Trafic de droguri de risc. Inlaturarea aplicarii art. 148 lit. c Cod procedura penala în lipsa unor indicii sau date care sa contureze banuiala ca inculpatul ar pregati savârsirea de noi infractiuni.

In speta, este prezent cazul de arestare prev. de art.148 alin.1 lit. f cod pr.penala, fiind îndeplinite cumulativ cerintele impuse de acest text de lege, întrucât în sarcina inculpatului s-a retinut ca ar fi comis infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista date ca lasarea în libertate a acestuia prezinta pericol concret pentru ordinea publica, în raport de natura si gravitatea faptei, împrejurarile si modalitatea concreta în care ar fi actionat.

Nu poate fi trecuta cu vederea starea de insecuritate ce ar putea fi generata în comunitate, de lasarea în libertate a celor acuzati de savârsirea unor astfel de fapte, precum si neîncrederea în autoritatile judiciare daca s-ar afla ca persoane banuite de comiterea acestora ar fi cercetate în libertate.

Analizând masura preventiva si din perspectiva art.5 paragraf.1 din CEDO, astfel cum a fost reflectata în jurisprudenta CEDO, se considera ca protejarea libertatii individuale împotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stânjeneasca eforturile organelor judiciare de administrare a probelor în scopul aflarii adevarului, câta vreme exista motive verosimile de a banui ca inculpatul a savârsit fapta penala pentru care este cercetat.

Art.148 alin. 1, lit. f Cod procedura penala

Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000

Art. 5, par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Prin încheierea nr. 180/14.11.2012, Tribunalul Constanta a dispus urmatoarele:

„În baza art. 1491 alin 10 Cod procedura penala, admite propunerea de arestare preventiva formulata de DIICOT – Serviciul Teritorial Constanta împotriva inculpatului I.A..

În baza art. 143 si art. 148 lit c) si f) Cod procedura penala, dispune arestarea preventiva a inculpatului I.A. (nascut in Republica Moldova, domiciliat în Bucuresti) pe o perioada de 29 de zile, de la 14 noiembrie 2012 pâna la 12 decembrie 2012 inclusiv.

Dispune emiterea de îndata a mandatului de arestare preventiva.

Masura se comunica potrivit dispozitiilor legale.

În baza art. 192 alin 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.”

Pentru a pronunta aceasta încheiere, prima instanta a retinut urmatoarele:

„Prin adresa nr. D/P/2012 din 14 11 2012, DIICOT – Serviciul Teritorial Constanta a solicitat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul I.A., pe o perioada de 29 de zile, începând cu data de 14.11.2012  si pâna la data de 12.12.2012.

În motivarea propunerii, DIICOT arata ca inculpatul este cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea ca a detinut în scopul vânzarii si a pus în vânzare, la data de 13 11 2012, o cantitate de 151,5 grame de cannabis, planta prev în tabelul nr II anexa la Legea nr 143/2000.

Ca situatie de fapt, s-a retinut ca la data de 09.11.2012 un agent de politie judiciara din cadrul BCCO s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul ca numitul ,,A”, persoana neidentificata, detine si pune în vânzare cannabis cu pretul de 70 lei gramul în cluburile din Constanta si Bucuresti. S-a mai retinut ca persoana primea cannabis-ul printr-o firma de coletarie si îl depozita într-un loc neidentificat din Bucuresti.

Prin ordonanta din 12.11.2012 a fost autorizat investigatorul sub acoperire M.I. si colaboratorul sub acoperire P.I. sa culeaga date si informatii cu privire la savârsirea infractiunii cercetate, si sa procure droguri de la faptuitor sau de la persoanele din anturajul acestuia.

În noaptea de 13/14 11 2012, orele 20,00, investigatorul si colaboratorul s-au întâlnit cu învinuitul I.A. în Bucuresti, la restaurantul M.D. D., unde au convenit ca învinuitul sa vânda o cantitate de aprox. 200 grame cannabis cu pretul de 45 lei/g.

