Contestatia deciziei de recalculare a pensiei emise în baza oug nr. 1/2011.

În conformitate cu dispozitiile art.1 din O.U.G. nr.1/2011: „pensiile prevazute la art.1 lit.a) si b) din Legea nr.119/2010 pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariu mediu brut pe economie, potrivit art.5 (4) din lege, se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu pâna la 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate de beneficiari.

Potrivit art.6 din O.U.G. nr.1/2011: (1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atesta veniturile realizate si a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale caror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plata în luna decembrie 2010 se mentin în plata în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 pâna la data emiterii deciziei de revizuire.

(2) Diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pâna la sfârsitul lunii februarie 2011.

De la momentul emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor si pâna în prezent, aceste diferente au fost eliminate, beneficiarilor fiindu-le restituite deja sumele de bani reprezentând diferenta dintre cele doua cuantumuri, ca urmare a modificarii substantiale a cadrului legislativ care reglementeaza materia asigurarilor sociale.

Prin urmare, dispozitiile O.U.G. nr.1/2011 corecteaza diferentele între cuantumul pensiei recalculate, care a scazut, si cel avut anterior recalcularii, fiind eliminata posibilitatea producerii unor pagube beneficiarilor.

Art. 1 si 6 din OUG nr. 1/2011

Legea nr. 119/2010

Prin cererea înregistrata sub nr. 3457/88/011, introdusa la data de 9 septembrie 2011, contestatorul N.M.G., a solicitat constatarea nulitatii absolute a deciziei de revizuire nr. 89703/11 iunie 2011 emisa de Casa Sectoriala de Pensii a S.R.I., în temeiul Legii nr. 119/2010 si a OUG nr. 1/2011 si a tuturor deciziilor de revizuire subsecvente si sa constate ca hotarârea emisa de Comisia de contestatii ce functioneaza în cadrul S.R.I. este netemeinica. Contestatorul a solicitat si restabilirea situatiei anterioare emiterii deciziei nr. 89703/2011 în sensul restabilirii si mentinerii în plata a pensiei stabilite în conformitate cu decizia nr. 89703 din 24 noiembrie 2009 si sa-i fie achitate diferentele dintre cuantumul pensiei speciale si cuantumul celei revizuite în mod ilegal, precum si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, contestatorul a aratat în esenta ca decizia nr. 871/2010 a Curtii Constitutionale este lipsita de relevanta în cauza, decizia de revizuire fiind emisa cu încalcarea art. 15 din Constitutie, a art. 1 din Codul civil, a art. 1 din Protocolul 1 al CEDO si art. 14 din CEDO.

A mai aratat contestatorul ca o modificare a cuantumului pensiei reprezinta o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite în baza legilor anterioare, ajungându-se sa se încalce chiar substanta dreptului la pensie; ca doctrina de specialitate a fixat un criteriu în determinarea existentei sau inexistentei unei situatii de retroactivare a legii – criteriul dreptului câstigate. Astfel, s-a stabilit ca o lege este retroactiva daca aduce atingere drepturilor câstigate sub imperiul legii vechi, trebuind, deci, ca legea noua sa aduca atingere unuia dintre elementele constitutive ale dreptului câstigat sub legea vechea; ca, în situatia dedusa judecatii este vorba de dreptul sau de a beneficia de o pensie de serviciu pentru toata perioada vietii conform prescriptiilor Legii nr. 164/2001.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata, aratând, în esenta, ca, prin decizia nr. 871/2010, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile Legii nr. 119/2010 sunt constitutionale, iar în ceea ce priveste OUG 1/2011 – act normativ ce a fost validat de Parlamentul României prin Legea de aprobare nr. 165/2011 – aceasta produce efecte juridice obligatorii ce trebuie respectate de toate entitatile implicate în procesul de recalcularii pensiilor militare; ca în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 119/2010, pensia a fost recalculata începând cu data de 1 ianuarie 2011 prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei, utilizând algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000, iar ca urmare a modificarii legislatiei în domeniu a fost revizuita prin aplicarea prevederilor Anexei nr. 3 la OUG 1/2011, context în care solicitarea contestatorului de anulare a deciziei atacate contravine dispozitiilor art. 4 din OUG 1/2011.

