Poprire asiguratorie.

. Poprire asiguratorie.

- art.969 NCPC,  art.952 NCPC

 In ceea ce priveşte condiţia privind exigibilitatea creanţei Curtea apreciază că in mod corect prima instanţă a reţinut că această creanţă nu este exigibilă in integralitatea ei.

Dacă in ceea ce priveşte facturile emise in temeiul contractelor nr.63/B74C/11004C/01.09.2010 şi nr.63/B74E/11056C/01.09.2010, creanţa este exigibilă faţă de împrejurarea că scadenţa este prevăzută la 15, respectiv 30 de zile de la data emiterii facturilor, in ceea ce priveşte facturile emise in temeiul contractului nr.016/11.02.2009, scadenţa a fost stabilită la 15 zile de la data primirii facturii. Or, in cauză nu s-a făcut dovada primirii acestor facturi. Susţinerile din apel in sensul că prin înscrisurile depuse se face dovada primirii acestor facturi, nu pot fi reţinute de către Curte, având in vedere că apelanta face dovada prin bonurile contract curierat depuse la dosar că a transmis debitoarei nişte plicuri, însă aceste înscrisuri nu fac dovada cu privire la conţinutul plicurilor, mai exact că este vorba chiar de facturile emise in temeiul contractului mai sus menţionat.

Faptul că apelanta a prezentat sumele defalcat pe fiecare contract in parte, nu înseamnă că s-a făcut dovada exigibilităţii facturilor emise in temeiul contractului nr.016/11.02.2009 prin trecerea in tabel a datei scadenţei, având in vedere că scadenţa a fost stabilită la 15 zile de la data primirii facturii, or, aşa cum s-a arătat mai sus nu s-a făcut dovada primirii facturilor emise in temeiul acestui contract.

In ceea ce priveşte cea de-a treia critică, faţă de faptul că apelanta şi-a precizat cererea in sensul că se întemeiază pe dispoziţiile alin.1 ale art.952 Noul C.pr.civ, nu mai trebuie analizată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de alin.3 al aceluiaşi articol.

 Dovada sumelor datorate de terţul poprit debitorului nu mai prezintă nicio relevanţă câtă vreme nu sunt îndeplinite condiţiile pentru înfiinţarea popririi.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

SENTINŢA CIVILĂ NR. 248 din 13.06.2013)

Prin încheierea dată in Camera de consiliu in data de 18.03.2013 de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă in dosarul nr.9351/3/2013  a fost respinsă cererea privind pe creditoarea SC N T SA, pe debitoarea SC N C SRL şi pe terţul poprit SC D C S SA, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut că potrivit art.969 NCPC, poprirea asiguratorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art.952.

Art.952 NCPC reglementează 3 ipoteze distincte pentru instituirea măsurii asigurătorii, astfel: alin.1 – la cererea creditorului care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată, în acest caz fiind posibilă obligarea la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă,  alin.2 – la cererea creditorului care nu are titlu executoriu şi a cărui creanţă nu este constatată prin act scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi dacă depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată,  alin.3 – la cererea creditorului care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris, însă nu este exigibilă, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi risipească avere, în acest caz cu depunerea obligatorie a cauţiunii în cuantumul fixat de instanţă

În speţă, solicitarea de instituire a măsurii popririi asigurătorii este întemeiată pe dreptul de creanţă în sumă de 456.534 lei, în baza facturilor emise de creditoare în temeiul contractului de închiriere de tubete nr.63/B74C/11004C/01.09.2010, al contractului de închiriere de racorduri nr.63/B74E/11056C/01.09.2010 şi al contractului de închiriere de tubete nr.016/11.02.2009 + 85.062,12 lei, reprezentând penalităţi de întârziere. 