Învinuitul a predat o punga din material plastic transparent în care se afla o substanta vegetala de culoare oliv, afirmând ca reprezinta o mostra din cantitatea de 200 grame. Colaboratorul sub acoperire i-a aratat învinuitului suma de bani pe care urma sa o primeasca în schimbul drogurilor, respectiv 8000 lei, dupa care acesta a plecat spunând ca se duce dupa droguri si se va întoarce în 30 de minute.

În jurul orei 21,00 învinuitul s-a întors si a solicitat colaboratorului sa îl însoteasca în zona Unirii pentru a aduce drogurile. În jurul orei 21,45 cei doi s-au întors, învinuitul având asupra sa trei pungi din material plastic transparent în care se aflau fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv cu miros si aspect specific de cannabis.

Politistii din cadrul BCCO care supravegheau întâlnirea au constatat savârsirea infractiunii flagrante, descoperind în autoturismul Opel Astra utilizat de învinuit, sub scaunul soferului, o cantitate de aprox 150 grame cannabis ambalata în trei pungi din plastic transparent.

Potrivit adresei nr 2414086/14.11.2012 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor, fragmentele vegetale aflate în cele trei pungi reprezinta cannabis.

Cu ocazia constatarii infractiunii flagrante, inculpatul a afirmat ca ar fi cumparat cannabisul cu suma de 7000 lei; ulterior inculpatul nu a mai dat declaratii.

DIICOT apreciaza ca în cauza exista probe din care rezulta savârsirea infractiunii de trafic de droguri de risc, si ca se confirma cazul prev de art. 148 lit f) Cod procedura penala, pedeapsa prevazuta de lege fiind mai mare de 4 ani iar lasarea inculpatului în libertate prezentând pericol pentru ordinea publica.

Se apreciaza ca pericolul concret pentru ordinea publica este evident, având în vedere gravitatea faptei savârsite, data de natura substantei detinute, cantitatea relativ mare a acesteia, efectele nocive pentru sanatatea persoanelor ce urmau sa consume aceasta substanta. Prin lasarea în libertate a inculpatului s-ar induce în comunitate o stare de insecuritate generata de temerea justificata ca inculpatul poate face trafic de droguri si obtine venituri considerabile fara ca organele judiciare sa ia masuri ferme de combatere a acestui fenomen infractional, si ca în acest mod si-ar putea relua activitatea infractionala.

Examinând actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, tribunalul retine urmatoarele:

În dosar exista probe si indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedura penala, din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul I.A. a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infractiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa prevazuta de lege fiind mai mare de 4 ani, fiind astfel întrunita aceasta conditie legala cu privire la posibilitatea luarii masurii arestarii preventive.

Astfel, din continutul mijloacelor probatorii aflate la dosar rezulta ca, în urma contactului telefonic dintre colaboratorul sub acoperire si inculpat, acesta din urma l-a invitat pe colaborator sa se deplaseze la Bucuresti, indicându-i locatia restaurantului M.D. din cartierul D., urmând ca acolo sa-i vânda cantitatea de aproximativ 200 grame cannabis contra sumei de 45 lei/gram.

În urma deplasarii investigatorului si colaboratorului sub acoperire la locatia indicata, s-a constatat ca acestia s-au întâlnit cu numitul ,,A” (identificat ulterior ca fiind I.A.), care în prima etapa le-a înmânat o folie cu o cantitate mica de substanta vegetala cu aspect si miros de cannabis, iar în a doua etapa le-a înmânat trei folii continând cca 150 grame substanta vegetala, despre care s-a stabilit ca reprezinta cannabis. În schimbul acestei cantitati de cannabis inculpatul a solicitat remiterea sumei de 8000 lei, verificând în prealabil daca investigatorul sub acoperire are în posesie suma de bani solicitata.