Prin sentinta civila nr.4820 din data de 23 noiembrie 2011, pronuntata în dosarul civil nr.3457/88/2011, Tribunalul Tulcea a admis  contestatia formulata de contestatorul N.M.G. în contradictoriu cu intimata SRI - CASA DE PENSII SECTORIALA, având ca obiect contestatie decizie pensionare.

A anulat  Decizia de revizuire a pensiei nr. 89703/11.06.2011 emisa de S.R.I. Casa de Pensii Sectoriala, ca netemeinica si nelegala si pe cale de consecinta mentine în plata Decizia nr. 89703/24.11.2009 emisa de SRI U.M. 0472 Bucuresti - Casa de Pensii.

A anulat  Hotarârea nr. 328/23.08.2011 emisa de S.R.I - Comisia de Contestatii din cadrul S.R.I., ca netemeinica si nelegala.

 A obligat intimata SRI – Casa de Pensii Sectoriala, sa îi plateasca contestatorului diferenta dintre pensia stabilita prin Decizia nr. 89703/24.11.2009 si pensia stabilita prin Decizia nr. 89703/11.06.2011 de la data de 11.06.2011 si pâna la momentul repunerii în plata a pensiei initiale.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:

Contestatorul N.M.G. este beneficiarul unei pensii militare de stat stabilita în baza deciziei de pensionare nr. 89703/24 noiembrie 2009.

Prin decizia contestata nr. 89703 din 11 iunie 2011 emisa de Casa Sectoriala de Pensii din cadrul S.R.I., contestatorului i-au fost revizuite drepturile de pensie în baza OUG 1/2011.

Instanta constata ca prin decizia de revizuire a pensiei contestate în prezenta cauza, a avut loc o transformare a pensiei de serviciu a contestatorului în pensie de asigurari sociale, astfel cuantumul pensiei cuvenite contestatorului fiind redusa în mod considerabil.

Instanta apreciaza ca repetatele modificari ale procedurii de recalculare si revizuire a pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, survenite la scurte intervale de timp, au tendinta sa încalce criteriile jurisprudentei CEDO privind claritatea, accesibilitatea si predictibilitatea legii.

Contestatorul îsi legitimeaza în mod corect interesul în cauza prin invocarea unei valori patrimoniale, având semnificatia unui drept câstigat recunoscut si executat de stat, în temeiul unei legi speciale respectiv Legea 164/2001, sustinând în mod corect ca la data intrarii în vigoare a OUG nr. 1/2011 care a stat la baza emiterii deciziilor contestate, era beneficiar al unui bun actual în acceptiunea Conventiei Europene a Drepturilor Omului, si care i-a fost înlaturat printr-o ingerinta din partea statului.

În aceste conditii, având în vedere faptul ca dreptul ocrotit de art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu este un drept absolut, el putând comporta limitari de catre stat, se impune a se analiza daca desfiintarea pensiei de serviciu de care beneficia contestatorul, corespunde limitarilor prevazute de Conventie.

Conform prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international“.

În alineatul 2 al aceleiasi dispozitii se arata ca ”Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau amenzilor”.

În jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca notiunea de „bun” înglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privata ( Cauza Buchen contra Cehiei din 2002).

Asa fiind, instanta apreciaza ca si contestatorul îsi legitimeaza interesul sau, prin invocarea unei valori patrimoniale, având semnificatia unui drept câstigat, recunoscut si executat de stat în temeiul unei legi speciale, respectiv Legea 164/2001, suficient de clara si previzibila la data pensionarii si care i-a permis sa-si planifice actiunile, atât pe termen lung cât si pe termen scurt pentru el si familia sa, precum si o anumita maniera de gestionare a bunurilor sale prezente si viitoare.