Contractul de închiriere de tubete nr.63/B74C/11004C din 01.09.2010 încheiat între creditoarea S.C. N T S.A., în calitate de furnizor, pe de o parte şi debitoarea S.C. N C S.R.L., în calitate de utilizator, pe de cealaltă parte, are ca obiect închirierea de tubete, conform anexei 3, pe bază de comenzi emise în baza contractului, în schimbul plăţii chiriei de către utilizator. Prin acelaşi contract utilizatorul a contractat şi servicii de supraveghere a instalării în schimbul plăţii tarifului de supraveghere convenit. Potrivit contractului, chiria lunară s-a stabilit în conformitate cu produsul asociat per buclă, conform anexei 2, iar tariful pentru asistenţa şi supravegherea instalării, în cuantum de 45 Euro/km (art.7 din contract). Potrivit art.8.1 taxa pentru asistenţă şi supravegherea instalării se plăteşte într-o singură tranşă de către utilizator în baza unei facturi emise de către furnizor, taxa fiind obţinută prin multiplicarea lungimii de cablu instalat, rotunjit la hectometrul superior cu tariful unitar. De asemenea, conform art.8.2, utilizatorul s-a obligat să plătească chiria lunar, pe baza facturii emise de către furnizor în primele 5 zile lucrătoare ale fiecărei luni calendaristice, plata urmând a fi efectuată în termen de 15 zile de la data facturării.

Conform contractului de închiriere de tubete nr.016/11.02.2009 încheiat între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, pentru închirierea segmentelor de tubetă şi pentru supervizarea instalării, debitoarea s-a obligat să achite chiria totală maximală de 61.200 Euro, suma fiind calculată potrivit formulei 85 Euro / lună/ km de segment de tubetă predat înmulţit cu numărul total de luni din perioada de valabilitate cuprinsă între data semnării certificatului de acceptantă şi data prevăzută în subclauza 2.3. (11.02.2014). Conform art.8, utilizatorul s-a obligat să plătească chiria în tranşe lunare de 1.020 Euro pe baza facturilor emise de furnizor în primele 5 zile calendaristice după data acceptanţei, urmând ca plata să fie efectuată în termen de 15 zile de la data primirii facturii.

De asemenea, potrivit contractului de închiriere racorduri nr.63/B74E/11056C din 01.09.2010, utilizatorul S.C. N C S.R.L., s-a obligat să plătească chiria lunară aferentă racordurilor închiriate pe baza comenzilor emise în baza contractului, conform grilei de tarife stipulată în anexa 1, aplicată buclei din care face parte produsul pentru care se calculează chiria, precum şi tariful pentru asistenţa şi supravegherea instalării în cuantum de 25 Euro/racord, plătibil în lei la cursul valutar de referinţă publicat de BNR (art.6 din contract.). Părţile au convenit ca plata să fie efectuată în baza facturilor emise de furnizorul S.C. N T S.A., plata urmând a fi făcută în termen de 30 de zile de la data facturării. Din facturile depuse la dosar în susţinerea cererii de instituire a măsurii popririi asigurătorii, rezultă că facturile sunt emise pentru sume reprezentând chirie racord, chirie tubete şi diferite servicii de acces şi supraveghere, fără a se specifica contractul în baza căruia s-a stabilit valoarea chiriei pentru închirierea de tubete şi serviciile aferente.

În condiţiile în care creditoarea se prevalează de două contracte de închiriere de tubete, în ceea ce priveşte exigibilitatea creanţei, se poate constata că poate fi privită ca fiind exigibilă creanţa constând în valoarea chiriei solicitate în temeiul din contractului de închiriere de tubete nr.63/B74C/11004C/01.09.2010, care prevede în art.8.3 scadenţa obligaţiei de plată la expirarea termenului de 15 zile de la data facturării, precum şi creanţa constând în valoarea chiriei solicitate în temeiul contractului de închiriere de racorduri nr.63/B74E/11056C/01.09.2010, prin care părţile au stabilit în art.6.4 termenul de plată ca fiind 30 de zile de la data facturării, pe de altă parte, deoarece nu s-au depus la dosar dovezile de primire a facturilor de către debitoare, nu poate fi considerată exigibilă creanţa constând în valoarea chiriei aferente închirierii de tubete în baza contractului de închiriere de tubete nr.016/11.02.2009, părţile convenind ca plata să fie efectuată în termen de 15 zile de la data primirii facturii.