Tribunalul retine ca aceste activitati, astfel cum au fost retinute în esenta, se circumscriu actelor materiale ale infractiunii de trafic de droguri de risc.

În ce priveste apararea inculpatului potrivit careia nu se dovedeste existenta probelor si indiciilor temeinice de savârsire a unei fapte prevazute de legea penala, întrucât acestea ar fi fost obtinute în mod ilegal de catre organul de urmarire penala prin încalcarea dispozitiilor art. 68 alin 2 cod procedura penala, tribunalul o va înlatura ca nefondata, întrucât din interpretarea mijloacelor de proba, în acest cadru procesual, nu rezulta existenta, din partea organelor judiciare si a colaboratorului sub acoperire,  a  actelor de determinare a inculpatului sa savârseasca fapta de trafic de droguri.

Potrivit art. 68 alin 2 Cod procedura penala, ,,Este oprit a determina o persoana sa savârseasca sau sa continue savârsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii de probe”.

Determinarea unei persoane sa savârseasca sau sa continue savârsirea unei fapte penale, ca notiune, este similara celei de instigare.

Actiunea de determinare presupune ca persoana determinata/instigata, în speta inculpatul I.A., sa nu fi avut anterior intentia de a savârsi fapta respectiva, sau sa nu fi luat propria hotarâre de a continua aceasta fapta.

Datele dosarului releva faptul ca organele judiciare aveau informatii despre o presupusa activitate de distribuire de droguri în cluburile din Constanta si Bucuresti, de catre numitul ,,A”, mai înainte ca colaboratorul sub acoperire sa ia legatura cu acesta. Informatiile culese de organul de urmarire penala se contureaza a fi conforme cu realitatea, din moment ce, în urma contactului telefonic dintre colaboratorul sub acoperire si inculpat, a rezultat ca acesta are disponibila la vânzare o cantitate relativ mare de cannabis, vehiculându-se cantitatea de aprox 300 grame. Prin urmare, se contureaza ca inculpatul luase hotarârea de a savârsi fapte ce pot fi definite ca trafic de droguri, mai înainte de a lua contact cu colaboratorul sub acoperire, si astfel nu se confirma ca ar fi fost determinat de acesta la savârsirea faptei. Indiciile temeinice în sensul ca inculpatul a luat hotarârea de a vinde droguri de risc în mod independent de activitatile organelor judiciare (direct sau prin intermediul colaboratorului sub acoperire) rezulta si din modul prudent de actiune al inculpatului – care denota o practica, experienta în acest sens – precum si din faptul ca inculpatul, daca nu ar fi fost deja implicat în activitatea de trafic de cannabis, nu ar fi avut conexiunile necesare pentru a putea procura de îndata o cantitate relativ mare de cannabis (dupa presupusa instigare din partea colaboratorului), pe care la rândul sau sa o ofere la vânzare acestuia.

În ce priveste cea de-a doua teza a textului invocat, si anume daca organele judiciare l-au determinat pe I.A. sa continue savârsirea faptei de vânzare a cantitatii de cca 150 grame cannabis,  tribunalul retine ca nici aceasta situatie nu se confirma, întrucât din probele dosarului rezulta ca inculpatul a fost cel care a avut initiativa tuturor etapelor întâlnirii la D.: solicitarea ca colaboratorul sa se deplaseze la Bucuresti, locul întâlnirii, oferirea mostrei, deplasarea în zona Unirii pentru a intra în posesia cannabisului, toate acestea nefiind provocate si impuse direct sau indirect de organele judiciare, ci fiind stabilite independent de catre inculpat. 