Este firesc a recunoaste oricarei persoane o asemenea prerogativa iar orice interventie intempestiva a legiuitorului are, de cele mai multe ori, asa cum este si situatia de fata, ca efect afectarea substantei dreptului în partea sa cea mai importanta.

Contestatorul a avut prin urmare, la data intrarii în vigoare a OUG 1/2011, un bun actual în acceptiunea Conventiei, ce le-a fost înlaturat printr-o ingerinta din partea statului.

Însa, dreptul ocrotit de art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu este în orice caz un drept absolut, acesta însemnând ca el comporta limitari de catre stat care, are sub acest aspect o larga marja de apreciere.

Pentru a verifica daca desfiintarea pensiilor de serviciu de care beneficia contestatorul corespunde limitarilor prevazute de Conventie, instanta trebuie sa aiba în vedere urmatoarele aspecte:

a)ingerinta sa fie prevazuta de lege, conditie satisfacuta în cauza, întrucât desfiintarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forta legii, lege rezultata ca urmare a asumarii raspunderii de catre Guvern în fata Parlamentului.

Însa, legea trebuie sa fie suficient de clara si previzibila.

Previzibilitatea poate avea însa si un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci si posibilitatea de a modifica legile pentru viitor.

Persoanele au astfel un drept la continuitatea actiunii statale.

Acest drept presupune ca statul nu poate încalca încrederea legitima a persoanelor în continuitatea actiunii sale.

La momentul pensionarii contestatorului nu s-a pus problema schimbarii legii.

Totusi, cea mai mare problema nu este neaparat schimbarea legii în sine, ci a reglementarilor prin care se diminueaza exagerat de mult veniturile din pensia acestuia, caci nu se poate admite ca, în speta, scaderea sa nu este una de substanta, esentiala si imprevizibila în anul pensionarii contestatorului.

b)sa existe un scop legitim pentru luarea masurii de a desfiinta pensia de serviciu ori, sub acest aspect Guvernul a aratat, în expunerea de motive a Legii 119/2010 ca „se impune adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, prin care sa se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare si în anul 2010”, datorita evolutiei crizei economice în anul 2009 si extinderii acesteia în cursul anului 2010, precum si acordurile de împrumut cu organismele financiare internationale.

Or, faptul ca documentele adresate creditorilor internationali contin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale în discutie, nu înseamna ca acei creditori au stabilit unilateral aceste conditii, ei limitându-se la a indica obiectivele ce urmeaza a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), însa, alegerea celor mai adecvate masuri ramâne la dispozitia statului.

Or, daca masurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de fosti angajati din sectorul bugetar în sensul diminuarii acestora, sunt calificate ca având natura juridica a unor masuri cu caracter exceptional, atunci este cu totul evident ca Legea 119/2010 nu s-ar putea întemeia pe art. 53 din Constitutia revizuita, deoarece lipseste una din cele doua caracteristici esentiale, care ar permite evocarea sa si anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalcularii pensiilor fiind unul definitiv si nu temporar.

Scopul urmarit a fost acela al diminuarii cheltuielilor bugetare si nu în ultimul rând si realizarea unei „dreptati sociale”, respectiv instituirea unui regim de pensii având la baza principiul contributivitatii.

c) sa existe un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul avut în vedere pentru utilizarea lui.

Aceasta cerinta nu a fost respectata de stat, deoarece Guvernul a procedat la diminuarea intempestiva a pensiei de serviciu a contestatorului, în mod cel putin semnificativ, prin aplicarea OG nr.1/2011.

Chiar daca se poate admite ca, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza pensia celor care nu au varsat contributii la o institutie de asigurari sociale, direct proportional cu cuantumul drepturilor de pensie ulterioare, aceasta nu are ca semnificatie juridica instituirea unui drept la o anumita suma determinata (Comisia EDH, 4 martie 1985, X c. Suedia ).

Pe de alta parte, masura nu trebuie sa atinga însasi substanta dreptului.

