Recurs litigii cu profesionişti. procedura insolvenţei. angajarea răspunderii materiale a fostului administrator. lipsa capacităţii de folosinţă a pârâtului la data intentării acţiunii de către lichidatorul judiciar. nulitate hotărâre. neincidenţa prevede

Decizie 520 din 22.10.2013


SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ANGAJAREA RĂSPUNDERII MATERIALE A FOSTULUI ADMINISTRATOR. LIPSA CAPACITĂŢII DE FOLOSINŢĂ A PÂRÂTULUI LA DATA INTENTĂRII ACŢIUNII DE CĂTRE LICHIDATORUL JUDICIAR. NULITATE HOTĂRÂRE. NEINCIDENŢA PREVEDERILOR ART.243 (1) PCT.1 TEZA FINALĂ ŞI NICI ALE ART.312 (5) COD PROCEDURĂ CIVILĂ.

-art.41 alin.1 Coid procedură civilă.

Decizia nr.520/22.10.2013 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin SENTINŢA nr. 1850/F/2010 din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Satu Mare a admis cererea reclamantei lichidator judiciar E.  I.  SPRL S. M. în contradictoriu cu pârâtul V. E. P. ,  fost administrator al falitei SC C. SRL S. M. , cod  unic de înregistrare fiscală 4376289,  număr de ordine în registrul comerţului  J30/483/1993,  şi în consecinţă:

A obligat pârâtul V. E. P. să achite în contul averii debitoarei falite suma de 124.444 lei, reprezentând pasivul falitei, constând în cuantumul total al datoriilor acesteia faţă de creditori săi, conform Tabelului definitiv al creanţelor debitoarei.

Pentru a pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele :

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei, ultimul bilanţ contabil depus la organele fiscale de către administratorul statutar la data de 31.12.2008, interogatoriul pârâtului luat la solicitarea lichidatorului judiciar, s-a reţinut  că după data de 31.12.2008, societatea nu a mai depus situaţii financiare la organele fiscale, iar administratorul statutar nu a făcut dovada faptului pozitiv al existenţei actelor contabile prevăzute de lege întocmite după această dată.

Din ultimul bilanţ contabil depus  la organele fiscale rezultă că, în anul 2008, în patrimoniul debitoarei există bunuri în suma de 120.198,15 lei, bunuri  care, nefiind inventariate, nu se poate spune că mai există în patrimoniul acesteia.

În bilanţul din anul 2008 există evidenţiaţi clienţi neîncasaţi care sunt in suma de 70.255,44 lei, cu privire la care nu  există explicaţii pentru a se vedea concret cine sunt si daca aceste creanţe nu sunt prescrise.

Lipsa acestor bunuri în patrimoniul debitoarei şi a oricărui  indiciu  privind locaţia acestora sau a situaţiei juridice actuale a acestora, creează prezumţia judecătorească în sensul că aceste bunuri au fost  ascunse de către persoana care avea drept de dispoziţie asupra acestora, respectiv de către administratorul statutar al acesteia şi că, acesta a dispus în interes personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit la încetare de plăţi.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăţi;

g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.Coroborând starea de fapt anterior reţinută cu dispoziţiile legale amintite judecătorul sindic a constatat că faptele pârâtului de a ascunde bunurile societăţii,  de a nu lua măsuri pentru a stopa o activitate ce ducea în mod vădit la pierderi şi de a nu ţine contabilitatea în condiţiile prevăzute de lege se încadrează în categoria faptelor ilicite prevăzute de lit.  d) şi e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat şi constituie totodată  o încălcare a dispoziţiilor exprese ale art. 72,73,74 din Legea nr. 31/1990 privind obligaţia administratorilor de a ţine toate registrele şi evidenţele prevăzute de lege.

Prin săvârşirea cu vinovăţie a acestor fapte ilicite de către pârât, în patrimoniul societăţii debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de către societate în sumă totală de 124.444  lei, între cele două fapte ilicite, prejudiciu şi starea de insolvenţă a debitoarei existând un raport de cauzalitate, prin neţinerea evidenţelor contabile prevăzute de lege şi prin ascunderea bunurilor debitoarei, administratorul contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situaţia juridică a societăţii, imposibilitatea identificării activului şi pasivului societăţii, a tuturor creditorilor şi debitorilor acesteia şi la creşterea stării de insolvenţă a societăţii.