În ce priveste existenta unuia sau mai multora dintre cazurile prevazute de art. 148 Cod procedura penala, imperativ necesare pentru a se putea lua masura arestarii preventive, tribunalul retine urmatoarele:

În dosar se contureaza existenta cazului prevazut de art. 148 lit c) Cod procedura penala, constând în aceea ca exista date din care rezulta ca inculpatul se va implica în noi fapte penale de acelasi gen; aceste date rezulta din urmatoarele împrejurari de fapt:

- informatiile confirmate prin flagrantul finalizat, potrivit carora inculpatul I.A. desfasura deja, anterior zilei de 13 11 2012, activitati de distribuire de droguri;

- modalitatea ,,profesionista” de luare a contactului cu investigatorul si colaboratorul sub acoperire, masurile de prevedere luate (oferirea unei mostre pentru a nu exista neîntelegeri cu privire la calitatea drogurilor, solicitarea de a vedea suma de bani anterior, faptul ca nu a detinut de la început asupra lui cannabisul, ci s-a deplasat ulterior pentru a-l lua din zona Unirii, faptul ca a disimulat drogurile sub scaunul masinii)

- imprejurarea ca inculpatul a intrat în posesia drogurilor în zona Unirii, în timp ce domiciliaza în sectorul 5 (alta zona), rezultând ca a luat contact cu alta/alte persoane de la care a preluat cantitatea de cannabis, prin urmare desfasoara astfel de activitati în colaborare cu alte persoane;

- împrejurarea ca inculpatul nu a fost dispus sa indice nici un aspect care sa conduca organele judiciare la descoperirea si stoparea activitatii de procurare/distribuire de cannabis în legatura cu faptele sale.

 Tribunalul retine ca toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia ca inculpatul are o implicare importanta, sub aspect intentional/decizional, în traficul de droguri, ca nu a luat hotarârea de a renunta la acest mod de a-si procura venituri, ca are în continuare conexiunile care sa-i permita implicarea pe viitor în fapte de acelasi gen, conexiuni pe care s-a ferit sa le divulge, chiar daca aceasta i-ar fi adus un beneficiu procesual/penal important. În acelasi timp, actele dosarului contureaza greutatea deosebita cu care organele judiciare intra în posesia unor informatii privind traficul de droguri, si greutatea cu care documenteaza astfel de fapte, aspecte constientizate si de inculpat, care astfel se poate considera la adapost de legea penala daca ia suficiente masuri de prevedere. Se mai constata si sumele mari de bani vehiculate în traficul de droguri (în cazul de fata 8000 lei – care înseamna cca 6 salarii medii lunare pe economie) sume obtinute prin eforturi facile, în doar câteva ore, de natura a ,,stimula” inculpatul în continuarea unor noi fapte de acelasi gen.

În ce priveste împrejurarea ca DIICOT nu a invocat, în mod formal, printre cazurile prevazute la art. 148, pe cel de la lit c), tribunalul retine ca temeinicia/netemeinicia propunerii de arestare preventiva se analizeaza în raport cu actele dosarului, instanta nefiind limitata sub acest aspect de aprecierile scrise sau verbale ale parchetului; prin urmare, în masura în care un caz de arestare preventiva se contureaza în dosar, instanta este obligata sa-l analizeze din oficiu.

Tribunalul retine ca în cauza se confirma si existenta cazului prevazut de art. 148 lit f) Cod procedura penala, în prezenta caruia se poate dispune luarea masurii arestarii preventive.

Pericolul concret pentru ordinea publica, în cazul în care inculpatul ar fi lasat în libertate, rezulta din cantitatea, natura substantelor traficate si efectul daunator asupra sanatatii persoanelor care consuma astfel de substante periculoase, întrucât publicul ar avea perceptia ca organele judiciare abilitate sa ia masuri ferme de preîntâmpinare si combatere a acestui fenomen infractional nu au capacitatea de a actiona ferm, si astfel oricine poate trafica droguri si poate vinde astfel de substante deosebit de periculoase; de asemenea, pericolul concret pentru ordinea publica consta în starea de insecuritate a cetatenilor  luând la cunostinta ca o persoana cercetata pentru infractiuni grave, despre care exista probe si indicii ca pune în circulatie în mod repetat droguri de risc,  fiind lasat în libertate, ar putea relua activitatea infractionala.