În speta de fata, micsorarea drastica a cuantumului pensiei contestatorului, are fara doar si poate o asemenea semnificatie, contrar celor lapidar enuntate de Curtea Constitutionala care a constatat ca ar fi vorba numai de o limitare a dreptului si nu de o pierdere a dreptului în substanta sa.

Însa, dupa cum a constatat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în cauza Sporrong et Lonnroth c. Suediei, limitarile aduse dreptului de proprietate de catre autoritatile statale, au facut ca acesta sa devina „precar”, cu consecinte asupra valorii bunurilor ce formeaza obiectul acelui drept.

Altfel spus, chiar daca Conventia nu garanteaza un anumit cuantum al pensiei, daca acest cuantum este micsorat semnificativ de autoritatile statului, bunaoara prin masuri legislative, atunci se aduce atingere însasi substantei dreptului.

Astfel, în cauza Muller versus Austria, s-a decis în sensul ca „ o reducere substantiala a nivelului pensiei, ar putea fi considerata ca afectând substanta dreptului de proprietate si chiar a însusi dreptului de a ramâne beneficiar al sistemului de asigurari la batrânete.

Curtea a decis ca, si daca Statul reduce temporar pensia în situatii de recesiune economica rapida, ramâne totusi un corp de principii de la care acestuia îi este interzis sa deroge, si a considerat esential sa examineze daca dreptul la securitate sociala a fost atins în substanta sa în cauza Kjartan Asmundsson c. Iceland. Application no. 60669/00.2005.

Constatarea de catre Curtea Constitutionala a României, în cuprinsul deciziei nr. 871/25.06.2010 publicata în M.O. nr. 433/28.06.2010, ca Legea nr. 119/2010 nu încalca dispozitiile Constitutiei României, nu împiedica instantele de judecata sa faca aplicarea dispozitiilor art. 20 din legea fundamentala si sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

De altfel chiar Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 1344 din 9 decembrie 2008 a retinut faptul ca nu are atributia de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislatia supranationala, aceasta revenind instantelor judecatoresti, aratând ca: „instantelor judecatoresti le revine sarcina de aplicare directa a legislatiei comunitare atunci când legislatia nationala este în contradictie cu aceasta”.

Fata de considerentele expuse, instanta va constata ca, în speta, contestatorului i s-au încalcat drepturi ocrotite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, retinând totodata ca, potrivit art. 11 din Constitutia României „(1) Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

De asemenea, în art. 20 din acelasi act normativ precizat se prevede ca: „(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Daca exista neconcordanta între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care, Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.”

Împotriva acestei hotarâri, a formulat recurs pârâta CASA SECTORIALA DE PENSII A SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMATII - COMISIA DE CONTESTATII CARE FUNCTIONEAZA ÎN CADRUL SRI, pe care a criticat-o sub urmatoarele aspecte:

Întelege sa-si motiveze recursul pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila si art.304 indice 1 Cod procedura civila.

În acest sens, criticile aduse sentintei sunt fundamentate pe prevederile art.304 pct.9 c.proc.civ., respectiv “hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii”, însa, în egala masura, învederam faptul ca recursul declarat împotriva unei hotarâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art.304, instanta putând sa examineze cauza sub toate aspectele”.

În aplicarea Legii nr.119/2010, pensia intimatului a fost recalculata începând cu data de 01.01.2011, prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei, utilizând algoritmul de calcul prevazut de Legea nr.19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.

În urma identificarii tuturor veniturilor realizate lunar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, la data de 11.06.2011, în baza Legii nr.119/2000 si Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.1/2011, a fost emisa decizia de revizuire nr.89703, prin care au fost stabilite drepturile de pensie revizuite, începând cu data de 01.01.2011.

Potrivit art.6 din O.U.G. nr.1/2011: (1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atesta veniturile realizate si a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale caror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plata în luna decembrie 2010 se mentin în plata în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 pâna la data emiterii deciziei de revizuire.

(2) Diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pâna la sfârsitul lunii februarie 2011.

