Notificare în temeiul Legii nr.10/2001. Solutionarea notificarii, în conformitate cu dispozitiile art.26 din Legea nr.10/2001.

Notificare în temeiul Legii nr.10/2001. Solutionarea notificarii, în conformitate cu dispozitiile art.26 din Legea nr.10/2001. Restituirea terenului preluat abuziv în conformitate cu dispozitiile Legii nr.18/1991. Efectuarea unei notificari, în temeiul Legii nr.10/2001, prin care se solicita restituirea aceluiasi teren care a fost restituit în temeiul Legii nr.18/1991. Exercitarea cu rea-credinta a drepturilor procedurale. Amendarea persoanei îndreptatita.

C.p.cv., art295-296, Legea nr.10/2001, art.725 C.p.cv.

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 10/2001, pentru ca reclamantii sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de acest act normativ trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

1. dovedirea dreptului de proprietate al autoarei reclamantilor asupra imobilului la data preluarii si verificarea calitatii reclamantilor de mostenitori al autoarei de pe urma carora pretind masurile reparatori,

2. stabilirea calitatii de unitate detinatoare sau a celei de entitate investita cu solutionarea notificarii,

3. stabilirea caracterului abuziv al preluarii si

4. identificarea tipului de masuri reparatorii la care sunt îndreptatiti reclamantii, dintre cele prevazute de Legea nr. 10/2001, în raport de situatia de fapt retinuta.

2. Stabilirea calitatii de persoana îndreptatita presupune o evaluare judiciara din doua perspective: a) stabilirea calitatii de proprietar la momentul preluarii a autorului de pe urma caruia se pretind masurile reparatorii si b) verificarea calitatii de mostenitori a reclamantilor.

3. Cu privire la capatul de cerere privind restituirea terenului, instanta a dispus, din oficiu, în baza rolului activ al instantei, administrarea în cauza a unei expertize topografice pentru identificarea terenului în baza actelor de proprietate vechi, a planurilor si schitelor anexa si a actului de preluare.  Prin raportul de expertiza întocmit de expert O.P. s- a concluzionat faptul ca terenul în litigiu, solicitat a fi restituit în natura, este acelasi cu cel mentionat în titlul de proprietate prin care reclamantei-intimate S.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991.

 4. Curtea constata ca reclamantele-intimate si-au exercitat cu rea-credinta dreptul de a solicita instantei restituirea în natura a terenului în suprafata de 100 m.p. situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, prin actiunea formulata în anul 2008, desi cunosteau faptul ca înca din anul 2000 dreptul de proprietate asupra acestui teren fusese reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991 pe acelasi amplasament, prin titlul de proprietate. Abia în faza procesuala a apelului, la solicitarea instantei, au depus la dosar acest titlu de proprietate si au comunicat expertului topograf ca nu îi intereseaza restituirea în natura a terenului. De asemenea, instanta constata ca intimatii-reclamanti nu au raspuns în niciun fel sustinerilor formulate de catre pârât prin apelul declarat împotriva sentintei de fond prin care se sustinea imposibilitatea restituirii în natura a terenului, desi motivele de apel le-au fost comunicate.

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A IV A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR. 373/11.03.2011, dosar nr.46547/3/2008

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamantii R. S.I, R.M.si R. N. A. au chemat în judecata pârâtii Primarul General al Municipiului Bucuresti si Municipiul Bucuresti prin Primarul General, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna, în principal, restituirea si lasarea în deplina proprietate si linistita posesie a imobilului compus din teren în suprafata de 100 mp si constructii parter si trei etaje, situat în Bucuresti, str. Minotaurului, nr. 2, iar în subsidiar, în masura în care nu e posibila restituirea în natura, obligarea Primarului Municipiului Bucuresti la emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de despagubiri atât cu privire la teren, cât si la constructiile ce au fost pe acest teren, demolate cu obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantii au aratat ca imobilul pentru care solicita obligarea Primarului General al Municipiului Bucuresti la emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de restituire prin echivalent corespunzatoare valorii constructiei a fost proprietatea autoarei lor R.N.E., decedata. Au aratat ca autoarea lor a dobândit imobilul anterior mentionat prin contractul de vânzare-cumparare.