O a doua componenta a pericolului concret pentru ordinea publica, perceputa de societate, consta în aceea ca prin activitatile ilicite referitoare la droguri, sunt acumulate sume mari de bani, care sunt folosite pentru finantarea altor fapte ilicite –uneori dintre cele extrem de periculoase – pentru întarirea si perfectionarea modalitatilor infractionale (procurarea de autoturisme, echipamente care sa faciliteze diverse infractiuni) astfel fenomenul infractional în general fiind din ce în ce mai greu de descoperit, de dovedit si de sanctionat, iar securitatea cetateanului fiind din ce în ce mai mult prejudiciata.

Din punct de vedere al scopului masurii preventive si al oportunitatii acesteia, în sensul art. 136 alin 1 Cod procedura penala, tribunalul retine ca urmarirea penala se afla la început, informatiile din dosar conduc la necesitatea identificarii unor alte persoane în legatura cu fapta inculpatului, precum si a originii si modalitatii de procurare a cannabisului (prin firme de coletarie) persoanele respective conturându-se ca fiind cunoscute de inculpat, acesta având posibilitatea de a lua contact direct sau indirect cu ele având în vedere pozitia sa procesuala.

Se apreciaza ca o alta masura preventiva mai putin restrictiva de drepturi este ineficienta în actualul stadiu procesual, când sunt indicii despre existenta unor participanti la acte infractionale ce nu au fost înca identificati, astfel încât nu s-ar putea stabili obligatii concrete si eficiente în sarcina inculpatului.

În raport cu art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 23 din Constitutie, masura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când exista motive verosimile ca s-a savârsit o infractiune sau exista motive temeinice de a se crede în posibilitatea savârsirii unei noi infractiuni, fiind necesara astfel apararea ordinii publice, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, desfasurarea în bune conditii a procesului penal.”

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.A., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg în practicaua prezentei decizii, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate si rejudecând, sa se dispuna revocarea masurii arestarii preventive fata de inculpat.

La Curtea de Apel Constanta, cauza a fost înregistrata sub numarul 13173/118/2012.

Examinând încheierea recurata în raport de criticile aduse si sub toate aspectele prev. de art. 3856 alin. 3 cod pr. penala, curtea constata ca recursul declarat de inculpatul I.A. este fondat, însa nu pentru criticile formulate, ci pentru considerentele care urmeaza a fi analizate:

Astfel, potrivit prev. art. 1491 alin.1 si 10 din cod pr.penala, judecatorul poate dispune arestarea preventiva a inculpatului daca sunt întrunite conditiile prev. de art.143 cod pr.penala si exista vreunul dintre cazurile prev. de art.148 cod pr.penala, când considera ca, în interesul urmaririi penale, este necesara aceasta masura preventiva.

În cauza, curtea retine, contrar celor sustinute de inculpat, ca din probele administrate pâna în aceasta faza a urmaririi penale, rezulta presupunerea rezonabila în sensul art. 68 ind.1 rap. la art.143 alin.1 cod pr.penala, respectiv ca, la data de 09 11 2012 un agent de politie judiciara din cadrul BCCO s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul ca numitul ,,A”, persoana neidentificata, detine si pune în vânzare cannabis cu pretul de 70 lei gramul în cluburile din Constanta si Bucuresti. S-a mai retinut ca persoana primea cannabis-ul printr-o firma de coletarie si îl depozita într-un loc neidentificat din Bucuresti.

Curtea are în vedere urmatoarele mijloace de proba: procesele verbale încheiate de investigatorul sub acoperire M.I. la data de 12.11.2012 si 13.11.2012; procesul verbal de constatare a savârsirii infractiunii flagrante încheiat la data de 13.11.2012 de catre politistii delegati în cauza; adresa cu nr. 2414086/14.11.2012 a Laboratorului de Analiza si Profil al Drogurilor Constanta. 

