Recurs privind individualizarea pedepsei din punct de vedere al modalitatii de executare.

Recurs privind individualizarea pedepsei din punct de vedere al modalitatii de executare.

Înlaturarea dispozitiilor art. 81 si urm. Cod Penal privitoare la acordarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei în raport de modalitatea de comitere a faptei, de gravitatea acesteia, de cuantumul prejudiciului creat.

(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala -Decizia  Penala nr.883/R/21 aprilie 2011)

Prin sentinta penala nr. 3/6.01.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti s-a dispus condamnarea, în baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 3201 alin. 7 Codul de procedura penala a inculpatei A. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa durata retinerii si arestarii preventive de la 10.11.2010 pâna la zi.

Face aplic. disp. art. 71, 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal

În baza art. 359 Codul de procedura penala s-a atras atentia inculpatei asupra disp. art. 83 Cod penal

S-a facut aplic. art. 71 al. 5 Cod penal

În baza art. 350 alin. 3 lit. b Codul de procedura penala s-a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatei, daca nu e arestata în alta cauza.

În baza art. 14 si 346 Codul de procedura penala rap. la art. 998-999 Cod civil a fost obligata  inculpata la plata sumei de 4000 lei cu titlu de despagubiri catre partea civila D.I.

În baza art. 116 Cod penal s-a luat fata de inculpata masura de siguranta a interzicerii de a se afla în Municipiul Bucuresti pe o perioada de 3 ani dupa ramânerea definitiva a prezentei hotarâri.

În baza art. 348 Codul de procedura penala s-a dispus restituirea catre inculpata a sprayului paralizant inscriptionat ORIGINAL, folosit, indisponibilizat prin dovada seria H nr. 0028624/25.11.2010 si depus la Camera de Corpuri Delicte a Politiei Sectorului 2 Bucuresti.

În baza art. 191 alin. 1 Codul de procedura penala a fost obligata inculpata la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lânga Judecatoria sectorului 2 Bucuresti în dosarul de urmarire penala nr. 10708/P/2010 si înregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 03.12.2010 sub nr. 42379/300/2010 a fost trimisa în judecata în arest preventiv inculpata A.G. pentru savârsirea  infractiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a Cp.

În fapt, s-a retinut ca la data de 06.07.2010, în jurul orei 10.30, inculpata A. G. a sustras din locuinta partii vatamate D.I., situata în B. str. I.B. nr.ll, bloc , ap., sector , mai multe bijuterii din aur, cu complicitatea inculpatei S.M., care a patruns în locuinta partii vatamate cu acordul acesteia, sub pretextul ca distribuie detergenti si i-a distras atentia, prezentându-i diverse produse de menaj în bucataria apartamentului.

Prejudiciul cauzat de inculpata, prin savârsirea faptei, estimat de partea vatamata la 5000 lei, nu a fost recuperat, astfel ca partea vatamata D. I. s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma mentionata.

În cursul judecatii, în sedinta publica de la 06.01.2011, înainte de începerea cercetarii judecatoresti, inculpata a formulat cerere de aplicare în cauza a prev. art. 3201 Codul de procedura penala precizând ca întelege sa recunoasca comiterea faptei astfel cum a fost retinuta în rechizitoriu, sa îsi însuseasca în întregime materialul probator administrat în cauza si ca nu doreste administrarea de noi probe în cauza în afara celor administrate anterior.

Fiind audiata, inculpata a recunoscut savârsirea faptei, declarând ca în data de 06.07.2010, dupa ce numita S.M., sub pretextul ca are de vânzare detergenti, a fost invitata de partea vatamata D. I., inculpata A.G. profitând de faptul ca usa de la intrare a ramas deschisa, a patruns, la rândul sau, în locuinta partii vatamate si din dormitro a sustras mai multe bijuterii.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei a fost realizat prin luarea bunurilor mobile din posesia partii vatamate, fara consimtamântul acesteia, în scopul însusirii pe nedrept; urmarea imediata a constat în schimbarea situatiei de fapt a bunurilor, prin trecerea acestora din sfera de stapânire a partii vatamate în cea a inculpatei, iar legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta tocmai din realizarea actiunii de luare care a avut drept consecinta schimbarea situatiei de fapt a bunurilor si punerea partii vatamate în imposibilitatea de a mai dispune de ele.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a actionat prevazând rezultatul faptei sale - trecerea bunurilor mobile în stapânirea sa - si urmarind producerea acestui rezultat. Prin urmare, în raport de dispozitiile art. 19, alin. 1, punctul 1, litera a Cod penal instanta retine ca inculpata a savârsit fapta cu vinovatie, sub forma intentiei directe.

În privinta învinuitei S. M., având în vedere ca aceasta se afla în Penitenciarul Poarta Alba, judetul Constanta, fiind arestata preventiv în dosarul nr. 35812/212/2010, aflat pe rolul Judecatoriei Constanta, s-a dispus disjungerea cauzei si formarea unui nou dosar, în vederea continuarii cercetarilor fata de aceasta, sub aspectul savârsirii infractiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a Cp.

