Omor calificat prin incendiere. Tentativa. Continut constitutiv. Lipsa intentiei.

Nu se poate retine tentativa la infractiunea de „omor calificat” când inculpatul nu a cunoscut ca victimele se aflau în imobilul incendiat.

Cod penal, art.19, art. 20 - 175

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea nr.43/P/2004 din 13.06.2005, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului C.M. pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.217 alin.4 Cod penal, art.20 Cod penal raportat la art.174 lit.”e” Cod penal, retinându-se ca în seara zilei de 26/27.12.2003, cu ajutorul unei sticle de 2 litri continând benzina, cu ajutorul unei pâlnii improvizate dintr-un fragment de sticla din plastic a turnat benzina pe sub usa în interiorul apartamentului partilor vatamate R.M. si R.N., distrugând bunuri în valoare de 205.347.000 lei si provocând intoxicatia partilor vatamate.

Prin sentinta penala nr.223 din  27.11.2007, Tribunalul Tulcea a dispus condamnarea inculpatului C.M pentru savârsirea infractiunii de “distrugere” prevazuta de art.217 alin.(4) Cod penal, iar în temeiul  art. 11 pct.2 lit.”a” raportat la art.10 lit.”d” Cod procedura penala, l-a achitat pentru savârsirea infractiunii de “tentativa de omor calificat” prevazuta de art.20 – 175 lit.”e” Cod penal.

Instanta de fond a retinut ca vinovatia inculpatului este stabilita cu certitudine pentru infractiunea de ““distrugere”, fiind condamnat, dar nu poate fi tras la raspundere penala pentru cea de doua fapta de “tentativa la omor calificat” deoarece nu s–a putut dovedi ca a actionat cu intentia de a ucide.

Împotriva hotarârii, în termenul legal, Parchetul de pe lânga Tribunalul Tulcea si partile vatamate-sotii R.M., R.N. au declarat apel, solicitând condamnarea inculpatului C.M. pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.20 Cod penal raportat la art.175 lit.”e” Cod penal, majorarea pedepsei pentru infractiunea de “distrugere” si majorarea cuantumului daunelor morale.

Verificând legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, Curtea a constatat urmatoarele:

Vinovatia inculpatului pentru infractiunea de “distrugere” este dovedita prin procesul-verbal de cercetare la fata locului unde în fata usii partilor vatamate s-a ridicat o sticla de plastic de 2 litri si pâlnia improvizata tot dintr-o sticla de plastic, raportul de constatare tehnico-stiintifica efectuat de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Tulcea din care rezulta ca urmele papilare ridicate de pe sticla de plastic si de pe pâlnia improvizata apartin inculpatului C.M., de declaratiile partilor vatamate în care se arata ca între ei si inculpat exista o relatie tensionata, plansele fotografice.

Referitor la infractiunea de “tentativa de omor calificat” prevazuta de art.20 Cod penal raportat la art.175 lit.”e” Cod penal, latura subiectiva consta în “intentie” ca forma a vinovatiei, deci ca inculpatul, conform art.19 cod penal, fie sa fi prevazut rezultatul faptei sale, urmarind uciderea partilor vatamate prin savârsirea faptei de incendiere fie sa fi prevazut rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

 În cauza, însa, nu numai ca ca nu exista vreun indiciu privind intentia inculpatului de a suprima viata victimelor, dar nu s-a facut nici macar dovada ca (inculpatul) ar fi stiut ca în apartament se aflau partile vatamate;pe cale de consecinta, lipseste intentia atât directa cât si indirecta, iar numai presupunerea ca ar fi trebuit sa-si dea seama ca partile vatamate erau în apartament nu este suficienta conform dispozitiilor înscrise în art.64 si 75 cod procedura penala.

Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.”b” cod procedura penala, cele 2 apeluri au fost respinge ca nefondate, inclusiv sub aspectul daunelor morale, instanta de fond aplicând în mod corect prevederile din art.998-999  cod civil cât si art.14-346 cod procedura penala, în raport de fapta comisa.

Nota: prin decizia penala nr.2949/23.09.08, Î.C.C.J. a admis recursul declarat de procuror, a casat hotarârile atacate si, rejudecând, l-a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infractiunea prev. de art.20 Cod penal raportat la art.175 lit.”e” Cod penal si a contopit-o cu pedeapsa aplicata pentru infractiunea prev. de art.217 alin.4 Cod penal urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare (hotarârea nu este motivata la acest moment).

Domenii speta

Spete similare