Procedura insolventei. Închidere procedura insolventa în temeiul art.132 din Legea nr.85/2006 (lipsa resurse).

Decizie 648/COM din 15.10.2008


Legea nr.85/2006: art.132

Procedura insolventei se finalizeaza prin sentinta de închidere a procedurii, niciunul din efectele deschiderii procedurii si nici unul dintre litigiile specifice acesteia nemaisupravietuind.

Dupa închiderea procedurii, atât judecatorul-sindic, cât si administratorul judiciar/lichidatorul se dezinvestesc de întreaga procedura a insolventei fata de debitorul respectiv, ei nemaiavând nici una dintre competentele si, respectiv, atributiile prevazute de legea insolventei.

Închiderea procedurii antreneaza, de regula, disparitia personalitatii juridice a debitorului.

Conform dispozitiilor cuprinse în alin.1 al art.132 din Legea nr.85/2006, o procedura de reorganizare sau de lichidare judiciara pe baza de plan, va fi închisa printr-o sentinta în urma îndeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate în planul confirmat.

Închiderea procedurii planului la cererea debitorului, care a propus planul de reorganizare, poate fi justificata sau cu realizarea integrala a planului, sau cu imposibilitatea realizarii acestuia, cu consecinta deschiderii procedurii falimentului (art.104 alin.1 din lege).

Daca o procedura începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, închiderea se va efectua conform al.2 al art.132, deoarece, dupa aprobarea raportului final de catre judecatorul-sindic, fiind vândute toate bunurile si distribuite toate fondurile, la cererea lichidatorului, judecatorul-sindic pronunta sentinte de închidere a procedurii, dispunând si radierea persoanei juridice.

În speta, cum raportul final a fost aprobat de judecatorul sindic, iar toate fondurile obtinute de lichidator au fost  distribuite, nemai existând niciun bunuri în averea debitoarei spre valorificare, judecatorul sindic se poate circumscrie normelor imperative din art.132 din Legea nr. 85/2006.

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Constanta sub nr.395/118/01.11.2005 creditoarea AFP Mangalia a solicitat deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoarea S.C. A. S.R.L. în vederea realizarii creantei de 17.870 Rol .

Prin sentinta civila nr.1017/COM/08.03.2006 judecatorul sindic a respins contestatia debitoarei, a admis cererea creditoarei si a dispus deschiderea procedurii reorganizarii si a falimentului fata de S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea nr.5842/COM/21.09.2006 judecatorul sindic a dispus falimentul debitoarei S.C. A. S.R.L. fiind numit în calitate de lichidator B. F. S. S.P.R.L.

 Prin raportul nr.2 depus la dosar la data de 29.05.2006 administratorul judiciar a aratat ca nu a intrat în posesia documentelor contabile, apreciind ca societatea a intrat în incapacitate de plata datorita lipsei evidentei contabile, vinovat de aceasta situatie fiind administratorul statutar al acesteia S.I., deoarece prin faptele sale a contribuit la ajungerea societatii în aceasta situatie si anume: a tinut o contabilitate fictiva, facând sa dispara documentele de evidenta contabila, nu a tinut contabilitatea în conformitate cu Legea nr. 82/1991, a continuat activitatea în conditiile în care se îndrepta, în mod vadit, spre încetare de plati.

Din raportul de activitate întocmit ulterior de catre lichidatorul judiciar la data de 11.12.2006 a rezultat ca administratorul statutar a depus actele privind activitatea debitoarei, din care a reiesit faptul ca societatea a functionat o perioada scurta de timp prestând servicii de amenajari piscicole catre S.C. E.I. S.R.L., acesta fiind singurul agent economic cu care a colaborat si care nu si-a achitat contravaloarea serviciilor prestate conform facturii nr.7644509/04.05.2000. Ulterior, societatea nu a mai desfasurat activitate economica.

Tabelul preliminar continând creantele creditorilor DGFP Constanta si AVAS a fost depus la data de 02.06.2006, iar tabelul definitiv a fost depus la data de 18.09.2006.

La data de 27.12.2006 a fost depus tabelul definitiv consolidat .

Din raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si planul de distributie reprezentând suma achitata de S.C. E.I. S.R.L. si suma depusa în cont de administratorul statutar D.L. au fost distribuite pentru plata cheltuielilor de procedura, onorariul practicianului în insolventa si creantelor creditorilor, ramânând o creanta neacoperita de 1.905,83 lei.

Prin raportul final depus la data de 04.02.2008 si afisat la data de 05.02.2008 se arata ca, societatea a functionat o perioada scurta de timp prestând servicii de amenajari piscicole catre S.C. E.I. S.R.L., acesta fiind singurul agent economic cu care a colaborat si care nu si-a achitat contravaloarea serviciilor prestate conform facturii nr. 7644509/04.05.2000.

 Fata de prevederile art.138 si art.143 din Legea nr.85/2006, nu s-a constatat savârsirea de catre administratorul statutar a unor fapte care sa atraga raspunderea civila sau penala a acestuia pentru ajungerea debitoarei în insolventa s-a propus închiderea procedurii în temeiul art.132.