La individualizarea pedepsei pentru inculpata A. G., instanta a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal si prevederile art. 320 1 alin. 7 Cod procedura penala. privind reducerea cu 1/3 a limitelor pedepselor stabilite de lege pentru infractiunea dedusa judecatii, respectiv: dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârsite, persoana infractorului si împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.  In acest sens, instanta retine ca inculpata nu are loc de munca sau o ocupatie, nu a mai suferit condamnari pentru savârsirea de fapte penale si a avut o atitudine constant sincera pe parcursul procesului penal.

În temeiul art. 71 Cod penalsi a dispoz. art. 3 din Protocolul I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotarârea data în cauza Hirst vs. Regatul Unit), vazând si decizia LXXI (71)/2007 data în interesul legii de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, instanta a interzis inculpatei, pe perioada executarii pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie, doar drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal(respectiv de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat), apreciind ca interzicerea dreptului la vot ar fi o masura disproportionata în raport cu gravitatea faptei si constatând ca nu se pune problema interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal

În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei închisorii ce va fi aplicata, instanta a apreciat ca scopul pedepsei va putea fi atins si fara privarea de libertate, fata de periculozitatea sociala redusa a inculpatei si lipsa antecedentelor penale ale acesteia. În consecinta, în baza art. 81 din Codul Penal, instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare care va fi compus, în conditiile art. 82 din Codul Penal, din durata pedepsei la care se va adauga un interval de timp stabilit de lege la doi ani.

Având în vedere ca prejudiciul nu a fost recuperat, iar inculpata, pe de o parte, a recunoscut sustragerea bijuteriilor, iar, pe de alta parte nu a contestat evaluarea acestora facuta de catre partea vatamata, instanta, constatând îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, în baza art. 14 si 346 Codul de procedura penala rap. la art. 998-999 Cod civil a obligat-o pe inculpata la plata catre partea civila a sumei de 4000 lei cu titlu de despagubiri.

Întrucât inculpata a comis infractiunea dedusa judecatii în alta localitate decât cea de domiciliu, instanta a apreciat ca prezenta acesteia în Municipiul Bucuresti prezinta pericol pentru ordinea publica, motiv pentru care va lua fata de inculpata masura de siguranta  prev. de art. 116 Cod penal pe o perioada de 3 ani dupa ramânerea definitiva a prezentei hotarâri.

În baza art. 348 Codul de procedura penala a dispus restituirea catre inculpata a sprayului paralizant inscriptionat ORIGINAL, folosit, indisponibilizat prin dovada seria H nr. 0028624/25.11.2010 si depus la Camera de Corpuri Delicte a Politiei Sectorului 2 Bucuresti, întrucât acest obiect nu a fost suspus confiscarii speciale.

Împotriva sentintei penale a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2, cu motivarea ca în mod gresit s-au aplicat dispozitiile art. 81 si urm. Cod penal, având in vedere gravitatea deosebita a faptei, modul in care actiona inculpata, vârsta înaintata a partii civile si urmarile faptei.

Examinând sentinta penala raportat la motivul de recurs invocat de parchet si în limitele prevazute de art. 320 ind.1 Codul de procedura penala, Curtea constata ca recursul declarat de Ministerul Public este fondat, deoarece sentinta penala este netemeinica, sub aspectul individualizarii pedepsei aplicata inculpatei.

Inculpata s-a prevalat în fata primei instante de dispozitiile art. 320 ind.1 Cod procedura penala., recunoscând în totalitate faptele comise si renuntând la administrarea probelor. În consecinta, temeiul pentru care se poate exercita calea de atac a recursului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existenta vinovatiei.

Referitor la incidenta procedurii prev. de art. 320 ind.1 Cod procedura penala, Curtea constata ca, desi instanta de fond a procedat gresit - în opinia Curtii - în sensul ca nu a luat o declaratie detaliata inculpatei, pentru a se stabili în ce masura aceasta recunoaste în totalitate faptele retinute în sarcina sa, manifestarea de vointa a inculpatei în sensul aplicarii acestei proceduri este neechivoca si clar exprimata, astfel ca în mod corect s-a trecut la judecarea cauzei în conditiile art. 320 ind.1 Cod procedura penala.

Curtea constata ca situatia de fapt si încadrarea juridica au fost corect stabilite de prima instanta, în mod corect retinând prima instanta ca fapta inculpatei întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a Cod penal.

Astfel, inculpata recunoaste comiterea infractiunii, recunoastere ce se coroboreaza cu declaratiile partii vatamate si cu raportul de constatare tehnico-stiintifica din care rezulta ca urmele papilare ridicate din locuinta partii vatamate, cu ocazia cercetarii la fata locului, apartin inculpatei, aspecte necontestate de aceasta, inculpata neformulând calea de atac.