Constatând că, în privinţa pârâtului sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 lit. d) şi e) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 Cod civil prind angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia, în temeiul art. 11 lit. g) din Legea nr. 85/2006 şi a textelor de lege amintite, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului şi a obligat pârâtul să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei, în sensul că a obligat pârâtul să plătească în contul averii debitoarei suma solicitată de lichidatorul judiciar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs V. V. , V. E. D., V. E. V., V.- căsătorită N. – R. V. - în calitate de moştenitori ai defunctului V. E. P., decedat la data de 22.03.2006, solicitând casarea hotărârii în temeiul art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

În motivarea recursului său recurenţii arată că la data promovării acţiunii antecesorul lor pârât era decedat, iar ei au luat la cunoştinţă de hotărârea pronunţată la data de 03.06.2013 când li s-a comunicat de către D.G.F.P. S. M. adresa nr. 98332/29.05.2013 ca răspuns la solicitarea lor de a li se comunica în baza cărui act li s-a calculat impozitul solicitat.

Având în vedere că nu au fost citaţi în cauză, şi nu au avut cunoştinţă de hotărârea pronunţată, au solicitat repunerea în termenul de formulare a recursului, apreciind că se află în situaţia prevăzută de art. 103 Cod procedură civilă, fiind împiedicaţi dintr-o împrejurare mai presus de voinţa lor de a-şi formula apărări.

În drept au fost invocate prevederile art. 312 (5) Cod procedură civilă.

Intimatul E.V SPRL, fost lichidator al debitoarei, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că împotriva debitoarei s-a dispus închiderea procedurii la data de 15.02.2011, când el a fost descărcat de orice responsabilitate, precum şi excepţia tardivităţii recursului, faţă de pronunţarea sentinţei recurate la data de 23.11.2010.

Verificând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate precum şi a excepţiilor invocate de lichidator şi de instanţă, din oficiu, Curtea a reţinut următoarele :

Referitor la cererea de repunere în termenul de recurs, faţă de certificatul de deces al pârâtului, depus în recurs la dosar, Curtea apreciază că recurenţii se aflau într-o împrejurare mai presus de voinţa lor, care i-a împiedicat să afle sentinţa pronunţată în contradictoriu cu antecesorul lor, în interpretarea prevederilor art. 103 Cod procedură civilă, motiv pentru care urmează a admis-o ca fiind întemeiată.

Ca o consecinţă a repunerii recurenţilor în termenul de formulare a recursului, excepţia tardivităţii recursului urmează a fi respinsă, rămânând fără obiect.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lichidatorului judiciar, Curtea a apreciat că şi această excepţie este neîntemeiată fiind respinsă, faţă de calitatea sa de reclamant în sentinţa recurată.

Referitor la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului decedat, invocată din oficiu de către instanţă, aceasta a fost admisă, având în vedere următoarele :

Potrivit certificatului de deces seria DP nr. 002377 eliberat de Primăria Municipiului S. M. la 22.03.2006 pârâtul V. E. P. a decedat la data de 22.03.2006 (fila 3 din dosarul de recurs), iar acţiunea împotriva lui a fost intentată la data de 11.10.2010, deci la 4 ani după decesul acestuia.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la naşterea lor şi încetează la decesul lor.

Potrivit art. 41 al.1 Cod Procedură Civilă, orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată. Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosinţă, întrucât a decedat.

 Sentinţa pronunţată în contradictoriu cu pârâtul decedat anterior introducerii acţiunii este lovită de nulitate, impunându-se modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii, nefiind incidente prevederile art. 243 al.1 pct. 1 teza finală şi nici ale art. 312 (5) Cod Procedură Civilă.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 312 (1) raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă, Curtea a admis ca fondat recursul şi a modificat în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantului împotriva pârâtului, ca fiind formulată împotriva unei peroane lipsită de capacitate de folosinţă.

 Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.