Acţiune în angajarea răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispoziţiile articolului 138 din legea nr. 85/2006.

Hotărâre 223 din 30.01.2013


Prin urmare, intrucat lichidatorul judiciar a precizat ca nu formuleaza cerere intemeiata pe art.138 din Legea nr.85/2006, aceasta actiune putea fi introdusa fie de catre presedintele comitetului creditorilor ca urmare a hotararii adunarii creditorilor, fie de un creditor desemnat de adunarea creditorilor, fie de catre un creditor care detinea mai mult de jumatate din valoarea creantelor inscrise in masa credala.

- Art.138 alin. 1 şi 3 din Legea nr.85/2006

Ca atare, tribunalul  constata ca intrucat creditorul DGFPIL nu detine peste 50% din masa credala si nu exista o hotarare a Adunarii creditorilor prin care creditorul DGFPIL sa fie mandatat sa formuleze cererea intemeiata pe art.138 din lege, acest creditor nu avea dreptul de a introduce o astfel de cerere.

In aceste conditii, instanta constata ca au fost incalcate dispozitiile art.138 al.1 si al.3 din Legea nr.85/2006 si este incident in cauza motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cpc potrivit cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.223 din 30.01. 2013)

 Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr.8481/06.09.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr.16069/3/2006/a1 s-a admis cererea formulata de reclamanta DGFPI impotriva paratului I.D.L. avand ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanta a reţinut urmatoarele :

„Analizând cererea formulată, întregul material probator administrat in cauză, instanţa constată că in cauza, deşi s-au retinut fapte prevăzute din legea 85/2006, sunt indeplinite condiţiile art. 998-999 Cod civ., pentru atragerea raspunderii civile delictuale, motiv pentru care, va admite cererea şi va obliga pârâtul la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei conform tabel definitiv consolidat.

Pentru atragerea răspunderii civile delictuale a unei persoane, aşa cum prevăd dispozitiile art. 999 şi 998 Cod civil, trebuiesc indeplinite cumulativ mai multe condiţii printre care şi legătura de cauzalitate dintre faptele persoanei vinovate şi prejudiciul cauzat terţilor”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs paratul I.D.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate in sensul respingerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale.

In motivarea recursului s-a arătat că intimata DGFPI a formulat, la data de 16.01.2012, acţiune in angajarea răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 al.1 lit.c şi d din legea nr. 85/2006.

S-a invederat ca procedura insolvenţei a fost deschisă la data de 08.06.2006 şi s-a dispus ca „administratorului judiciar sa intocmeasca un raport de activitate amanuntit, in sensul art.56 din lege si sa il depună la dosarul cauzei pana la următorul termen de judecata" care a fost la data de 14.09.2006.

S-a mentionat ca instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la actiune, invocate prin întâmpinare, solicitandu-se prin recurs admiterea acestei exceptii având în vedere faptul că procedura insolvenţei a fost deschisă la data de 08.06.2006, raportul asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului a fost depus la data de 14.09.2006, iar acţiunea a fost introdusă la data de 16.01.2012.

S-a precizat ca DGFPI a formulat cererea peste termenul de prescripţie de 3 ani care începe sa curgă de la data la care lichidatorul a depus sau trebuia sa depună raportul asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, acela fiind momentul la care trebuia sa cunoasca fapta cauzatoare de prejudicii si persoana care a cauzat insolventa debitorului.

S-a indicat ca la data de 14.09.2006 lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila. Semnificaţia datei de 14.09.2006 rezida în faptul ca e data de la care începe sa curgă termenul de prescripţie de 3 ani, termen care s-a împlinit la data de 14.09.2009 (art.l01 alin.3 C.pr.civ.).

S-a aratat ca DGFPI nu a făcut dovada suspendării ori întreruperii prescripţiei dreptului de a solicita atragerea răspunderii personale a pârâtului, cererea fiind introdusa la 12.01.2012, dupa împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.

S-a mai aratat ca art.139 din Legea nr.85/2006 instituie un termen de decădere de 2 ani, în care creditorul DGFPI trebuia să cunoască persoana responsabilă pentru prejudiciul creat. Astfel acest termen se împlineşte la data de 08.06.2008, iar dacă, prin absurd, s-ar consideră că termenul la care începe să curgă prescripţia este 08.06.2008, acţiunea a fost introdusă la mai mult de 3 ani şi de la / acest termen.

S-a mai mentionat ca instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocate prin întâmpinare.

S-a precizat ca potrivit art.138 al.3 din Legea nr.85/2006 acţiunea poate fi introdusă de „creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală". Or, ceditorul DGFPI deţine o creanţă în valoare de 2.417 lei, reprezentând 0.7% din masa credală.

Pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate intrucat  hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, reclamanta neindicând litera e a articolului nr.38 alin.l din Legea nr.85/2006 ca fiind un motiv al acţiunii, asa cum a retinut instanta de fond.

S-a invederat ca susţinerile creditotului DGFPI referitoare la incidenta art.138 al.1 lit.c din lege sunt neîntemeiate deoarece procedura insolvenţei a fost deschisă la cererea debitorului.Astfel, activitatea societăţii debitoare nu a fost continuată, ci s-a deschis procedura insolvenţei, în concordanţă cu obligaţiile legale.

Referitor la art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006, se poate observa că susţinerile creditorului DGFPI sunt neîntemeiate deoarece a fost tinuta contabilitatea conform legii.

