Furt calificat. Achitare. Prezumţie de nevinovăţie. Principiul in dubio pro reo.

Furt calificat. Achitare. Prezumţie de nevinovăţie. Principiul in dubio pro reo.

Aşa după cum, potrivit art.66 alin. (1) Cod procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, este instituită în sarcina organelor judiciare obligaţia de a lămuri pricina, sub toate aspectele, prin administrarea de probe, acţiune care trebuie să aibă caracter obiectiv.

În cauză, neputându-se stabili, dincolo de orice dubiu, că fapta a fost săvârşită de inculpaţi, Curtea va constata că este aplicabilă consecinţa prezumţiei de nevinovăţie, potrivit căreia, îndoiala profită inculpaţilor (in dubio pro reo).

-Art. 66 alin.(1) Cod procedură penală.

 (Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală

Decizia penală nr.1097/R din 29.05.2012)

Deliberând asupra recursului penale, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.146/26.01.2012 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr.4638/236/2010, în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap.la  art.10 alin.1 lit.c Cod pr.penală, au fost achitaţi inculpaţii: C.  A.  A., T. F.G.  şi D. M. ., pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1  Cod penal, comb. cu art.209 alin.1,lit. a,e,g,i Cod penal, cu aplic.art.75 lit. c Cod penal şi cu aplic.art.37 lit. b Cod penal, pentru inculpaţii  T.  F.  G. şi D. M.

În baza art. 346 alin.2 Cod pr.penală, a fost respinsă  cererea de acordare  de despăgubiri civile  formulată de partea civilă SC SIMBAR SRL Ghimpaţi, prin administrator D. I..

Cheltuielile  judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

În considerentele sentinţei se reţin următoarele:

Prin rechizitoriul din 28.04.2010 al Parchetului de pe lângă  Judecătoria  Giurgiu nr.1739/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor  C.A.A, T.F.G şi D.M pentru săvârşirea infracţiunii  prev şi ped.  de art.208 – 209 alin 1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplic. art. 75 lit.a  Cod penal şi, pentru ultimi doi inculpaţi, cu  aplic. art.37 lit. b  Cod penal.

S-a reţinut, în fapt că la data de 13.02.2010 C.A.A şi T.  F.G.au fost surprinşi  în flagrant  în timp ce încercau să sustragă bunuri dintr-un  magazin de pe raza com.Ghimpaţi, jud. Giurgiu  aparţinând SC TONCRIS SRL. Pentru această faptă cei doi au fost arestaţi preventiv  şi ulterior condamnaţi definitiv.

Anterior însă, la data de 07.02.2010 numitul D. I., administrator al SC SINBAX SRL a depus  plângere le Postul de Poliţie Ghimpaţi sesizând spargerea magazinului său de pe raza com. Ghimpaţi din care a fost sustrasă  suma de 1050 lei din casetele aparatelor de jocuri mecanice  precum şi mai multe  pachete cu ţigări de diferite mărci.

Fiind  audiat, inculpatul T.F.G, arestat preventiv aşa cum s-a arătat, a declarat că C.A.A şi D. T. sunt cei care au săvârşit şi furtul din magazinul  din centrul com.Ghimpaţi în noaptea de 6/7.02.2010, el neparticipând la această faptă, refuzând propunerea ce i-a  fost făcută de C.A.A.

La rândul său D. M.a susţinut că ceilalţi doi inculpaţi i-au propus să-i aducă cu autoturismul în com. Ghimpaţi pentru a sparge un  magazin, ceea ce s-a şi întâmplat în seara de 06.02.2010, că la locul faptei el a rămas de pază iar C. A.şi T. F., mascaţi şi folosindu-se de o rangă  au forţat intrarea în magazin  şi când s-au întors  i-au oferit suma de 220 lei şi 6 pachete de ţigări.

Inculpatul C.A.A nu a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârşirea aceste fapte  iar inc. T. F. după declaraţia scrisă personal la 13.02.2010, în etapa actelor premergătoare, cu conţinutul sus citat, a refuzat  să mai dea declaraţii în cauză.

Organul de cercetare penală l-a ascultat pe C. D., tatăl inculpatului C.A.A şi care la 28.02.2010 a confirmat că în seara de 6.02.2010, fiul său a fost luat de acasă de  T.  F. G. , întorcându-se abia a doua zi dimineaţa.

În fine, constatările tehnico ştiinţifice cu testul poligraf au atestat  comportamentul simulat al inculpaţilor C.A.A şi T.F. G.  la întrebările relevante cauzei.

În cursul judecăţii inculpaţii C.A.A şi T.  F. G. s-au prevalat de prevederile art.70 alin.2 Cod pr.penală, nedând declaraţii, susţinând, conform celor consemnate în încheiere că nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii  imputate.

Inculpatul D. M. a  retractat declaraţiile din cursul urmăririi penale, afirmând că a fost ameninţat de organul de  poliţie şi susţinând că nu este vinovat de  săvârşirea acestei fapte.