Au mai aratat ca au formulat în temeiul dispozitiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, o notificare înregistrata la Prefectura Municipiului Bucuresti si transmisa spre solutionare Primariei Municipiului Bucuresti, prin care au solicitat în calitate de mostenitori ai defunctei R.N.E. acordarea de despagubiri banesti corespunzatoare valorii imobilului situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, compus din teren în suprafata de 100 mp si constructii format din parter si trei etaje.

Imobilul a trecut în "proprietatea" statului în baza Decretului nr.92/1950 fiind consemnat în anexa cu lista imobilelor nationalizate în Bucuresti, ca imobil situat pe str. Minotaurului nr. 2, în proprietatea autoarei, reclamantii neprimind nici o despagubire ca urmare a nationalizarii si demolarii constructiei.

Desi unitatea detinatoare avea obligatia ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare sa se pronunte, prin decizie, sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire în natura, nu a înteles sa-si îndeplineasca aceasta obligatie.

Având în vedere aceste prevederi legale, precum si faptul ca persoanele îndreptatite au anexat notificarii toate actele care dovedesc calitatea si titlul de proprietate, este evident ca primarul, în calitatea si obligatia care i-o incumba Legea nr. 10/2001 refuza sa se conformeze dispozitiilor legale care îl obliga a da curs notificarii.

În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentinta civila nr. 411/23.03.2009 Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila a admis actiunea formulata de reclamantii R. S.I, R.M.si R. N. A.în contradictoriu cu pârâtii Primarul General al Municipiul Bucuresti si Municipiul Bucuresti, prin Primarul General, a constatat calitatea de persoane îndreptatite a reclamantilor în conformitate cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicata, cu privire la imobilul constructie si teren situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, în suprafata de 100 mp si a dispus restituirea în natura a terenului în suprafata de 100 mp, situat la adresa mentionata mai sus si masuri reparatorii în echivalent cu privire la constructia demolata alcatuita din parter si trei etaje în conformitate cu Titlul VII din Legea nr.247/2005.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca reclamantii au formulat actiunea în calitate de persoane îndreptatite în situatia refuzului nejustificat al unitatii detinatoare de a raspunde la notificarea persoanei interesate, situatie în care, în conformitate cu dispozitiile Deciziei nr.20/19.03.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, care este obligatorie pentru instante, a analizat pe fond cererea formulata.

Reclamantii au solicitat, în principal, restituirea în natura a terenului în suprafata de 100 mp si constructii parter si trei etaje, situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, iar în subsidiar, în masura în care nu este posibila restituirea în natura, restituirea prin echivalent, cerere ce face obiectul notificarii nr.15675/14.08.2001.

În ceea ce priveste calitatea de mostenitori ai autoarei lor, R.N.E., decedata la 16.12.1962, tribunalul a apreciat ca reclamantii au facut dovada acesteia cu certificatul de calitate de mostenitor.

 Sub aspectul calitatii de persoane îndreptatite s-a constatat ca reclamantii au facut dovada dreptului de proprietate. În cauza, imobilul a fost proprietatea autoarei R. E., fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumparare autentificat.

 De asemenea, conform adresei emisa de SC Cotroceni SA si a adresei a Primariei Municipiului Bucuresti, rezulta ca imobilul situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, pozitia nr.445 din anexa judetului Constanta.

Aceeasi adresa releva faptul ca întregul imobil era compus din teren în suprafata totala de 114,59 mp si constructie S+P+4E care avea 5 apartamente si o suprafata totala desfasurata de 501,82 mp.

În baza Legii nr. 4/1973 si a contractului de vânzare-cumparare, apartamentul nr.2 a devenit proprietatea personala iar imobilul a fost demolat pentru front constructii centrul civic conform DCS nr.157/1980 si nu s-au acordat despagubiri proprietarului de la care imobilul a fost nationalizat.

Fata de aceasta situatie, s-a apreciat ca reclamantii au facut dovada si a faptului ca imobilul din litigiu se încadreaza în categoria imobilelor a caror restituire este reglementata de dispozitiile prevazute de Legea nr. 10/2001.

