Imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

 În raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar

nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

- Art. 8 din Legea nr.10/2001.

Domeniu naţionalizare

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - Secţia a IV-a Civilă,

decizia civilă nr.282R din data de 13 februarie 2012)

 Analizând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

 În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta pârâtă Agenţia Domeniilor Statului, Curtea constată că, prin motivele de recurs, această parte a arătat că, faţă de sentinţa civilă nr. 703/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin deciziile nr. 233/2007 a Curţii de Apel Bucureşti şi decizia nr. 7425/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Primăria Comunei Ştefăneştii de Jos a fost obligată să înainteze notificarea nr. 25/2001 unităţii deţinătoare S.C. AETC S.A., care are astfel calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri băneşti pentru construcţia demolată.

 Curtea constată că, prin sentinţa recurată, tribunalul a avut în vedere sentinţa civilă nr. 703/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, astfel cum a fost modificată prin deciziile nr. 233/2007 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi decizia nr. 7425/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei S.C.  AETC S.A., este neîntemeiată şi a respins-o ca atare.

 Astfel, motivul de recurs invocat, constând în aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte stabilirea calităţii procesuale pasive a S.C.  AETC S.A. este neîntemeiat, în situaţia în care motivarea sentinţei recurate este tocmai în sensul celor învederate de recurentă.

 Critica referitoare la faptul că acţiunea trebuie respinsă în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, este de asemenea neîntemeiată, întrucât prin sentinţa recurată, nu s-a reţinut nicio obligaţie în sarcina pârâtei Agenţia Domeniilor Statului. Astfel, soluţia de admitere în parte a acţiunii, dispusă prin sentinţa civilă nr. 488/16.03.2011 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă vizează constatarea că reclamanta este persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcţia demolată situată în , la fosta adresă . În consecinţă, Curtea constată că pârâta Agenţia Domeniilor Statului nu a fost obligată în cadrul raportului juridic dedus judecăţii, situaţie în care critica sa adusă soluţiei de admitere în parte a acţiunii reclamantei nu este fondată.

 În consecinţă, reţinând că motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă Agenţia Domeniilor Statului, prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de această parte împotriva sentinţei civile nr. 488/16.03.2008 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă.

 Susţinerea recurentei reclamante în sensul că, prin sentinţa civilă nr. 1616/7.12.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a IV-a civilă în dosarul nr. 25361/3/2006, s-a stabilit calitatea sa de persoană îndreptăţită în temeiul Legii nr. 10/2001 la restituirea terenului în litigiu nu poate fi reţinută.

 Astfel, prin sentinţa menţionată, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta Primăria Comunei Ştefăneştii de jos să răspundă prin dispoziţie motivată la notificarea formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului situat în , iar în cazul în care ar constata că nu este unitatea deţinătoare, să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare ale unităţii deţinătoare iar în cazul în care nu deţine aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptăţite.

 În motivarea sentinţei s-a reţinut că modalitatea de răspuns la notificare şi termenul în care trebuie să se răspundă la notificare sunt imperative iar nu cu caracter de recomandare. De asemenea, tribunalul a reţinut că, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul sau i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, pârâta este obligată ca asupra notificării să se pronunţe printr-o decizie / dispoziţie motivată.

 Apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 1616/7.12.2006 a Tribunalul Bucureşti secţia a IV-a civilă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 299/2.05.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar prin Decizia nr. 1110 din 20 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Civilă şi Proprietate Intelectuală a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta LS împotriva deciziei menţionate a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

 Astfel, în procesul menţionat, instanţele nu s-au pronunţat cu privire la calitatea reclamantei de moştenitoare a autoarei sale sau cu privire la existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul acesteia la data preluării abuzive, dispunând doar ca unitatea deţinătoare să se pronunţe cu privire la aceste aspecte, în procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001.

 Existenţa dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie şi asupra construcţiei demolate a fost reţinută prin sentinţa civilă nr. 703/21.06.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, în procesul având ca obiect contestaţia reclamantei împotriva dispoziţiei emisă de Primarul Comunei Ştefăneştii de Jos şi recunoaşterea dreptului său la despăgubiri în temeiul notificării nr.  depusă prin executorul judecătoresc AV pentru preluarea şi demolarea abuzivă a construcţiei deţinute de autoarea reclamantei pe terenul din .