De la momentul emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor si pâna în prezent, aceste diferente au fost eliminate, beneficiarilor fiindu-le restituite deja sumele de bani reprezentând diferenta dintre cele doua cuantumuri, ca urmare a modificarii substantiale a cadrului legislativ care reglementeaza materia asigurarilor sociale.

Prin urmare, dispozitiile O.U.G. nr.1/2011 corecteaza diferentele între cuantumul pensiei recalculate, care a scazut, si cel avut anterior recalcularii, fiind eliminata posibilitatea producerii unor pagube beneficiarilor.

Mai mult, solicita instantei de control judiciar a constata faptul ca reclamantul nu a fost supus unui regim diferentiat fata de alte persoane aflate în situatii identice sau comparabile, prin legea nr.119/2010 legiuitorul întelegând sa abroge toate categoriile de pensii speciale, fara distinctie, supunându-le unui regim de stabilire si calculare în regim unitar, aplicabil tuturor beneficiarilor sistemului de asigurari sociale.

Cu privire la retinerea instantei referitoare la aplicabilitatea art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, învedereaza faptul ca, în materie de pensie, Curtea a acceptat reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia încalcarii prevederilor aratate.

Stabilirea politicilor în materia asigurarilor sociale este lasata de catre CEDO, la aprecierea statelor, în functie de factorii economici si financiari ce influenteaza sustenabilitatea bugetului de stat la un moment dat, pentru satisfacerea interesului general.

Per a contrario, daca s-ar sustine în continuare faptul ca evenimentele legislative nu ar trebui sa influenteze, pentru viitor, drepturile câstigate, fie ele si la un anumit cuantum al pensiei, ar însemna, rezumându-ne în sustinere strict la domeniul în care se dezbate cauza, ca nici modificarile favorabile nu ar trebui sa se aplice. Or, este de notorietate faptul ca dispozitiile legale în materie au determinat actualizari a drepturilor banesti, fara a fi, în mod evident, contestat.

Totodata, este cel putin bizar din partea instantei de fond a califica dreptul la pensie drept „bun”, sub aspectul strict al cuantumului, întrucât este adevarat ca dreptul în sine este susceptibil de aceasta interpretare, însa cuantumul sau este stabilit în baza unor norme legale, are o fundamentare legala; atâta vreme cât si Legea nr.164/2001 nu mai este în fiinta, fiind abrogata în mod explicit, si decizia de pensie sufera modificari în sensul prevederilor legale în vigoare, actualizându-se în virtutea temeiului legal incident si al algoritmului de calcul prevazut de noua reglementare în speta de fata, Legea nr.119/2010. Statul este garantul dreptului la asigurarea sociala, nu al cuantumului prestatiei care poate varia în timp în functie de politicile aplicabile. În cazul de fata, o atare ratiune, se retine expunerea de motive a Legii nr.119/2010 ca fiind grava situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, pe de o parte, iar pe de alta parte, necesitatea reformarii sistemului de pensii. Aceleasi considerente au fost formulate si de Curtea Constitutionala în decizia nr.871/2010, subliniind conditionarea acordari componentei necontributive a pensiei de existenta resurselor financiare pentru a putea acorda si alte drepturi de asigurari sociale fata de cele pe care Constitutia le nominalizeaza în mod expres.

În cauza Keckho c.Ungariei, Curtea Europeana a considerat ca este la libera apreciere a statului sa stabileasca ce beneficii sunt platite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificari corespunzatoare ale legislatiei. Autoritatile nu pot refuza plata unor drepturi si beneficii în cuantumul stabilit de legislatia în vigoare.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilite în baza Legii nr.164/2001.

Drepturile la pensie ale acestuia au fost recalculate în baza Legii nr.119/2010 si ale O.U.G. nr.1/2011.

Reclamantul a formulat contestatie împotriva deciziei de revizuire a pensiei emise în baza O.U.G. nr.1/2011.

Prin Legea nr.119/2010, pensiile speciale au devenit pensii în întelesul Legii nr.19/2000 privind sistemul unitar de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Scopul Legii nr.119/2010 a fost necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente în sistem si nu în ultimul rând, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atât bugetul de stat,  cât si cel al asigurarilor sociale de stat.