Fapta presupus a fi savârsita de inculpat este sanctionata de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani pentru infractiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Studiind actele si lucrarile dosarului instanta constata ca, în speta, este prezent cazul de arestare prev. de art.148 alin.1 lit. f cod pr.penala, astfel cum corect a apreciat si instanta fondului, fiind îndeplinite cumulativ cerintele impuse de acest text de lege, întrucât în sarcina inculpatului s-a retinut ca ar fi comis infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista date ca lasarea în libertate a acestuia prezinta pericol concret pentru ordinea publica, în raport de natura si gravitatea faptei, împrejurarile si modalitatea concreta în care ar fi actionat, constând în faptul ca, în urma contactului telefonic dintre colaboratorul sub acoperire si inculpat, acesta din urma l-a invitat pe colaborator sa se deplaseze la Bucuresti, indicându-i locatia restaurantului M.D. din cartierul D., urmând ca acolo sa-i vânda cantitatea de aproximativ 200 grame cannabis contra sumei de 45 lei/gram.

În urma deplasarii investigatorului si colaboratorului sub acoperire la locatia indicata, s-a constatat ca acestia s-au întâlnit cu numitul ,,A” (identificat ulterior ca fiind I.A.), care în prima etapa le-a înmânat o folie cu o cantitate mica de substanta vegetala cu aspect si miros de cannabis, iar în a doua etapa le-a înmânat trei folii continând cca 150 grame substanta vegetala, despre care s-a stabilit ca reprezinta cannabis. În schimbul acestei cantitati de cannabis inculpatul a solicitat remiterea sumei de 8000 lei, verificând în prealabil daca investigatorul sub acoperire are în posesie suma de bani solicitata.

Nu poate fi trecuta cu vederea starea de insecuritate ce ar putea fi generata în comunitate, de lasarea în libertate a celor acuzati de savârsirea unor astfel de fapte, precum si neîncrederea în autoritatile judiciare daca s-ar afla ca persoane banuite de comiterea acestora ar fi cercetate în libertate.

Concluzionând, curtea constata ca masura arestarii preventive dispusa de tribunal este pe deplin justificata, fiind conforma cu prev.art.143 cod pr.penala rap. la art.148 alin.1 lit.f cod pr.penala si cu scopul instituit de art.136 cod pr.penala în sensul ca privarea de libertate se impune pentru buna desfasurare a procesului penal.

Analizând masura preventiva si din perspectiva art.5 paragraf.1 din CEDO, astfel cum a fost reflectata în jurisprudenta CEDO, curtea considera ca protejarea libertatii individuale împotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor nu trebuie sa stânjeneasca eforturile organelor judiciare de administrare a probelor în scopul aflarii adevarului, câta vreme exista motive verosimile de a banui ca inculpatul a savârsit fapta penala pentru care este cercetat.

De subliniat ca recurentul beneficiaza în continuare de prezumtia de nevinovatie pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive de condamnare.

Critica recursului inculpatului este întemeiata doar cu privire la gresita retinere de catre instanta fondului a cazului de arestare prev. de art. 148 lit. c cod procedura penala, având în vedere ca împrejurarile de fapt enumerate nu reprezinta date ca inculpatul pregateste savârsirea unei noi infractiuni.

Drept urmare, curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. va admite recursul formulat de inculpatul I.A. împotriva încheierii nr. 180/14.11.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 13173/118/2012.

În baza art. 38517 alin. 2 C. Pr. Pen., va casa în parte încheierea penala recurata si, rejudecând, va înlatura aplicarea dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. c C. pr. pen. din încheierea recurata si din mandatul de arestare preventiva nr. 204/14.11.2012 emis de Tribunalul Constanta.

Va mentine celelalte dispozitii ale încheierii penale recurate.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare