SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. PROCEDURA INSOLVENTEI. CERERE DE DENUNTARE A CONTRACTULUI DE LEASING FORMULATA DE CREDITOAREA COCONTRACTANTA, NEURMATA DE UN RASPUNS DE LA LICHIDATORUL JUDICIAR ÎN TERMEN DE 30 DE ZILE DE LA NOTIFICARE. CONTRACT SOCOTIT DENUNTAT. RESTITUIREA BUNURILOR DETINUTE DE DEBITOARE ÎN BAZA CONTRACTULUI DENUNTAT.
-art.25, art.86 si art.113 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.16/23.01.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Prin Sentinta nr. 1442 din 9 mai 2013 Tribunalul Bihor a respins cererea de restituire a bunurilor formulata de creditorul M. C. S.R.L. (fosta S.C. I. R. L. I.F.N. S.A.), în contradictoriu cu debitorul S.C. S. S.R.L., societate în faliment, reprezentata prin lichidator judiciar R. I.P.U.R.L.
Analizând actele si lucrarile dosarului instante a retinut în fapt ca debitorul în cauza are calitatea de utilizator, iar creditorul are calitatea de finantator în cadrul contractelor de leasing financiar specificate în cauza si anexate la dosar în copie certificata, la filele mentionate în prezentarea starii de fapt, contracte având ca obiect utilajele individualizate în cuprinsul cererii creditorului si în cuprinsul contractelor de leasing financiar, iar aceste contracte au încetat prin reziliere ca urmare a neîndeplinirii obligatiilor de plata a ratelor de leasing.
În conformitate cu prevederile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, “Contractele în derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.”
Ori, în cauza rezilierea unilatarela a contractului pentru pretinsa neexecutare a obligatiilor din partea utilizatorului s-a facut de catre finantator, astfel cum rezulta si din cuprinsul notificarii în vederea restituirii bunurilor nr. 4802/07.06.2010 (fila 8 din dosarul de recurs nr. 2266/111/C/2010 al Curtii de Apel Oradea, acvirat prezentului), tocmai ca urmare a deschiderii procedurii insolventei prin Încheierea nr. 892/F/06.04.2010 a Tribunalului Bihor - Sectia Comerciala, Contencios Administrativ si Fiscal, încheiere publicata în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 4.261/2010, adica tocmai în temeiul art. 8 - “Încetarea contractului”, respective art. 8.3 lit. d) – “Utilizatorul se afla în stare de reorganizare judiciara sau faliment.”, clauza care potrivit textului legal mentionat este afectata de nulitate absoluta.
Împotriva acestei sentinte, în termen, legal timbrat, a formulat recurs M. C. SRL (fosta I. R. L. IFN) a carei calitate procesuala a fost preluata de I. I. R. SRL, ca urmare a fuziunii prin absorbtie (încheierea 482/29.07.2013 Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a civila) solicitând sa se constate caracterul temeinic si fondat al recursului, admiterea lui, modificarea sentintei în sensul admiterii cererii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata în fond si în recurs.
A aratat ca între parti au intervenit 3 contracte de leasing financiar în baza carora a fost transmis catre debitoare dreptul de folosinta asupra bunurilor, care au fost selectionate de catre utilizator. Precizeaza ca, faptul ca transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor catre utilizator nu s-a realizat, acestea aflându-se în prezent în patrimoniul sau.
S. SRL a intrat direct în procedura falimentului fara a-si fi manifestat intentia de reorganizare, ceea ce înseamna în mod evident faptul ca contractele de leasing nu mai puteau continua, lichidarea averii debitoarei fiind scopul urmarit în cadrul procedurii falimentului.
Prin adresa nr. 4802/07.06.2010 s-a adresat lichidatorului judiciar R. IPURL solicitând a se proceda la restituirea bunurilor utilizate în sistem leasing de catre debitoare, însa acesta nu a dat curs solicitarii, raspunsul primit a fost o cerere de închidere a procedurii, necomunicata cu debitoarea, închidere a procedurii care a fost apreciata ca nelegala de catre instanta de recurs.
Cererea de restituire a bunurilor a fost reiterata în anul 2012, însa lichidatorul nu a apreciat necesar a raspunde solicitarilor sale de a comunica demersurile efectuate pentru identificarea bunurilor si restituirea acestora societatii.
