Recurs litigii cu profesionisti. respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei. lipsa caracterului cert si lichid al unei creante fiscale contestata în instanta.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. RESPINGEREA CERERII DE DESCHIDERE A PROCEDURII INSOLVENTEI. LIPSA CARACTERULUI CERT SI LICHID AL UNEI CREANTE FISCALE CONTESTATA ÎN INSTANTA.

-art.3 pct.6, 11 si 12  din Legea nr.85/2006.

Decizia nr.73/27.02.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila,  de contencios administrativ si fiscal.

Prin Sentinta nr. 2859/09.10.2013 Tribunalul B a admis contestatia formulata de debitorul S.C. M S.R.L. cu sediul în V M str. R nr. 9, ap. 10, jud. B, J, CUI  în contradictoriu cu creditorul D..G.F.P. B cu sediul în O str. D. C nr. 2-4 jud. B.

A respins ca nefondata cererea formulata de creditorul D.G.F.P  B în contradictoriu cu debitorului S.C. S.C. M S.R.L.. privind deschiderea procedurii insolventei.

A obligat creditorul sa plateasca debitorului suma de 1120 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel  instanta de fond a retinut  ca a fost depusa de catre debitor o contestatie împotriva actelor administrativ-fiscale ce a fost solutionata de catre Tribunalul B prin Sent. nr. 4986/CA/28.06.2013, dispunându-se anularea partiala a acestora. În aceste conditii, tinând seama ca  hotarârea este executorie, nu se poate considera ca fata de debitor creditorul detine o creanta în cuantumul pretins, apararile invocate prin contestatie fiind întemeiate.

Pe de alta parte, nu trebuie omis ca potrivit art. 3 pct. 1 din acelasi act normativ insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. În masura în care debitorul detine suficiente fonduri pentru plata datoriilor exigibile însa din diferite motive ( cum ar fi opunerea exceptiei de neexecutare a contractului, intervenirea unei cauze de stingere sau diminuare a obligatiei pretinse de catre creditor etc. ) refuza plata acestora nu poate fi declansata procedura amintita.

Astfel, judecatorul sindic a retinut ca din înscrisurile depuse la termenul de azi debitorul  a efectuat plati curente catre alti creditori în cuantum total de peste 120.000 lei în lunile aprilie-iunie 2013. Raportând aceste sume la cea pretinsa de creditor prin cerere considera ca exista posibilitatea achitarii ei în masura în care creanta ar fi certa, lichida si exigibila, neputând fi retinuta vreo dificultate de ordin financiar din partea acesteia. Tocmai de aceea,  considera ca nu este incidenta ipoteza avuta în vedere de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel încât a admis contestatia formulata de debitoare si a respins cererea formulata de creditoare.

Referitor la cheltuielile de judecata solicitate, ele constau în taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial. Tinând seama ca cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost respinsa, a considerat ca se afla în culpa procesuala creditorul, astfel încât l-a obligat la plata sumei de 1120 lei cu acest titlu.

Împotriva acestei sentinte, în termen  scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs D.G.R.F.P. - A J A F P B solicitând: admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul  respingerii contestatiei formulate de catre debitoare si admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolventa.

În motivarea recursului s-a aratat ca  sentinta atacata este  nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:

La data de 26.11.2012 a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitorului SC M SRL pentru neachitarea sumei de 347.065 lei reprezentând obligatii fiscale datorate bugetului general consolidat.

Împotriva acestei cereri, debitoarea a formulat contestatie sustinând ca împotriva  Raportului de Inspectie Fiscala  în baza caruia s-au stabilit obligatiile fiscale a fost contestat si face obiectul dosarului nr. 5896/111/2011 al Tribunalului B.

Instanta de fond a retinut ca în dosarul invocat s-a pronuntat Sentinta nr. 4986/28.06.2013, si ca  aceasta hotarâre este  executorie.

A aratat ca debitoarea a formulat si o contestatie pe calea contenciosului administrativ, împotriva Deciziei de impunere nr. 1481/28.08.2010, obiect al dosarului nr. 5896/111/2011, însa aceasta nu suspenda  executarea actelor administrativ fiscale , se bucura de prezumtia de legalitate, prin urmare în mod corect organul de control fiscal a cuprins sumele stabilite prin decizia de impunere în cererea de admitere a creantelor.

Instanta de fond în mod eronat a retinut ca Sentinta nr. 4986/28.06.2013 pronuntata  în dosarul Tribunalului B nr. 5896/111/2011 este executorie, deoarece aceasta sentinta est definitiva si poate fi atacata cu recurs, iar potrivit art. 20 alin.2 din L. 554/2004 recursul suspenda executarea.