În ceea ce priveste restituirea imobilului teren, tribunalul a retinut ca, din înscrisul aflat la dosar intitulat "nota de reconstituire", terenul de 100 mp este liber de constructii la suprafata si nu exista nici un plan cu retele edilitare subterane actualizat pentru aceasta zona, astfel încât, retinând principiul care guverneaza Legea nr.10/2001, potrivit caruia prioritara este restituirea în natura a imobilelor atunci când aceasta este posibila, se impune restituirea în natura a acestui teren.

În ceea ce priveste imobilul constructie, S+P+4E, cu 5 apartamente, fata de faptul ca aceasta a fost demolata, reclamantii sunt îndreptatiti la acordarea de masuri reparatorii în echivalent, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel pârâtul Municipiul Bucuresti, prin Primarul General.

 Analizând sentinta apelata, în limitele devolutiunii fixate conform motivelor de apel formulate, potrivit dispozitiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ., si analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea retine urmatoarele:

 În fapt:

 Prin notificarea înregistrata la executorul judecatoresc, reclamantii-intimati R. S.I, R.M.si R. N. A., în calitate de mostenitori ai defunctei R.N.E., au solicitat acordarea de despagubiri banesti pentru imobilul - constructie fara teren aferent, situat în Bucuresti, str. MInotarurului nr. 2, imobil nationalizat în baza Decretului nr. 92/1950, poz. 445.

 Prin numeroase petitii si memorii reclamantii au solicitat sa se li comunice stadiul solutionarii notificarii, iar la solicitarea unitatii notificate, reclamantii-intimati au depus la dosarul nr. 38805 constituit în baza Legii nr.10/2001, actele solicitate de unitatea detinatoare constând în: actul de proprietate, certificat de mostenitor de pe urma lui R.E. si R.N., istoric de rol fiscal, acte de stare civila.

Aceasta notificare nu a fost solutionata pâna în prezent de catre apelantul-pârât, în calitate de entitate investita cu solutionarea ei, pe motiv ca dosarul este incomplet.

În drept:

Potrivit dispozitiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 rep., "În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire în natura".

În acord cu practica constanta a instantei supreme (deciziile de speta pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie nr. 1282/26.02.2010, nr. 1072/19.02.2010, nr. 267/18.01.2008 si nr. 177/14.01.2005), Curtea retine ca termenul de 60 de zile în care entitatea investira cu solutionarea notificarii este obligata sa o solutioneze trebuie privit ca un termen rezonabil, în sensul ca reclamantii au dreptul la solutionarea cererii sale (prin care urmareste valorificarea unui drept patrimonial, indiferent de modalitatea concreta de solutionare prevazuta de lege) într-un termen rezonabil, ca parte integranta a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., termen ce include si durata procedurilor administrative.

Or, cererea reclamantilor formulata în baza Legii nr. 10/2001, privind imobilul-constructie situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, nu a primit nicio solutionare timp de 10 ani, termen ce nu poate fi considerat rezonabil, în conformitate cu jurisprudenta instantei europene de contencios a drepturilor omului.

Retinând nesolutionarea notificarii timp de 10 ani de la înregistrare, Curtea constata aplicabilitatea în cauza a dispozitiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicata, asa cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii nr. XX din 19 martie 2007 pronuntata de ICCJ în dosarul nr. 37/2006, publ. în M. Of. nr. 764/12.11.2007, prin care s-a statuat ca, în cazul când unitatea detinatoare sau investita cu solutionarea notificarii nu se pronunta cu privire la notificare în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia, "se impune /.../ ca instanta investita sa evoce fondul în conditiile prevazute în art. 297 alin. (l) C.pr.civ. si sa constate, pe baza materialului probator administrat, daca este sau nu întemeiata cererea de restituire în natura". "Într-un astfel de caz, lipsa raspunsului unitatii detinatoare, respectiv al entitatii investite cu solutionarea notificarii, echivaleaza cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate ramâne necenzurat, pentru ca nicio dispozitie legala nu limiteaza dreptul celui care se considera nedreptatit de a se adresa instantei".

În consecinta, instanta suprema a statuat faptul ca instanta de judecata are plenitudinea de a se pronunta pe fondul notificarii în situatia lipsei raspunsului entitatii detinatoare.

