a reţinut că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat şi că inculpatul nu a avut parte de un proces echitabil, în sensul art. 6 din CEDO.

În speţă, înainte de începerea dezbaterilor, la termenul din data de 17.10.2007, avocatul ales al inculpatului, a declarat că „înţelege să nu mai pună concluzii în prezenta cauză”, întrucât promovase recurs împotriva unei dispoziţii a instanţei de la acel termen de judecată, vizând o excepţie de neconstituţionalitate.

Urmare a acestei situaţii, Tribunalul Galaţi constată că avocatul ales refuză să acorde asistenţă juridică inculpatului  şi dispune ca asistenţa juridică să fie acordată de un apărător desemnat din oficiu.

Iniţial, instanţa dispune ca asistenţa juridică să fie asigurată de d-nul avocat C.F., însă după ce acesta precizează că nu are calitate de apărător desemnat din oficiu se dispune lăsarea cauzei la a treia strigare pentru desemnarea unui alt avocat din oficiu.

În final, „la a treia strigare a cauzei” , în lipsa inculpatului, dar în prezenţa unui avocat din oficiu, instanţa trece la etapa dezbaterilor.

Constatăm  că procedura  în care s-a desfăşurat soluţionarea cauzei la instanţa de apel a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale şi la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 171 Cod procedură penală.

Conform art. 171 alin. 4 Cod procedură penală, în cursul judecăţii , dacă apărătorul ales lipseşte nejustificat  şi nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsura pentru desfăşurarea unui echitabil,  să desemneze un  apărător din oficiu care să-l înlocuiască  , acordându-i timpul necesar  pentru pregătirea apărării.

Se mai reţine că în condiţiile în care etapa dezbaterilor  a început, timpul minim pentru pregătirea apărării, acordat avocatului desemnat din oficiu este de 3 zile.

În speţă, instanţa de apel nu a respectat aceste prevederi legale, iar timpul lăsat la dispoziţie avocatului desemnat din oficiu - în cadrul acelei şedinţe de judecată („de la a doua strigare a cauzei la a treia strigare”) nu poate fi considerat  suficient pentru pregătirea apărării şi depunerea concluziilor în soluţionarea unui apel.

Mai mult, inculpatul nu a fost prezent şi nu a avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la acea situaţie, existând posibilitatea de a solicita un nou termen pentru a-şi angaja un alt avocat, sau de a fi de acord cu avocatul desemnat din oficiu.

Este adevărat că ar fi existat  posibilitatea ca instanţa de apel să dorească soluţionarea cu celeritate a cauzei, în condiţiile în care apelul fusese înregistrat la Tribunalul Galaţi la data de 19.07.2006, însă celeritatea nu poate afecta unul din drepturile importante ale persoanei, respectiv dreptul la apărare.

Atât în hotărârea apelată, cât şi în dispozitiv există contradicţii cu privire la datele la care instanţa a deliberat asupra pronunţării  - 17.10.2007 şi data la care s-a realizat pronunţarea în şedinţă publică – respectiv 22.10.2007.

În acest caz, nu se poate stabili cu certitudine data la care a avut loc pronunţarea, iar în cauză nu există nici o încheiere de îndreptare a erorii materiale (dacă s-ar fi considerat că există o astfel de eroare).

Tot la termenul când au avut loc dezbaterile – respectiv 17.10.2007 – avocatul ales al inculpatului, după ce s-a respins cererea sa de ridicare a amenzii, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 Cod procedură penală.

Instanţa a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, iar avocatul ales a precizat că declară recurs împotriva încheierii de şedinţă şi a  solicitat înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galaţi.

Faţă de această situaţie, Tribunalul Galaţi a dispus „disjungerea” prezentei cauze (apelul declarat de inculpat),  faţă de recursul declarat de  avocat  personal împotriva respectivei încheieri de şedinţă, urmând ca  acesta din urmă să fie înaintat la Curtea de Apel Galaţi pentru a fi soluţionat.

De precizat, pentru început, că Tribunalul Galaţi, nu a înaintat (deşi a procedat la „disjungere”) la Curtea de Apel Galaţi recursul promovat de avocat , privind excepţia de neconstituţionalitate, în condiţiile în care disp. art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992 prevăd că recursul promovat împotriva „încheierii motivate” de respingere a sesizării Curţii Constituţionale se judecă în termen de 3 zile.

De asemenea, instanţa a respins „ca inadmisibilă” excepţia de neconstituţionalitate,  reţinând doar că aceasta nu are legătură cu fondul cauzei.

Şi cu privire la acest aspect instanţa de apel a încălcat disp. art. 29 din Legea 47/1992, întrucât hotărârea pronunţată trebuie să fie motivată, iar din aceleaşi dispoziţii legale rezultă că motivarea trebuie să se refere la toate celelalte aspecte reglementate de disp. art. 29 alin. 1, 2, 3 din Legea 47/1992.

Trebuie precizat că instanţa a încălcat dispoziţiile ce reglementează instituţia disjungerii cauzelor, dispunând disjungerea unei cauze aflată în competenţa sa şi cu care a fost învestită, de o cauză dată în competenţa instanţei de control judiciar, în speţă soluţionarea apelului inculpatului R. S. S., de recursul promovat de avocatul ales al acestuia , împotriva hotărârii pronunţate de Tribunal, vizând excepţia de neconstituţionalitate.

Referitor la această situaţie, instanţa avea posibilitatea (deşi nu îmbrăţişăm această idee), să dispună disjungerea apelului inculpatului, de excepţia invocată de avocatul ales al inculpatului, întrucât aceste cauze erau în competenţa sa.

Apreciem însă, că instanţa de apel, indiferent de opinia sa privind legătura excepţiei de neconstituţionalitate cu fondul cauzei, nu mai avea posibilitatea  să procedeze la judecarea cauzei, atâta timp cât se promovase o cale legală de atac împotriva dispoziţiilor luate prin încheierea de şedinţă de la acel termen.

Domenii speta

Spete similare