Întrucât în termenul prevazut de Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, prin O.U.G.1/2011 s-a instituit o etapa de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivitatii, astfel încât persoanele vizate de acest act normativ, sa aiba posibilitatea sa identifice si sa depuna la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activitati profesionale.

În conformitate cu dispozitiile art.1 din O.U.G. nr.1/2011: „pensiile prevazute la art.1 lit.a) si b) din Legea nr.119/2010 pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariu mediu brut pe economie, potrivit art.5 (4) din lege, se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu pâna la 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate de beneficiari.

Prin art.6 al.2 din ordonanta s-a prevazut ca diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pâna la sfârsitul lunii februarie 2011.

Sustinerea reclamantului ca s-ar fi încalcat principiul neretroactivitatii legii civile nu poate fi retinuta, întrucât revizuirea pensiei speciale nu s-a facut retroactiv, ci de la data intrarii în vigoare a O.U.G. nr.1/2011.

Prin decizia nr.458/02.12.2003 Curtea Constitutionala a statuat ca: „o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de fapt nascuta anterior si nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri, legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune în timpul urmator intrarii ei în vigoare”.

Pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.

Astfel, spre deosebire de acesta, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale si anume: pensia contributiva si nu supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea speciala.

Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe când partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Mai mult, în cazul pensiilor militare întregul cuantum al pensiei speciale se plateste de la bugetul de stat.

Acordarea acestui supliment a urmarit instituirea unui regim special compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special.

Aceasta compensatie neavând ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, tine de politica statului în domeniul asigurarilor sociale, si nu se subsumeaza dreptului la pensie, ca element constitutiv al acesteia.

Prin urmare, în ceea ce priveste aceste din urma drepturi de asigurari sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune în functie de politica sociala si fondurile disponibile, asupra acordarii lor, precum si asupra cuantumului si conditiilor de acordare.

Acordarea pensiei suplimentare este strâns legata de politica statului în domeniul asigurarilor sociale si poate fi eliminata când bugetul de stat nu mai poate suporta sarcina unor astfel de cheltuieli din ratiuni de ordin economic si financiar.

În aceste conditii, partea necontributiva a pensiei de serviciu chiar daca poate fi încadrata potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, în notiunea de „bun”, îl reprezinta totusi din aceasta perspectiva un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale, iar suprimarea ei pe viitor nu are semnificatia unei exproprieri.

În acest sens, în decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauza Muller contra Austriei din 1975 s-a aratat ca: „art.1 din Protocolul nr.1 nu poate fi interpretat în sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum”.

În cauza Andrejeva contra Lituaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut: „ de asemenea o simpla marja de apreciere este de obicei lasata statului pentru ca acesta sa poata lua masuri de ordin general în domeniul economic si social. Datorita unei cunoasteri directe a societatilor nationale sunt în principiu mai în masura decât judecatorul international sa hotarasca ceea ce este de interes public în domeniul economic sau social”.

În materie de pensie si alte drepturi de asigurari sociale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a acceptat reduceri substantiale ale cuantumului acestora, fara a ajunge la concluzia încalcarii art.1 al Protocolului nr.1 (a se vedea Decizia Skorkiewicz contra Poloniei din 01.06.1999; decizia Jankovic contra Croatiei nr.43440/1998).

Relevanta în cauza este decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului din 07.02.2012, pronuntata în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molar si Lucia Ghetu împotriva României prin care s-a statuat ca reducerea pensiilor, desi substantiala, constituie o modalitate de integrare a acestor pensii în regimul general al pensiilor prevazut de Legea nr.119/2010, masura justificata de necesitatea asigurarii echilibrului bugetar si cea a corijarii discrepantelor între diferitele sisteme de pensii, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproportionate.