În aceste conditii, instanta de apel va verifica daca instanta de fond a analizat îndeplinirea conditiilor impuse de Legea nr. 10/2001 pentru ca reclamantii sa beneficieze de masurile reparatorii prevazute de acest act normativ, respectiv:

1. dovedirea dreptului de proprietate al autoarei reclamantilor asupra imobilului la data preluarii si verificarea calitatii reclamantilor de mostenitori al autoarei de pe urma carora pretind masurile reparatori,

2. stabilirea calitatii de unitate detinatoare sau a celei de entitate investita cu solutionarea notificarii,

3. stabilirea caracterului abuziv al preluarii si

4. identificarea tipului de masuri reparatorii la care sunt îndreptatiti reclamantii, dintre cele prevazute de Legea nr. 10/2001, în raport de situatia de fapt retinuta.

1. Stabilirea calitatii de persoana îndreptatita presupune o evaluare judiciara din doua perspective: a) stabilirea calitatii de proprietar la momentul preluarii a autorului de pe urma caruia se pretind masurile reparatorii si b) verificarea calitatii de mostenitori a reclamantilor.

Din examinarea hotarârii de fond se constata ca instanta de fond a retinut îndeplinirea în cauza a ambelor conditii, dovada dreptului de proprietate al autoarei R.E. fiind facuta prin contractul de vânzare-cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov, Sectia Notariat, iar dovada calitatii de mostenitori fiind facuta prin certificatul de calitate de mostenitor, potrivit caruia de pe urma proprietarei R.E., decedata la data de 16.12.1962, au ramas ca mostenitori legali numitii S.Isi prin certificatul de mostenitor emis de Notariatul de stat Tulcea, potrivit caruia reclamantii R.M.si R. N. A. au calitatea de mostenitori legali ai mostenitorului autoarei initiale, R. N.e, decedat în data de 09.10.1993.

Potrivit declaratiei de notorietate autentificata R. N. este aceeasi persoana cu R. N.

2. Curtea mai retine ca apelantul-pârât are calitatea de entitate investita cu solutionarea notificarii, notificarea formulata de reclamanti, înregistrata initial la Prefectura Municipiului Bucuresti, fiind transmisa spre competenta solutionare Primariei Municipiului Bucuresti .

3. Curtea mai retine caracterul abuziv al preluarii, având în vedere faptul ca prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. a din lege nationalizarea efectuata în baza Decretului nr. 92/1950 este calificata în mod expres de legiuitor ca fiind abuziva, intrând în sfera de aplicare a acestei legi de reparatie.

4. Cu privire la tipul de masuri reparatorii la care sunt îndreptatiti reclamantii, Curtea retine urmatoarele:

Cu privire la capatul de cerere privind terenul si pentru verificarea primului motiv de apel, instanta de apel a dispus, din oficiu, în baza rolului activ al instantei, administrarea în cauza a unei expertize topografice pentru identificarea terenului în baza actelor de proprietate vechi, a planurilor si schitelor anexa si a actului de preluare. La dosar a fost depus raportul de expertiza întocmit de expert O.. prin care expertul a concluzionat faptul ca terenul în litigiu, solicitat a fi restituit în natura, este acelasi cu cel mentionat în titlul de proprietate nr. 6888/2000 prin care reclamantei-intimate S.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991.

Fata de probele administrate în cauza, expuse în cele ce preced, Curtea constata ca apelul declarat de apelantul-pârât este întemeiat, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului - cu privire la care reclamantii au solicitat în principal restituirea în natura, iar în subsidiar, în masura în care restituirea în natura nu este posibila, emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de despagubiri, situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5 - a fost deja reconstituit, în natura, în favoarea reclamantilor-intimati în procedura Legii nr. 18/1991, fiind emis titlul de pe acelasi amplasament cu cel solicitat prin actiunea de fata, ca fiind proprietatea autoarei R.N.E. în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat.

 Pentru aceste considerente, Curtea urmeaza sa admita apelul declarat de pârât si sa schimbe hotarârea apelata în sensul respingerii cererii de restituire în natura a terenului situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, ca nefondata.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, instanta retine situatia juridica a constructiei edificata pe acest teren, asa cum reiese din adresa emisa de SC Cotroceni SA, conform careia întregul imobil ce a constituit proprietatea autoarei R.N.E. în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat, a fost nationalizat în baza Decretului nr. 92/1950, poz. 445 anexa judetului Constanta, de la numita R.E., iar imobilul-constructie avea o suprafata desfasurata de 501,82 m.p. Acest imobil a fost demolat în baza Decretului C.S. nr. 152/1980, nefiind acordate despagubiri proprietarului de la care s-a nationalizat.