Martorul C. D., tatăl inculpatului C.A.A a refuzat să dea declaraţii  afirmând că era sub influenţa băuturilor alcoolice  când a fost audiat la poliţie.

Analizând întreg materialul de la dosar, instanţa a reţinut că nu există probe din care să rezulte, fără dubiu, că inculpaţii  din cauză  sunt participanţi  la săvârşirea  furtului din noaptea de 6/7.02.2010  din magazinul  aparţinând SC SIMBAR  SRL de pe raza com. Ghimpaţi, jud. Giurgiu.

Potrivit art.69 Cod pr.penală, declaraţiile învinuitului sau inculpatului, făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura  în care sunt coroborate cu  fapte şi împrejurări ce rezultă din  ansamblul probelor existente în cauză.

A fost explicabilă şi justificată includerea cel puţin a inculpaţilor C. A. şi T. F., prinşi în flagrant la săvârşirea unui furt comis la 13.02.2010 pe raza com. Ghimpaţi în cercul de bănuiţi de comiterea şi a furtului anterior din 6/7.02.2010 de pe raza aceleiaşi localităţii.

Identificarea autorilor şi stabilirea vinovăţiei acestora, însă, trebuie să se facă  potrivit  art. 62 şi urm. Cod pr.penală,  pe bază de probe.

Declaraţia  inculpatului T.F.G, dată în cursul actelor premergătoare şi nesusţinută ulterior, ba chiar negată în instanţă prin care a prezentat o anume  modalitate de săvârşire a acestei fapte, nu se coroborează cu alte date şi elemente relevante.

De asemenea, nici declaraţiile inc. D. M. din cursul urmăririi  penale (inclusiv susţinerile acestuia la confruntările cu ceilalţi doi inculpaţi), relatate explicit în instanţă, nu sunt susţinute de alte probe pentru a servi la aflarea adevărului, fără a mai arăta că între versiunile prezentate de cei doi  inculpaţi ( retractate  ulterior de ambii)  există deosebiri esenţiale .

Rezumativ, declaraţia inculpatului T.  F. G.  din  etapa  actelor premergătoare , nesusţinute ulterior, în cursul procesului penal precum şi  declaraţia inculpatului D. M. din cursul urmăririi penale  inclusiv susţinerile din  confruntările cu ceilalţi  doi inculpaţi, retractate în faţa instanţei  cu motivarea plauzibilă, nu sunt suficiente, în absenţa altor împrejurări rezultate din ansamblul  probelor, pentru a putea susţine vinovăţia acestora .

Pentru identificarea făptuitorului ar fi fost important  pentru cauză să fie folosite tehnici criminalistice şi proceduri judiciare, care, în prezent, datorită depăşirii momentului  operativ nu mai sunt actuale.

Aşa, de exemplu , cercetarea  locului faptei a fost efectuată de doi agenţi ai Postului de Poliţie al com Ghimpaţi, fără participarea lucrătorilor Serviciului Criminalistică – Giurgiu şi, firesc, nu au fost identificate urme papilare şi alte mijloace de probă.

Nu au fost efectuate percheziţii la domiciliile inculpaţilor şi control în autoturismul cu care se pretinde că s-au deplasat pentru găsirea levierului (rangă)  folosit la spargere şi, eventual  a unor bunuri  provenite din furt.

În  fine, s-ar fi impus, în momentul operativ optim rezultat din declaraţia de recunoaştere făcută de inc. D. M., realizarea procedurii conducerii în teren în scopul reconstituirii, în parte, cu participarea acestui inculpat, a modului şi indicării locului săvârşirii faptei.

Faţă de toate cele ce preced , instanţa a constatat că nu sunt probe din care să rezulte cu certitudine că inculpaţii din cauză sunt autorii furtului  săvârşit  în noaptea de 6/7.02.2010 din  magazinul SC SIMBAR SRL Ghimpaţi  şi, în consecinţă, a dispus achitarea acestora.

Împotriva sentinţei penale 146/26.01.2012 pronunţate de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr.4638/236/2010, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria  Giurgiu, pe care a criticat-o pentru netemeinicia soluţiei de achitare în privinţa inculpaţilor C.A. A., T.F.G şi D. M.

Se arată în motivele de recurs ale Parchetului că instanţa de fond a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză, dând eficienţă prea mare declaraţiilor inculpaţilor.

Potrivit art. 63 alin.2 Cod pr.penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Analiza acestei dispoziţii legale evidenţiază următoarele aspecte deosebit de importante în cauză, şi nume:

- faptul că probele administrate in faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti;

- faptul că probele din faza de urmărire penală urmează a fi analizate coroborat cu cele administrate in faza cercetării judecătoreşti,

- faptul că scopul probelor, astfel cum este evidenţiat de disp.art.62 Cod pr.penală, este identic pentru ambele faze ale procesului penal – respectiv aflarea adevărului.