Pentru a aprecia daca s-a încalcat dreptul unei persoane la proprietate, Curtea Europeana a statuat ca trebuie verificate mai multe cerinte si anume: daca persoana respectiva a avut un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1; daca exista o ingerinta a statutului în exercitarea dreptului asupra bunului ce are ca efect privarea totala sau partiala de bun a persoanei respective si, daca ingerinta statului este proportionala cu scopul urmarit în sensul de a se pastra un just echilibru, o proportionalitate între cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.

În cauza, Curtea constata ca pensia de serviciu de care se bucura reclamantul chiar daca poate fi încadrata în notiunea de „bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1, îl reprezinta totusi din aceasta perspectiva un drept câstigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale în deplina concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene care lasa libertatea statelor de a alege felul sau cuantumul beneficiilor platite în cadrul schemelor proprii de asigurari sociale.

Cerinta care mai trebuie verificata pentru a stabili daca masura aplicata de stat este în concordanta cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, este aceea a respectarii justului echilibru între cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.

Din expunerea de motive a O.U.G. nr.1/2011 rezulta ca masura revizuirii pensiilor s-a datorat imposibilitatii identificarii documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situatii asupra valorificarii dreptului la pensie, al beneficiarilor acestei legi, precum si necesitatea stabilirii unei etapizari a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitatii, în scopul de a nu sanctiona persoanele care, fara a avea vreo culpa, nu au reusit în intervalul initial pus la dispozitie de legiuitor prin Legea nr.119/2010 sa identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.

Aceste motive avute în vedere de Guvern aduc în prim plan situatia creata ca urmare a intrarii în vigoare a Legii nr.119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivitatii.

Aceasta conversie a fost necesara pentru ca România sa îsi respecte angajamentele asumate prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internationale, absolut necesare pentru stabilitatea economica a tarii, pentru atingerea pragului deficitului bugetar, având în vedere si evolutia crizei economice care s-a extins si în cursul anului 2010.

Fata de aceste aspecte, Curtea constata ca cerintele interesului general în adoptarea O.U.G. nr.1/2011 a fost dovedit.

În ceea ce priveste raportul de proportionalitate între interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate, instanta apreciaza ca s-a pastrat un just echilibru între cele doua cerinte.

În determinarea proportionalitatii, a justului echilibru, Curtea va verifica în ce masura a fost afectata substanta dreptului.

Reclamantului nu i-a fost sistata plata pensiei, ci pensia a fost doar revizuita în raport cu sumele cu care a contribuit la fondul de pensii, potrivit principiului contributivitatii.

Prin aplicarea acestei modalitati de calcul, reclamantul si-a pierdut doar partea necontributiva, suplimentul adaugat de la bugetul de stat, dreptul de pensie nefiind afectat în aspectele sale fundamentale.

Prin decizia nr.29/12.12.2011 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, desi s-a respins recursul în interesul legii, Curtea a statuat ca este esential a se constata în privinta fiecarui reclamant în parte daca s-a respectat raportul de proportionalitate între interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate.

Facând o analiza comparativa a nivelului pensiei revizuite a reclamantului cu pensia medie lunara la nivel national, pe anul 2010 si 2011, se observa un nivel superior al pensiei revizuite, astfel încât s-a respectat raportul de proportionalitate între interesul general si cel al apararii dreptului de proprietate.

În ceea ce priveste discriminarea invocata de reclamant raportat la alte categorii de pensionari, aceasta nu poate fi retinuta, în speta nefiind vorba de persoane aflate în situatii similare, fiecare categorie de persoane având drepturi si obligatii din prisma statutului profesional.

Reclamantul nu a fost supus unui regim diferentiat fata de alte persoane aflate în situatii identice sau comparabile, O.U.G.nr.1/2011 s-a aplicat tuturor beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalitatii în fata legii si a nediscriminarii este constanta si recunoaste ca principiul egalitatii nu este sinonim  cu uniformitatea si ca situatiile diferite impun un tratament diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferentiere.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul formulat si a modificat în tot sentinta recurata în sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Domenii speta

Spete similare