La data de 22.02.2008, au fost depuse de catre creditoarea AVAS obiectiuni la raportul final solicitându-se totodata, sa se puna în vedere lichidatorului judiciar sa convoace Comitetului creditorilor pentru a se discuta autorizarea de a formula actiunea prevazuta de art. 138 din Legea nr.85/2006.

Prin încheierea nr.1222/COMm/13.05.2008, judecatorul sindic a respins cererea creditoarei AVAS de a pune în vedere lichidatorului judiciar sa convoace Comitetul creditorilor, a respins obiectiunile formulate de aceeasi creditoare la raportul final si a aprobat raportul final întocmit de catre lichidatorul judiciar având în vedere ca sunt îndeplinite conditiile art. 129 din legea nr. 85/2006.

Prin sentinta civila nr. 1530/09.06.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta, în temeiul art.132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolventei aplicata fata de debitoarea S.C. A. S.R.L.

S-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comertului. S-a dispus  comunicarea hotarârii debitoarei, creditorilor, DGFP Constanta si O.R.C. Constanta pentru efectuarea mentiunilor de radiere, precum si publicarea în Buletinul procedurilor de insolventa.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre judecatorul sindic a retinut ca fiind incidente dispozitiile art.132 din Legea nr.85/2006, constatându-se ca debitoarea nu detine bunuri, ca singura creanta detinuta împotriva debitoarei S.C. E. I. S.R.L. a fost recuperata si ca toate sumele obtinute au fost distribuite catre creditori, ca a fost aprobat raportul final întocmit de catre lichidatorul, fiind astfel îndeplinite conditiile textului de lege anterior citat.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs creditoarea AVAS Bucuresti criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegala, invocând dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.

A sustinut recurenta ca în mod gresit s-a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciara fara a se lua în considerare faptul ca nu au fost achitate toate creantele înscrise la masa credala si, implicit fara ca judecatorul sindic sa-si exercite rolul activ în cadrul acestui dosar, omitând sa se pronunte asupra cererii de convocare a comitetului creditorilor în vederea analizarii oportunitatii formularii unei cereri de atragere a raspunderii.

Într-o atare situatie, considera recurenta, ca judecatorul sindic trebuia sa acorde creditorilor posibilitatea sa hotarasca daca este oportuna formularea unei cereri de atragere a raspunderii, conform art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006.

În cauza nu a fost depusa potrivit art.308 al.2 din Codul de procedura civila întâmpinare.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotarârii de catre recurenta si care au fost încadrate în motivul prevazut de art.304 pct.9 dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila Curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:

În conformitate cu dispozitiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 „O procedura de faliment va fi închisa atunci când judecatorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si când fondurile nereclamate au fost depuse la banca. În urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând si radierea acestora”.

Din probele administrate în cauza curtea retine ca judecatorul sindic a respectat întocmai dispozitiile legale mai sus citate, fiind depus la data de 04.02.2008 si afisat la data de 05.02.2008 raportul final, prin Încheierea nr. 1222/com/13.05.2008  fiind respinsa atât cererea creditoarei AVAS de a pune în vedere lichidatorului judiciar sa convoace Comitetul creditorilor cât si obiectiunile formulate la raportul final .

Potrivit raportului întocmit de lichidator acesta propunea închiderea procedurii falimentului  debitoarei motivat de faptul ca în urma demersurilor facute a recuperat creantele pe care debitoarea le avea fata de S.C. E.I. S.R.L., acestea fiind ulterior distribuite creditorilor, ramânând o creanta neacoperita de 1.905,83 lei.

S-a mai aratat ca nu au fost identifice bunuri în patrimoniul debitoarei care sa fie valorificate.

Prin încheierea nr.1222/13.05.2008 judecatorul sindic a retinut ca lichidatorul judiciar a analizat incidenta dispozitiilor art.138 din Legea nr. 85/2006 si a apreciat ca nu au fost savârsite fapte de natura a-l determina sa solicite antrenarea raspunderii administratorului social.

Asa cum rezulta din tabelul consolidat fata de debitoare si-au declarat creantele doar doi creditori, respectiv AVAS si DGFP Constanta, creditori care se confunda cu comitetul creditorilor si care aveau la îndemâna actiunea reglementata de art.138 a.3 din Legea nr. 85/2006, independent de pozitia lichidatorului.

Cum raportul final a fost aprobat de judecatorul sindic, toate fondurile obtinute de lichidator fiind distribuite, nemai existând nici bunuri în averea debitoarei spre valorificare, Curtea apreciaza ca hotarârea judecatorului sindic se circumscrie normelor imperative din art.132 din Legea nr. 85/2006.

Concluzionând, retine instanta de control ca hotarârea tribunalului este legala, criticile aduse de recurenta nefiind de natura a atrage modificarea acesteia, împrejurare de fapt urmare careia, în temeiul art.312 din Codul de procedura civila recursul este respins ca nefondat.