Faptul că instanţa este obligată să verifice legalitatea probelor şi să stabilească utilitatea şi concludenţa acestora, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.

Înlăturarea ca valoare probatorie a probelor administrate în faza de urmărire penală, în speţă a declaraţiilor unor martori, pe considerentul că în faza de cercetare judecătorească aceştia nu şi le-au mai menţinut, invocând anumite abuzuri ale organelor de cercetare penală sau pentru că ele sunt contradictorii, diferind de cele relatate in faza cercetării judecătoreşti, este cu totul neîntemeiată.

În realizarea dezideratului prevăzut de disp.art.62 Cod pr.penală, aflarea adevărului prin lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanţa este obligată să analizeze şi raţiunile pentru care unii martori nu îşi mai menţin declaraţiile date la puţin timp de la comiterea agresiunii şi să verifice, în ce măsură, argumentele oferite de aceştia sunt ori nu credibile.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria  Giurgiu, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3  Cod pr.penală, Curtea apreciază că recursul sunt nefondat pentru următoarele considerente:

În sarcina inculpaţilor C. A. A., T.F.G şi D.M. s-a reţinut că, în seara de 06.02.2010, aflându-se în localitatea Ghimpaţi, primii doi, fiind mascaţi şi având asupra lor un târnăcop, au pătruns în barul SC Simbar SRL, inc. D. M. rămânând în afara barului, de unde au sustras mai multe pachete de ţigări şi suma de 1050 de lei.

Pe parcursul urmăririi penale au fost audiaţi inculpaţii, inc. T.F.G declarând că el nu a participat la acel furt însă cunoaşte că a fost săvârşit de ceilalţi doi inculpaţi.

Inculpatul D. M. a recunoscut în primă fază săvârşirea infracţiunii, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, descriind săvârşirea faptelor.

Inculpatul C. A., în aceeaşi fază a urmăririi penale, nu a recunoscut săvârşirea faptelor,  arătând că în noaptea de 06/07.02.2010 s-a aflat la domiciliu.

În faţa instanţei, inculpaţii C. A. A., T.F.G şi D. M. nu au recunoscut săvârşirea faptei, inc. T. revenind asupra declaraţiei date iniţial în faza de urmărire penală.

Astfel, fără ca instanţa de fond ori cea de control judiciar să dea valoare mai mare declaraţiilor inculpaţilor date în faţa instanţei, aşa după cum se susţine în motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, aceasta nu poate să nu constate că, în cauză, acuzarea a fost fundamentată pe declaraţiile acestora.

Acestea au fost chiar din timpul urmăririi penale contradictorii, iar în faţa instanţei, nu au mai fost menţinute.

Declaraţiile iniţiale date de către inculpaţi, necoroborate cu alte mijloace de probă, aşa după cum în mod judicios şi exhaustiv a fost analizat de către instanţa de fond, nu sunt în măsură să formeze convingerea instanţei, din probe administrate nemijlocit şi  în măsură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii.

Curtea constată că din declaraţiile martorului M. G., martor asistent la momentul luării declaraţiei inculpatului D.M., rezultă într-adevăr că asupra acestuia, cu ocazia audierii, nu au fost exercitat presiuni de către organele de urmărire penală. Instanţa de fond însă nu a înlăturat declaraţiile inculpatului, datorită unor suspiciuni privind legalitatea probei ci  a constatat că nu există probe din care  să rezulte  fără dubiu  că inculpaţii  din cauză  sunt  participanţi  la săvârşirea  furtului din noaptea de 6/7.02.2010  din  magazinul  aparţinând SC SIMBAR  SRL de pe raza  com. Ghimpaţi , jud. Giurgiu, reţinând în mod explicit  că declaraţiile inc. D. M. nu sunt susţinute  de alte probe, doar acestea nefiind suficiente pentru stabilirea adevărului.

Aşa după cum, potrivit art. 66 al. 1 C.p.p., inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, este instituită în sarcina organelor judiciare să lămurească pricina, sub toate aspectele prin administrarea de probe, acţiune care trebuie să aibă caracter obiectiv.

În consecinţă, în cauză neputând a se stabili, dincolo de orice dubiu certitudinea că fapta a fost săvârşită de către inculpaţii C. A. A., T.F.G şi D. M., Curtea va constata că este aplicabilă consecinţa prezumţiei de nevinovăţie, potrivit căreia îndoiala profită inculpatului (in dubio pro reo).

Concluzionând, văzând că soluţia de achitare a inculpaţilor C. A.. T.F.G şi D.M., în temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.c Cod pr.penală, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, e, g, i  Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal, dispusă prin sentinţa penală nr. 146/26.01.2012 pronunţată de Judecătoria Giurgiu este legală şi temeinică, va respinge, ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria  Giurgiu.

Va constata, în temeiul art.192 al.3 Cod pr.penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

Domenii speta

Spete similare