 Prin sentinţa civilă nr. 703/21.06.2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. emisă de Primarul Comunei Ştefăneştii de Jos, pe care l-a obligat la plata despăgubirilor băneşti în cuantum de 510.001.000 lei pentru preluarea abuzivă a construcţiei situată pe terenul din  care a fost demolată.

 Prin decizia nr. 233 A din 12.04.2007, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze de minori şi de familie, a admis apelurile declarate de apelanta contestatoare LS şi apelanta Primăria comunei Ştefăneştii de Jos, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 703/2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a III-a civilă, a obligat Primăria comunei Ştefăneştii de Jos să înainteze spre soluţionare notificarea nr. __/____ formulată de contestatoarea LS unităţii deţinătoare S.C. AETC S.A., înlăturând din dispozitivul sentinţei obligaţia de plată a despăgubirilor civile stabilite în sarcina Primarului comunei Ştefăneştii de Jos.

 Recursul declarat de reclamanta LS împotriva Deciziei nr. 233 A din 12.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze de minori şi de familie a fost admis prin Decizia nr. 7425/2.11.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Civilă şi Proprietate Intelectuală. Decizia recurată a fost modificată numai în parte în sensul obligării pârâtei Primăria Comunei Ştefăneştii de Jos la plata sumei de 1600 lei către reclamanta LS, cu titlul de cheltuieli de judecată.

 În procesul menţionat, prin sentinţa civilă nr. 703/21.06.2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, a reţinut că autorii reclamantelor deţineau un titlu de proprietate asupra terenului pe care se afla edificată construcţia, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost valorificat în baza Legii nr. 18/1991, fiind emis Titlul de proprietate nr. eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate Ilfov.

 De asemenea, din adeverinţele de la filele 18 şi 22 din dosarul tribunalului, rezultă că, în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 recurentei i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei municipale nr. __ din ____ pentru suprafaţa totală de 1,57 hectare. Primăria comunei Ştefăneştii de Jos a comunicat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, comisia locală de fond funciar s-a pronunţat cu privire la cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate pentru 1,75 ha teren arabil, aşa cum este evidenţiat în registrul agricol de la data cooperativizării. Reducerea de 10 % a fost aplicată de comisia locală de fond funciar tuturor reconstituirilor, reclamanta fiind pusă în posesie pentru suprafaţa de 1,57 ha. De asemenea, în Contractul de vânzare - cumpărare transcris la data de 6.08.1958, invocat de reclamantă, depus la filele 15, 16 din dosarul tribunalului, s-a făcut menţiunea că întreaga suprafaţă se va lucra în indiviziune fără a se scoate din producţia agricolă, iar în registrul agricol 1959-1963, LV figurează cu teren arabil extravilan, astfel cum rezultă din adresa de la fila 87 din dosarul tribunalului.

 În această situaţie, având în vedere cele reţinute prin sentinţa civilă nr. 703/21.06.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, Curtea constată că în mod corect a stabilit tribunalul că, întrucât în mod irevocabil s-a stabilit că terenul solicitat urmează regimul juridic al Legii nr. 18/1991, aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 este exclusă în temeiul art. 8 din Legea nr. 10/2001.

 Curtea constată că, faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

 Ipoteza textului art.8 din Legea nr.10/2001 - care vine să definească obiectul de reglementare al acestui act normativ, în corelaţie cu art.1 şi art.6 din lege - este aceea în care imobilele, prin regimul lor juridic făceau posibilă reparaţia în baza legilor fondului funciar.

 Curtea constată că solicitarea reclamantei depusă în baza Legilor Fondului funciar a fost soluţionată, astfel cum s-a reţinut irevocabil în sentinţa civilă nr. 703/21.06.2005, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă fiind emis Titlul de proprietate nr. eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate Ilfov.

 Curtea constată că, faţă de prevederile art. 8 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, menţionate mai sus, terenul revendicat de recurenta reclamantă în prezenta cauză nu este supus restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001, ci în temeiul Legilor privind fondul funciar, cale pe care recurenta a urmat-o.

 În consecinţă, constatând că prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă nefiind întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă LS împotriva sentinţei civile nr. 488/16.03.2008 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă.

Domenii speta

Spete similare