Ca atare, parte din creanţă s-ar putea încadra în textul art.952 alin.1 NCPC, iar parte din creanţă în textul art.952 alin.3 NCPC. Instanţa are în vedere, pe de o parte, faptul că prin cererea de faţă nu s-a indicat defalcat valoarea creanţei în raport de cele 3 contracte, iar pe de altă parte faptul că delimitarea, în raport de facturile emise, cel puţin pentru valoarea chiriei pentru închiriere de tubete, prin raportare la cele 2 contracte având acest obiect, nu este posibilă numai în baza înscrisurilor depuse la dosar, în cuprinsul facturilor nefăcându-se vreo menţiune cu privire la raportul contractual ce a determinat emiterea acestora. De asemenea, instanţa constată că nu s-a făcut dovada incidenţei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.952 alin.3 NCPC, simpla încheiere a unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la reţeaua de telecomunicaţii a Netserv nefiind suficientă pentru a se aprecia asupra intenţiei debitorului de a-şi risipi averea ori de a se sustrage de la urmărire.

Conform art.953 alin.2 rap. la art.970 alin.1 NCPC, instanţa este obligată să stabilească suma până la care se încuviinţează măsura popririi asigurătorii, determinare care se face în raport de cuantumul şi caracterul creanţei invocate prin raportare la înscrisurile depuse la dosar, ceea ce în cauza de faţă nu este posibil, faţă de considerentele anterior expuse.

De asemenea, pentru toate ipotezele vizate de textul art.952 NCPC, este necesară îndeplinirea cerinţei impuse de art.969 NCPC, şi anume ca terţul poprit să datoreze sume de bani debitorului ori să i le datoreze în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

În acest sens, din faptul încheierii contractului de vânzare-cumpărare între terţul poprit S.C. D C S S.A. şi debitorul S.C. N C S.R.L., nu se poate reţine că terţul, în calitate de cumpărător, datorează ori va datora sume de bani în viitor vânzătorului, cât timp nu s-a dovedit neplata preţului ori existenţa unei clauze contractuale privind plata preţului în rate sau la un termen ulterior încheierii contractului.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art.969 rap. la art.952 NCPC, tribunalul a respins cererea de instituire a măsurii popririi asigurătorii ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea solicitând admiterea acestui şi înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor datorate de terţul poprit debitoarei N C SRL.

In motivarea apelului s-a arătat că prin înscrisurile depuse in susţinerea apelului s-a făcut dovada de comunicare a facturilor, o persoană semnând şi ştampilând pentru primirea corespondenţei din partea N C. Se mai arată că într-o singură corespondenţă se trimitea una sau mai multe facturi in funcţie de numărul facturilor emise in luna respectivă. Astfel că termenul de plată a expirat in cazul tuturor facturilor emise de N T.

In ceea ce priveşte reţinerea primei instanţe in sensul că sumele din facturi nu sunt defalcate pe cele trei contracte încheiate între părţi se arată că înţelegerea mutuală a părţilor a fost ca facturile emise să cuprindă valorile rezultate din cele trei contracte încheiate între părţi. Până la începutul anului 2012 N C a achitat facturile emise de N T in aceleaşi condiţii, însoţite de centralizatoare care indicau tipul de serviciu, produs închiriat.

Cu privire la aprecierea instanţei de fond in sensul că, faptul că N C şi-a înstrăinat reţeaua nu prezintă un indiciu că şi-a risipit averea ori că se sustrage de la urmărire, se arată că cererea de poprire asiguratorie se încadrează in dispoziţiile art.952 alin.1 C.pr.civ şi nu trebuie să se facă dovada că N C încearcă să se sustragă de la plata datoriilor pe care le are faţă de creditori, însă unicul obiect de activitate al debitoarei este acela de a oferi servicii de comunicaţii electronice clienţilor săi.

Cu privire la faptul că nu s-a făcut dovada că terţul poprit i-ar datora sume de bani debitoarei se arată că există cel puţin prezumţia că terţul poprit îi datorează o sumă de bani pentru reţeaua transferată. Instanţa are la dispoziţie instituţia cauţiunii care vine tocmai să protejeze celelalte părţi împotriva abuzurilor pe care le-ar face autorul cererii de poprire.