S-a aratat ca acest lucru reiese din raportul de activitate depus la data de 12.10.2006 de către lichidatorul judiciar unde se arată că „în perioada 08.09.2006-15 09.2006 DGFP Ilfov a efectuat un control de fond la SC PPS SRL. Au fost puse la dispoziţia organelor de control toate documentele de evidenţă contabilă a societăţii. In urma controlului a rezultat că evidenţa contabilă a societăţii a fost ţinută în conformitate cu normele legale şi că la data controlului erau completate la zi Registrul Jurnal şi Registrul Inventar".

S-a mai indicat ca actele contabile au fost predate către lichiadator şi către instanţă, acest lucru reieşind din adresele din data de 25.07.2006 şi 13.12.2006, cât şi din cererea de deschidere a procedurii.

In drept, s-au invocat dispozitiile art.304 pct.7 si 9 si art.304/1 Cpc.

Intimatul, legal citat, nu a depus intampinare.

In faza recursului nu s-au administrat probe noi. 

Analizând recursul declarat, raportat la dispoziţiile art.304 şi 3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Curtea va analiza intai motivul de recurs vizand exceptia lipsei calitatii procesuale active a intimatei – reclamante DGFPI in formularea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale, care are prioritate fata de motivele de recurs referitoare la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si la fondul cererii de atragere a raspunderii patrimoniale.

Trebuie observat ca una dintre conditiile exercitarii oricarei forme concrete de manifestare a actiunii civile este reprezentata de calitatea procesuala.

Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat ( calitate procesuala activa), precum si intre persoana chemata in judecata si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii ( calitate procesuala pasiva).

Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale poate fi introdusa de catre :

-administratorului / lichidatorului judiciar

-daca administratorul / lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta de alin. (1), de catre :

opresedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor

odaca nu s-a constituit comitetul creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor

ocreditorului care deţine mai mult de jumătate din valoarea creanţelor inscrise la masa credala.

Asa cum rezulta din procesul verbal al sedintei Comitetului creditorilor din data de 13.02.2009, lichidatorul judiciar le-a comunicat creditorilor ca nu intentioneaza sa formuleze cerere de atragere a raspunderii patrimoniale, acestia hotarand sa solicite judecatorului – sindic incuviintarea promovarii unei astfel de actiuni de catre presedintele comitetului creditorilor (f.273-274 vol.3 nr.16069/3/2006).

Totodata, in rapoartele de activitate depuse la datele de 18.11.2010 si 02.06.2011 lichidatorul judiciar a indicat ca nu isi poate exprima un punct de vedere cu privire la atragerea raspunderii patrimoniale (f.312-313 vol.3, f.1-2

Prin urmare, intrucat lichidatorul judiciar a precizat ca nu formuleaza cerere intemeiata pe art.138 din Legea nr.85/2006, aceasta actiune putea fi introdusa fie de catre presedintele comitetului creditorilor ca urmare a hotararii adunarii creditorilor, fie de un creditor desemnat de adunarea creditorilor, fie de catre un creditor care detinea mai mult de jumatate din valoarea creantelor inscrise in masa credala.

Tribunalul constata ca in speta nu este indeplinita niciuna dintre aceste din urma conditii.

Astfel, creditorul DGFPIL nu detine mai mult de jumatate din valoarea creantelor inscrise la masa credala, avand o creanta in suma de 2.417 lei reprezentand sub 1% din masa credala, asa cum rezulta din ultimul tabel de creante depus la dosar (f.268-270 vol.2, f.113 vol.3 dosar nr.16069/3/2006).

Totodata, tribunalul constata ca nu exista nicio hotarare a Adunarii creditorilor prin care DGFPIL sa fie mandatat sa depuna o cerere intemeiata pe art.138 din lege.

Exista doar doua sedinte ale Comitetului creditorilor si nu ale Adunarii Creditorilor in care a fost discutata problema formularii unei cereri de atragere a raspunerii patrimoniale.

Astfel, la data 13.02.2009 lichidatorul judiciar a comunicat in sedinta Comitetului creditorilor ca nu intentioneaza sa formuleze cerere de atragere a raspunderii patrimoniale, iar creditorii prezenti au decis sa solicite judecatorului – sindic incuviintarea promovarii unei astfel de actiuni de catre presedintele comitetului creditorilor (f.273-274 vol.3 nr.16069/3/2006).

Insa, Comitetul creditorilor nu a mai formulat nicio cerere prin care sa solicite judecatorului – sindic incuviintarea promovarii unei astfel de actiuni de catre presedintele comitetului creditorilor.

Ulterior, la data de 08.12.2011 a fost convocat Comitetul creditorilor pentru a se pune in discutie formularea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale, insa a fost prezent doar creditorul DGFPIL care a propus formularea unei astfel de cereri (f.18-19 vol.4 dosar nr.16069/3/2006).

Ca atare, tribunalul constata ca intrucat creditorul DGFPIL nu detine peste 50% din masa credala si nu exista o hotarare a Adunarii creditorilor prin care creditorul DGFPIL sa fie mandatat sa formuleze cererea intemeiata pe art.138 din lege, acest creditor nu avea dreptul de a introduce o astfel de cerere.

In aceste conditii, instanta constata ca au fost incalcate dispozitiile art.138 al.1 si al.3 din Legea nr.85/2006 si este incident in cauza motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cpc potrivit cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul articolului art.312 al.1 si al.3 Cpc, Curtea a admis recursul formulat de recurentul – parat I.D.L. împotriva Sentinţei civile nr.8481/06.09.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr.16069/3/2006/a1, a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei DGFPI si a respins cererea introdusa de reclamanta DGFPJI impotriva paratului I.D.L. ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.