Potrivit art. 320 ind.1 Cod procedura penala, în cazul procedurii recunoasterii vinovatiei, instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei închisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Din punct de vedere al legalitatii, Curtea constata ca pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilita de prima instanta, respecta limitele prevazute de art. 320 ind.1 Cod procedura penala.

Astfel, pentru infractiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a Cod penal, minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani.

Reiese din coroborarea dispozitiilor legale ca, în aplicarea art. 320 ind. 1 al.7 Cod procedura penala., instanta nu putea stabili o pedeapsa mai mica de 2 ani  închisoare.

În consecinta, pedeapsa aplicata inculpatei, de 2 ani închisoare, respecta limitele prevazute de lege, fiind egala cu minimul stabilit ca urmare a incidentei prevederilor art. 320 ind.1 Cod procedura penala.

Ministerul Public critica individualizarea pedepsei din punct de vedere al modalitatii de executare.

În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constata ca prima instanta a dispus prin sentinta suspendarea conditionata a executarii pedepsei, apreciind în mod gresit ca sunt întrunite în totalitate conditiile prev. de art. 81 Cod penal

Este adevarat ca inculpata nu are antecedente penale, însa modalitatea de comitere a faptei denota o specializare a inculpatei si o periculozitate ridicata a acesteia, iar nu redusa, asa cum în mod gresit a retinut prima instanta.

Gravitatea faptei în concret este data de modalitatea de a actiona a  inculpatei, împreuna cu o alta persoana, de împrejurarea ca a fost aleasa o victima în vârsta de 79 de ani, cu posibilitati reduse de aparare, de cuantumul prejudiciului creat prin sustragerea bijuteriilor partii vatamate si nerecuperat.

Curtea nu poate ignora sustinerea procurorului, absolut corecta, din motivele scrise de recurs, în sensul ca, din practica judiciara a ultimilor 7 ani, se constata ca familii întregi din judetul Galati îsi procura venituri prin sustragerea bunurilor printr-un mod identic de operare cu cel în cauza, deplasându-se în alte orase din tara în acest scop si urmarind victime în vârsta, aceeasi fiind situatia si în cazul inculpatei.

În aceste conditii, se impune o reactie ferma a autoritatilor pentru stoparea acestui fenomen infractional si protejarea ordinii publice si a potentialelor victime ale infractiunii.

Curtea apreciaza ca din acest punct de vedere prima instanta a dat dovada de o clementa deosebita, stoparea acestui fenomen si a acestui mod de operare nefiind posibila decât prin aplicarea unor pedepse corespunzatoare, cu executare în regim de detentie.

În plus, Curtea observa ca asupra inculpatei, la momentul depistarii sale de organele de politie, s-a gasit un spray paralizant, folosit, ce a fost restituit acesteia în baza art. 348 Cod procedura penala chiar daca acesta nu a fost utilizat la comiterea faptei, este evidenta intentia inculpatei de a-l utiliza în cazul în care victima infractiunii ar fi avut o reactie de împotrivire, ceea ce denota înca o data în plus periculozitatea inculpatei.

Curtea apreciaza ca, în conditiile date, nu este îndeplinita conditia referitoare la convingerea instantei ca, urmare aplicarii unei pedepse cu suspendarea conditionata, inculpata nu va mai comite alte infractiuni, cu atât mai mult cu cât se constata ca, dupa punerea sa în libertate în prezenta cauza, inculpata a fost arestata preventiv în alta cauza, aflându-se în prezent în stare de detinere.

De altfel, din procesul verbal aflat la fila 63 dosar de urmarire penala rezulta ca amprentele acesteia au fost identificate ca având legatura cu alte doua furturi comise în municipiul Bucuresti, cu privire la care se desfasoara cercetari.

Mai mult, din declaratiile date chiar de inculpata, în prezenta aparatorului din oficiu si în fata organelor de politie, rezulta ca aceasta a plecat din localitatea de domiciliu în scopul de a sustrage bunuri prin modalitatea de operare expusa anterior, si ca nu este prima data când procedeaza în acest mod, deplasarile de acest gen facându-le saptamânal.

Din împrejurarile prezentate rezulta cu evidenta faptul ca nu sunt îndeplinite conditiile pentru a se dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, neexistând nicio garantie ca inculpata nu va mai comite alte infractiuni ci dimpotriva se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detentie pentru a fi asigurat scopul preventiv al pedepsei.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmeaza a admite recursul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti împotriva sentintei penale nr. 3 din 06.01.2011 pronuntata de Judecatoria Sector 2 Bucuresti.

Va casa în parte sentinta penala recurata si rejudecând în fond, va înlatura aplicarea dispozitiilor art. 81 si urm. Cod Penal privitoare la acordarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei, precum si aplic. disp. art. 71 al. 5 Cod Penal, referitoare la suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a si lit. b Cod Penal.

Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.

Va constata ca recurenta inculpata este arestata în alta cauza, iar în cauza de fata a fost arestata de la 10.11.2010 la 07.01.2011.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare în recurs ramân în sarcina statului.

2

Domenii speta

Spete similare