Prin actiunea de fata, reclamantii au solicitat în principal restituirea în natura a constructiei compusa din parter si 3 etaje, situata în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, iar în subsidiar, în masura în care restituirea în natura nu este posibila, emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de despagubiri.

Legea nr. 10/2001, prin dispozitiile art. 1 si art. 7 alin. 1, instituie principiul prioritatii restituirii în natura, dar contine si anumite dispozitii speciale care prevad exceptiile de la acest principiu.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 18 lit. b) din lege, masurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situatia în care imobilul nu mai exista la data intrarii în vigoare a legii, iar potrivit dispozitiilor art. 10 alin. 1 din lege "În situatia imobilelor preluate în mod abuziv si ale caror constructii edificate pe acestea au fost demolate total sau partial, restituirea în natura se dispune pentru terenul liber si pentru constructiile ramase nedemolate, iar pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".

 Este ipoteza din speta, în care constructiile ce au fost edificate la adresa din str. Minotaurului nr. 2 au fost demolate, în baza Decretului C.S. nr. nr. 152/1980 (filele 70, 71 din dosarul de apel), motiv pentru care Curtea retine ca în mod corect instanta de fond a constatat ca imobilul-constructie nu poate fi restituit în natura, reclamantii având dreptul la acordarea masurilor reparatorii în echivalent conform prevederilor art. 10 alin. 1, 2 si 10 din Legea nr. 10/2001 rep., constând în despagubiri acordate în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin cel de-al doilea motiv de apel, referitor la capatul de cerere privind constructia demolata, apelantul-pârât a sustinut faptul ca art. 16 din Titlul VII prevede în mod expres faptul ca valoarea echivalenta a acesteia urmeaza a fi stabilita de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, precum si faptul ca instanta de judecata trebuia sa analizeze doar actele depuse odata cu dosarul administrativ, nu si actele depuse ulterior acestui moment.

Aceasta critica nu va fi retinuta de Curte, care constata ca Legea nr. 247/2005, prin art. 16 din Titlul VII privind Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (dispozitii legale invocate de catre apelant), nu contine dispozitii potrivit carora entitatile notificate sa nu mai aiba competenta solutionarii notificarilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Întrucât Titlul VII din Legea nr.247/2005 prevede ca evaluarea despagubirilor, ce se face de catre Comisia centrala, apartine unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispozitiilor, Curtea va constata calitatea de persoane îndreptatite a reclamantilor si va dispune acordarea de masuri reparatorii catre acestia, pentru constructia demolata situata în str. Minotaurului nr.2, alcatuita din parter si 3 etaje.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozitiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea va admite apelul declarat de apelantul-pârât, va schimba în tot sentinta civila apelata, în sensul ca va admite în parte actiunea formulata de reclamanti, va constata calitatea acestora de persoane îndreptatite si va dispune acordarea de masuri reparatorii cu privire la constructia demolata situata în str. Minotaurului nr.2, alcatuita din parter si 3 etaje, în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005; va respinge, ca nefondata, cererea de restituire în natura a terenului.

Totodata, în temeiul art. 723 alin.1 coroborat cu art. 1081 pct. 1 lit. a C.pr.civ., Curtea va dispune amendarea intimatelor-reclamante cu amenda judiciara în suma de 100 RON, pentru formularea cu rea-credinta a contestatiei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea are în vedere urmatoarele considerente:

Prin actiunea de fata, înregistrata pe rolul Tribunalului, reclamantii au solicitat în principal restituirea în natura a terenului în suprafata de 100 m.p. situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, capat de cerere ce a fost admis de instanta de fond prin sentinta apelata, în sensul ca apelantul-pârât a fost obligat la restituirea în natura a acestui teren.

La data de 20.07.2009 reclamanta a formulat cerere de investire cu formula executorie a sentintei de restituire în natura a terenului.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel pârâtul, care a sustinut în principal faptul ca terenul din str. Minotaurului nu poate fi restituit în natura.