În aceste conditii, este evident ca în momentul de fata SC S. SRL foloseste fara nici un titlu utilajele sale, sens în care a solicitat a se dispune admiterea actiunii, iar pe de alta parte asa cum a aratat aceste bunuri nu au intrat în patrimoniul societatii debitoare, astfel încât ele nu pot fi afectate valorificarii în vederea aducerii de fonduri la masa credala.
Sustine ca desi bunurile nu au intrat în patrimoniul debitoarei, acestea figureaza în evidentele contabile ale acesteia, fiind achitate lunar ratele de leasing, impozitele , alte taxe. Lichidatorul daca ar fi analizat actele contabile, ar fi vazut ca exista niste bunuri în leasing pe care societatea are obligatia contractual stabilita de a le restitui.
Considera ca nu pot fi primite sustinerile lichidatorului în fata instantei de fond în sensul ca nu exista nici o obligatie a sa cu privire la aceste bunuri, întrucât nu fac parte din patrimoniul societatii, având în vedere dispozitiile articolului 13 din OG nr.51/1997, raportat la dispozitiile articolul 20 alineat 2 din Legea nr.85/2006.
Pe fondul cauzei arata ca, debitoarea a intrat direct în faliment , iar lichidarea averii debitoarei era scopul urmarit în procedura, cu toate acestea instanta a respins cererea apreciind nula clauza contractuala în baza careia fost reziliat contractul, fara a se solicita constatarea nulitatii acesteia, fiind incidente prevederile articolul 129 alineat 6 cod procedura civila . Aceasta cauza de nulitate invocata de catre instanta nici nu a fost pusa în discutia partilor.
Sustine ca în prezent detin un contract reziliat, reziliere care nu a fost contestata, clauzele contractuale privind rezilierea si consecintele acestora sunt valabile, astfel ca poate sa solicite respectarea acestora.
Potrivit articolul 8 din contractele intervenite între parti, în cazul rezilierii contractului, în care transferul proprietatii bunului nu are loc, obligatia utilizatorului sau a presupusilor sai de restituire a bunului în termenul stipulat este neconditionata si implica suportarea de catre utilizator a tuturor cheltuielilor sau riscurilor generate de manipularea, transportarea si predarea bunului la locul specificat de catre finantator.
Faptul ca a fost înscrisa la masa credala cu suma pe care debitorul i-o datoreaza potrivit contractului, nu are nici o relevanta în solutionarea prezentei cereri, nu înseamna ca a pierdut dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.
În drept a invocat articolul 20 alineat1 lit. e, f si articolul 20 alineat 2 din Legea nr.85/2006, OUG nr.51/1997, articolul 129,105,304 alin 6,7,8 si 9 Cod procedura civila.
Intimata debitoare, desi legal citata nu s-a pronuntat asupra recursului de fata.
Examinând hotarârea recurata, atât prin prisma criticilor formulate, cât si sub toate aspectele, potrivit articolul 3041 Cod procedura civila , instanta a retinut urmatoarele:
În fapt, recurenta creditoare Imobiliare I. R. SRL, succesoarea societatii M. C. SRL ca urmare a fuziunii prin absorbtie (încheierea 482/29.07.2013 Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a civila), s-a adresat instantei în vederea obligarii lichidatorului judiciar al debitoarei SC S. SRL sa-i predea bunurile descrise, aflate în folosinta societatii falite.
Judecatorul sindic a respins cererea de restituire a bunurilor formulata de creditoare.
Sentinta pronuntata este netemeinica si nelegala.
Între creditoarea recurenta si debitoare SC S. SRL s-au încheiat contractele de leasing financiar nr. 11234 STRF/29.06.2006, 11ST9AVTF/30.01.2007 si 1275 OSTRF/24.07.2007.
La data de 07.06.2010, antecesoarea recurentei SC I. I. R. SRL a adresat o cerere lichidatorului judiciar al debitoarei R. IPURL prin care i-a solicitat restituirea bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing financiar de mai sus, având în vedere calitatea sa de proprietar al acestora.
De asemenea, prin aceeasi înstiintare i-a cerut lichidatorului judiciar în temeiul articolului 86 din Legea nr.85/2006 denuntarea contractelor de leasing financiar în discutie, aducându-i totodata la cunostinta ca în cazul în care în termen de 30 zile de la primire nu va primi un raspuns, contractele vor fi considerate denuntate.
Urmare a faptului ca lichidatorul judiciar nu i-a comunicat nici un raspuns, recurenta I. I. R. SRL i-a mai adresat la data de 10.12.2012 o cerere celui dintâi prin care a solicitat restituirea bunurilor, cerere nesolutionata nici de aceasta data.
