Conditiile în care se poate dispune închiderea procedurii. Exercitarea drepturilor si obligatiilor procesuale de catre parti în procesul civil.

Conditiile în care se poate dispune închiderea procedurii. Exercitarea drepturilor si obligatiilor procesuale de catre parti în procesul civil.

- Legea nr.85/2006, art. 129, 131, 132

- Codul de Procedura Civila, art. 129

Singurele conditii prevazute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru a putea fi dispusa închiderea procedurii sunt lipsa ori insuficienta bunurilor în averea debitoarei, din a caror valorificare sa poata fi acoperite cheltuielile administrative, împrejurare care trebuie coroborata cu lipsa avansarii sumelor necesare de catre creditori. Legea nu impune, ca o conditie necesar a fi îndeplinita pentru închiderea procedurii, ca lichidatorul sa întocmeasca raportul amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au determinat aparitia starii de insolventa.

În aplicarea principiilor generale ale procedurii civile, consacrate de art. 129 alin. 1 C.proc.civ., partile au îndatorirea ca, în conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului, sa îndeplineasca actele de procedura în conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1 C.proc.civ. si sa-si probeze pretentiile si apararile.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA

DECIZIA CIVILA nr. 578 din 01.03.2012) - Domeniu - Faliment.

Prin sentinta comerciala nr. 751/F/30.09.2011, Tribunalul Ialomita - Sectia Comerciala a admis cererea lichidatorului si, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a închis procedura de insolventa a debitoarei S.C. B S.R.L., radierea acesteia din registrul comertului, notificarea sentintei si plata catre lichidator a onorariului si cheltuielilor de procedura din fondul prevazut la art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a hotarî astfel, judecatorul-sindic a retinut ca debitoarea nu detine bunuri în patrimoniu din a caror valorificare sa poata fi acoperite creantele creditoarelor, asa încât a facut aplicarea art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei sentinte, DGFPI a declarat recurs, solicitând casarea sa si trimiterea cauzei la prima instanta, în vederea continuarii procedurii insolventei debitoarei, pâna la recuperarea creantei.

În motivare, recurenta a aratat ca procedura a fost deschisa chiar la cererea debitoarei, C.I.I. R.G. fiind desemnat în calitate de lichidator, dar Adunarea Generala a Creditorilor din data de 21.09.2011 a decis numirea în aceasta calitate a ETC C I.P.U.R.L.; cu toate acestea, judecatorul-sindic nu a procedat la confirmarea lichidatorului ales de unicul creditor, încalcând astfel dispozitiile art. 11 din Legea nr. 85/2006, care instituie în sarcina sa o obligatie în sensul numirii practicianului în insolventa propus de unicul creditor, iar nu un drept.

Totodata, recurenta a mai precizat ca la data de 29.09.2011, C.I.I. R.G. a întocmit un raport completator asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa.

În continuare, recurenta a evocat dispozitiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 si a sustinut ca lichidatorul nu a întocmit un raport final, din care sa reiasa efectuarea unei analize amanuntite asupra cauzelor care au condus la aparitia insolventei si în care sa precizeze daca se impune sa se faca aplicarea art. 138 din aceeasi lege. De aceea, recurenta a mai apreciat ca se impune elaborarea raportului final si convocarea Adunarii Creditorilor pentru ca aceasta sa analizeze oportunitatea formularii unei cereri de angajare a raspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al falitei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Singurele conditii prevazute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru a putea fi dispusa închiderea procedurii sunt lipsa ori insuficienta bunurilor în averea debitoarei, din a caror valorificare sa poata fi acoperite cheltuielile administrative, împrejurare care trebuie coroborata cu lipsa avansarii sumelor necesare de catre creditori.

Raportul final la care se refera art. 129, evocat de catre recurenta, nu are în vedere ipoteza reglementata de art. 131 (lipsa bunurilor), ci pe aceea în care exista bunuri în averea debitoarei, care sunt lichidate; în cazul în care este necesara întocmirea raportului final, procedura se închide nu în temeiul art. 131, ca în cazul dedus judecatii, ci în baza art. 132.

În speta, lipsa bunurilor - ca împrejurare retinuta de judecatorul-sindic si necontestata de recurenta - a determinat închiderea procedurii.

Se cuvine subliniat, asadar, ca legea nu impune, ca o conditie necesar a fi îndeplinita pentru închiderea procedurii, ca lichidatorul sa întocmeasca raportul amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au determinat aparitia starii de insolventa.

Cu toate acestea, Curtea noteaza ca lichidatorul si-a îndeplinit obligatia prevazuta de art. 25 lit. a) din lege, raportul regasindu-se la filele 31 si 32 din dosarul de fond si fiind apoi completat, printr-un alt raport, aflat la filele 64 si 65.

Este adevarat ca la termenul la care procedura a fost închisa, reprezentantul creditoarei-recurente a solicitat amânarea cauzei, pentru a putea formula o actiune întemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, cerere însa careia prima instanta nu i-a dat curs.

În aplicarea principiilor generale ale procedurii civile, consacrate de art. 129 alin. 1 C.proc.civ., partile au îndatorirea ca, în conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului, sa îndeplineasca actele de procedura în conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1 C.proc.civ. si sa-si probeze pretentiile si apararile.

Prin urmare, chiar daca judecatorul-sindic nu a dispus acordarea unui nou termen, în vederea continuarii procedurii, Curtea apreciaza ca sentinta atacata este legala, atât timp cât judecatorului-sindic îi este îngaduit sa faca aplicarea art. 131 din Legea nr. 85/2006 "în orice stadiu al procedurii", atunci când sunt îndeplinite cerintele acestui text legal.

Iar în acest context, în care nu se mai impunea amânarea judecatii, apare ca fiind inutila parcurgerea procedurii reglementate de art. 11 lit. d) din aceeasi lege.

De aceea, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art.  312 alin. 1 C.proc.civ. si art. 8 din Legea nr. 85/2006.

Domenii speta

Spete similare