Din examinarea raportului de expertiza topografice dispusa în cauza, întocmit de expert O. P.n, instanta retine ca expertul desemnat de instanta a procedat la convocarea partilor, ocazie cu care reclamanta-intimata S. I. i-a comunicat acestuia faptul ca nu va participa la efectuarea expertizei întrucât terenul îl au deja în proprietate în baza titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, intabulat în CF, si ca pe reclamantii-intimati îi intereseaza numai plata despagubirilor (fila 93 din dosarul de apel).

Prin raportul de expertiza efectuat în cauza expertul a concluzionat faptul ca terenul în litigiu, solicitat a fi restituit în natura, este acelasi cu cel mentionat în titlul de proprietate.

În consecinta, din examinarea tuturor actelor si lucrarilor dosarului instanta constata ca, desi terenul fusese restituit în natura în proprietatea reclamantei S. I.prin titlu de proprietate, emis în procedura Legii nr. 18/1991, prin actiunea de fata reclamantii au solicitat din nou restituirea în natura a aceluiasi teren, capat de cerere ce a fost admis de catre instanta de fond si cu privire la care reclamantii au formulat chiar cerere de investire cu formula executorie, în vederea executarii silite; precum si un capat de cerere subsidiar, prin care solicitau instantei obligarea pârâtului la emiterea dispozitiei care sa contina oferta de despagubiri cu privire la acest teren. Numai cu ocazia convocarii la fata locului pentru efectuarea expertizei topografice reclamanta-intimata Sgaverdea Irina a comunicat expertului faptul ca nu o intereseaza restituirea în natura a terenului, care i-a fost restituit în natura înca din anul 2000.

În conformitate cu dispozitiilor art. 723 alin. 1 C.pr.civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege. Totodata, Curtea recunoaste partilor drepturile procedurale, cum ar fi dreptul de a adresa cereri instantei si de a exercita caile de atac, însa arata ca aceste drepturi trebuie sa fie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului pentru care au fost recunoscute de lege.

În conformitate cu dispozitiile art. 1081 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., instanta poate sanctiona anumite fapte savârsite în legatura cu procesul, cum ar fi pct. 1 lit. a) "introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri vadit netemeinice", cu amenda judiciara de la 50 lei la 700 lei.

Curtea constata ca reclamantele-intimate si-au exercitat cu rea-credinta dreptul de a solicita instantei restituirea în natura a terenului în suprafata de 100 m.p. situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, prin actiunea formulata în anul 2008, desi cunosteau faptul ca înca din anul 2000 dreptul de proprietate asupra acestui teren fusese reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991 pe acelasi amplasament, prin titlul de proprietate nr. 6888/2000. Abia în faza procesuala a apelului, la solicitarea instantei, au depus la dosar acest titlu de proprietate si au comunicat expertului topograf ca nu îi intereseaza restituirea în natura a terenului. De asemenea, instanta constata ca intimatii-reclamanti nu au raspuns în niciun fel sustinerilor formulate de catre pârât prin apelul declarat împotriva sentintei de fond prin care se sustinea imposibilitatea restituirii în natura a terenului, desi motivele de apel le-au fost comunicate din data de 12.10.2009 (fila 6 din dosarul de apel), iar la data de 18.10.2010 au depus din nou la dosarul de apel actiunea introductiva privind restituirea în natura a terenului, fara a face nicio mentiune referitoare la adevarata situatie juridica a acestui imobil.

Prin urmare, la aprecierea relei-credinte a reclamantelor Curtea a avut în vedere atitudinea procesuala a acestora pe întreg parcursul solutionarii cauzei.

Pentru aceste considerente, formularea cu rea-credinta a contestatiei prin care solicitau în principal restituirea în natura a terenului în suprafata de 100 m.p. situat în Bucuresti, str. Minotaurului nr. 2, sector 5, iar în subsidiar, în masura în care restituirea în natura nu este posibila, emiterea dispozitiei care sa cuprinda oferta de despagubiri, desi terenul le fusese restituit în natura înca din anul 2000, va fi sanctionata de catre instanta de judecata, în conformitate cu dispozitiile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a) C.pr.civ. raportat la art. 723 alin. 1 C.pr.civ., cu amenda judiciara în cuantum de 100 RON.

Domenii speta

Spete similare