Conform articolului 8.5 din contractele de leasing financiar, în cazul rezilierii contractului în conditiile prezentului capitol, precum si în toate celelalte cazuri prevazute de contract sau de lege, în care transferul proprietatii bunurilor nu are loc , obligatia utilizatorilor sau a prepusilor sai de restituire a bunurilor în termenul stipulat este neconditionata si implica suportare de catre utilizator a tuturor cheltuielilor si sau riscurilor generate de manipularea, transportarea si predarea bunurilor.
Instanta a mai retinut ca împotriva debitoarei SC S. SRL s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului prin încheierea nr. 892/06.04.2010.
Asa fiind, potrivit articolul 25 lit.d si articolul 113 alin 1 din Legea nr.85/2006 lichidatorul judiciar al debitoarei avea printre altele si obligatia de inventariere a bunurilor societatii si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor.
În contextul celor expuse, din moment ce, bunurile ce formeaza obiectul cererii creditoarei sunt proprietatea acesteia si cum R. IPURL nu a facut nici un demers în vederea identificarii si predarii lor catre proprietar, Curtea a apreciat ca în mod gresit judecatorul sindic a respins cererea reclamantei recurente.
Argumentul judecatorului sindic legate de faptul ca rezilierea contractelor de leasing financiar a avut loc datorita deschiderii procedurii insolventei debitoarei , asa încât clauza prevazuta de articolul 8.3 lit. d este nula absolut, nu vor putea fi retinute în solutionarea cauzei.
Potrivit articolului 86 alineat 1 din Legea nr.85/2006, contractele în derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii.
Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.
Acelasi articol mai prevede ca administratorul judiciar/lichidatorul trebuie sa raspunda, în termen de 30 de zile, unei notificari a contractantului, prin care i se cerere sa denunte contractul, în lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidator nu va mai putea cerere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat.
Din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale enuntate rezulta ca, într-adevar, contractele în derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, clauzele contractuale de desfiintarea unor astfel de contracte pentru acest motiv fiind nule, însa aceste reglementari legale nu sunt aplicabile în situatia în care administratorul judiciar /lichidator, notificat fiind de contractant cu privire la denuntarea contractului, nu raspunde în termen de 30 de zile, situatie în care, acesta din urma nu mai poate cere executarea contractului, fiind considerat denuntat.
Or, în cauza, ne aflam tocmai în aceasta situatie. Recurenta creditoare a notificat lichidatorul judiciar cu o cerere de denuntare a contractului , caruia aceasta nu i-a dat curs în 30 zile , împrejurare fata de care practicianul în insolventa nu mai poate cere executarea contractului, acesta fiind denuntat.
Prin urmare, nu se poate retine incidenta articolului 86 alineat 1 teza a doua referitoare la nulitatea clauzelor contractuale de desfiintare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii în solutionarea cererii reclamantei.
Mai mult, asa cum a afirmat si recurenta acest motiv de nulitate a clauzei de la articolul 8.3 lit. d din contractele de leasing financiar nici nu a fost pusa în discutia partilor încalcându-se articolul 129 alineat 4 cod procedura civila.
Raspunzând criticilor recurentei care s-au dovedit a fi fondate sub aspectul celor expuse, întrucât este incident motivul de recurs prevazut de articolul 304 punct 9 cod procedura civila, sentinta fiind data cu aplicarea gresita a legii, instanta a admis recursul potrivit articolului 312 Cod procedura civila.
În consecinta, a fost modificata sentinta în totalitate, în sensul ca a fost admisa cererea reclamantei conform dispozitivului.
În baza articolul 274 Cod procedura civila a obligat intimata debitoare SC S. SRL prin lichidator judiciar R. IPURL la cheltuieli de judecata în recurs în suma de 60,15 lei reprezentând taxe de timbru în favoarea recurentei creditoare I. I. R. SRL.
Creditoarea nu a facut dovada cheltuielilor de judecata avansate cu titlu de taxe de timbru în prima instanta motiv pentru care nu au fost acordate.
Judecătoria Câmpulung
Fara titlu
Judecătoria Târgu Jiu
contestatie la executare
Tribunalul Bistrița Năsăud
Contract de leasing. Interpretarea clauzelor contractuale
Judecătoria Curtea de Argeș
Fara titlu
Judecătoria Sectorul 6 București
Proces verbal întocmit de CNADNR.competenţa de soluţionare a plângerii