In drept s-au invocat prevederile art.969, 952 alin.1, 953 alin.3, 970 C.pr.civ, art.466 şi urm. C.pr.civ.

In susţinerea apelului s-au depus înscrisuri in fotocopie.

Intimata SC N C SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Analizând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate şi in raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cererea apelantei creditoare de înfiinţare a popririi asiguratorii este întemeiată pe dispoziţiile art.952 alin.1 Noul Cod de procedură civilă astfel cum rezultă atât din motivele invocate in cererea de chemare in judecată cât şi din precizarea făcută prin motivele de apel. Potrivit acestui text legal, „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărei creanţă este constatată in scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare in judecată.”

Prin urmare, pentru a se putea dispune înfiinţarea popririi asigurătorii in condiţiile art.969 rap. la art.952 alin.1 Noul C.pr.civ. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: creanţa creditorului este constatată in scris, creanţa este exigibilă şi creditorul dovedeşte că a intentat cerere de chemare in judecată.

In cauza de faţă apelanta creditoare îşi întemeiază cererea pe o serie de facturi emise in temeiul a trei contracte încheiate cu intimata debitoare, facturi care au valoarea totală de 456.533,99 lei.

Astfel, prima condiţie şi cea de-a treia sunt îndeplinite deoarece creanţa este constatată in scris (rezultă din facturi) şi creditoarea a făcut dovada intentării cererii de chemare in judecată.

In ceea ce priveşte condiţia privind exigibilitatea creanţei Curtea apreciază că in mod corect prima instanţă a reţinut că această creanţă nu este exigibilă in integralitatea ei.

Dacă in ceea ce priveşte facturile emise in temeiul contractelor nr.63/B74C/11004C/01.09.2010 şi nr.63/B74E/11056C/01.09.2010, creanţa este exigibilă faţă de împrejurarea că scadenţa este prevăzută la 15, respectiv 30 de zile de la data emiterii facturilor, in ceea ce priveşte facturile emise in temeiul contractului nr.016/11.02.2009, scadenţa a fost stabilită la 15 zile de la data primirii facturii. Or, in cauză nu s-a făcut dovada primirii acestor facturi. Susţinerile din apel in sensul că prin înscrisurile depuse se face dovada primirii acestor facturi, nu pot fi reţinute de către Curte, având in vedere că apelanta face dovada prin bonurile contract curierat depuse la dosar că a transmis debitoarei nişte plicuri, însă aceste înscrisuri nu fac dovada cu privire la conţinutul plicurilor, mai exact că este vorba chiar de facturile emise in temeiul contractului mai sus menţionat.

Faptul că apelanta a prezentat sumele defalcat pe fiecare contract in parte, nu înseamnă că s-a făcut dovada exigibilităţii facturilor emise in temeiul contractului nr.016/11.02.2009 prin trecerea in tabel a datei scadenţei, având in vedere că scadenţa a fost stabilită la 15 zile de la data primirii facturii, or, aşa cum s-a arătat mai sus nu s-a făcut dovada primirii facturilor emise in temeiul acestui contract.

In ceea ce priveşte cea de-a treia critică, faţă de faptul că apelanta şi-a precizat cererea in sensul că se întemeiază pe dispoziţiile alin.1 ale art.952 Noul C.pr.civ, nu mai trebuie analizată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de alin.3 al aceluiaşi articol.

 Dovada sumelor datorate de terţul poprit debitorului nu mai prezintă nicio relevanţă câtă vreme nu sunt îndeplinite condiţiile pentru înfiinţarea popririi.

Faţă de aceste considerente, Curtea, in temeiul art.480 alin.1 Noul C.pr.civ a respins apelul ca nefondat.

In temeiul art. 451 alin.1 noul C.pr.civ a obligat pe apelanta creditoare la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată in apel către intimata debitoare N C SRL, reprezentând onorariu de avocat conform facturii fiscale nr.27/07.05.2013 şi chitanţei nr.28/07.05.2013 (filele 40 şi 41 dosar apel).

Domenii speta

Spete similare