De asemenea în mod eronat s-a retinut ca debitoarea a efectuat plati curente în lunile aprilie – iunie 2013 în suma de 120.000 lei, câta vreme la data formularii cererii de deschidere 26.11.2012 debitoarea era în incapacitate de plata, ultima plata fiind efectuata în  data de 09.05.2011 în cuantum de 10.000 lei, astfel ca erau îndeplinite prevederile art. 3 punct 6, 11 si 12 din L. 85/2006.

Potrivit art. 379 alin.3  cod procedura civila, creanta este certa, rezulta  din însusi actul de creanta sau din actele emanate de la debitor, este exigibila daca a ajuns la scadenta.

În drept a invocat art. 483 cod procedura civila, art.8 si 12 din L. 85/2006. 

Intimatul debitor prin concluziile orale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica. Fara cheltuieli de judecata.

Examinând hotarârea recurata, atât prin prisma criticilor formulate, cât si sub toate aspectele potrivit art. 3041 Cod procedura civila, instanta a apreciat recursul ca fiind nefondat, motiv pentru care l-a respins având în vedere urmatoarele considerente :

În fapt, creditoarea DGFP B a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei debitoarei SC M SRL, întrucât detine împotriva acesteia o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 347.065 lei, reprezentând creante fiscale.

Debitoarea a formulat contestatie împotriva cererii de deschidere a procedurii formulate de DGFP B pe considerent ca, creanta celei din urma nu este certa, lichida si exigibila si ca nu s-a aflat niciodata în insolventa.

Prin sentinta care face obiectul recursului, judecatorul sindic a admis contestatia SC M SRL si a respins cererea DGFP S M de deschidere a procedurii de insolventa.

Hotarârea tribunalului este legala si temeinica.

Art. 3 alin.1 din Legea 85/2006 prevede ca insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, iar art.6 din acelasi act normativ defineste creditorul îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei ca fiind creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile.

Asadar, pentru a se deschide procedura insolventei, este necesar sa se dovedeasca pe lânga faptul ca, creditorul detina o creante care corespunde valorii prag cerute de art.  3 punctul 12 din Legea insolventei si faptul ca aceasta este certa lichida si exigibila  precum si ca, creanta detinuta de catre creditor dateaza de mai mult de 90 de zile de la data scadentei, iar acesta nu a achitat-o.

Un alt aspect important care se impune a fi probat pentru a exista starea de insolventa a unei societati, este acela al insuficientei fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile ale creditorului.

Analizând aspectele retinute în raport cu probele de la dosar, instanta de recurs a considerat ca judecatorul sindic a apreciat corect ca este întemeiata contestatia formulata de debitoare, astfel ca pe buna dreptate a respins cererea de deschidere a procedurii de insolventa deoarece în cauza nu sunt îndeplinite cerintele legii.

În aceasta ordine idei, se impune a se arata ca în speta dedusa judecatii creanta detinuta de creditoarea care a initiat procedura nu  este certa si lichida, contrar sustinerilor recurentei.

Astfel, asa cum se poate observa în perioada 13.07.2010-27.08.2010, împotriva debitoarei s-a desfasurat o actiune de inspectie fiscala , finalizata cu întocmirea raportului de inspectie fiscala si a deciziei de impunere nr. 1481, prin care s-au stabilit în sarcina societatii obligatii de plata în suma de 122.926.

Împotriva actelor administrative de mai sus, intimata contestatoare  a formulat contestatie la D.G.F.P B, iar mai apoi actiune în contencios administrativ solutionata de catre Tribunalul B prin Sent. nr. 4986/CA/28.06.2013, în sensul anularii partiale a acestora.

În acest context, în mod just a apreciat judecatorul sindic ca sumele de bani care au stat la baza cererii de deschidere a procedurii insolventei debitoarei sunt contestate, asa încât, nu îndeplinesc conditiile privind caracterul unei creante certe si lichide. Astfel, nu are relevanta ca sentinta pronuntata în cadrul actiunii în contencios administrativ este executorie sau nu.

De asemenea, nu poate fi primita critica recurentei potrivit careia la data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolventei debitoarea era în incapacitate de plata, câta vreme, din înscrisurile depuse la dosar, reiese ca debitoarea în lunile ianuarie-august 2013 a efectuat plati curente catre alti creditori, în cuantum semnificativ-filele 126-196 dosar fond.

Raspunzând criticilor recurentei care s-au dovedit a fi nefondate, întrucât nu este incident motivul de recurs prevazute de art. 304 punctul 9 cod procedura civila, recursul a fost respins în baza art. 312 cod procedura civila .

S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata în recurs.

Domenii speta

Spete similare