Recurs litigii cu profesioniştii. opoziţie a unui creditor împotriva operaţiunii de cedare de părţi sociale. -art.202 alin.23 din o.u.g. 54/2010.

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. OPOZIŢIE A UNUI CREDITOR ÎMPOTRIVA OPERAŢIUNII DE CEDARE DE PĂRŢI SOCIALE.

-art.202 alin.23 din O.U.G. 54/2010.

Conform dispoziţiilor art.202 alin.23 din OUG 54/2010 creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei de judecată să oblige, după caz, societatea sau asociaţii  la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă e cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.

Conform acestor prevederi, este necesar să se reţină culpa asociaţilor care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale pentru a se putea antrena răspunderea acestora.

 Mai mult, trebuie dovedit prejudiciul produs exclusiv prin încheierea contractului de cesiune de părţi sociale, şi care nu poate fi dovedit prin invocarea obligaţiilor restante ale societăţii faţă de bugetul de stat.

În speţă recurenta a formulat cerere de opoziţie, fără însă a dovedi de ce ar fi prejudiciată prin transmiterea părţilor sociale de către asociatul N. T.

Faptul că societatea figurează cu obligaţii restante la bugetul de stat nu reprezintă o dovadă a prejudicierii recurentei de natură a justifica formularea unei cereri de opoziţie deoarece disp.art.202 al.23 prevăd expres că prejudiciul trebuie să fie realizat prin adoptarea hotărârii asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale.

Nu s-a făcut dovada culpei asociatului unic al a SC S. I. SRL şi nici a prejudiciului produs prin transmiterea părţilor sociale, iar simpla presupunere a recurentei că prin transmiterea părţilor sociale s-ar putea îngreuna recuperarea creanţelor societăţii comerciale, nu reprezintă suport legal pentru formularea unei cereri de opoziţie, situaţie în care prima instanţă a respins în mod legal cererea.

Decizia nr.743/C/15.11.2012 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II –a civilă,  de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr.219 din 30.04.2012 Tribunalul Satu Mare a respins cererea de opoziţie formulată de reclamanta D. G. F. P.  S.  M. , cu sediul în S.  M. , P.  R. , nr.3-5, jud.Satu Mare înaintată de O.  N.  R.  C.  Bucureşti în nume propriu şi pentru O. R. C. T. S. M. , cu sediul în S.  M., str.F., nr.82, jud.Satu Mare, reprezentat prin P. V.  P.  împotriva pârâţilor S.C. S. I.  SRL, cu sediul în C. , str.G. U., nr.10/A, jud.Satu Mare şi N. T., cu domiciliul în C.,  str.G. U., nr.10A, jud.Satu Mare.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Prin actul adiţional nr. 1 din 28.12.2011 al actului constitutiv privind  pe SC S. I. SRL, asociatul N. T. a cedat către M. G.  10 părţi sociale în valoare totală de 100 lei.

Potrivit evidenţelor autorităţii fiscale SC S. I. SRL avea obligaţii restante la bugetul consolidat de stat în sumă de 28.390 lei.

Formularea unei cereri de opoziţie a unui creditor împotriva operaţiunii de cesionare de părţi sociale presupune alături de existenţa unei creanţe şi demonstrarea încercării unui prejudiciu, precum şi stabilirea, în condiţiile legii, a responsabilităţii juridice a persoanelor.

În prezenta cauză, creditoarea a susţinut că deţine o creanţă de 28.390 lei faţă de debitoare, fără a preciza dacă această realitate faptică i-a produs un prejudiciu, cât de mare este întinderea acestuia şi felul în care se cuantifică ori se justifică prejudiciul. Ipoteza echivalării prejudiciului cu valoarea creanţei de încasat presupune administrarea unor probe care să demonstreze conduita culpabilă a persoanei (persoanelor) implicate. În prezenta cauză, creditoarea nu a administrat vreo dovadă pentru a demonstra iniţierea măsurilor legale de urmărire a încasării creanţelor şi eventualei culpe a pârâtelor.

Având în vedere această argumentaţie, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condiţiile legale de admisibilitate ale cererii de opoziţie şi în consecinţă, în baza art. 62 din Legea nr. 31/1990, a respins cererea creditoarei, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs recurenta reclamantă D.G.F.P. S. M., solicitând  admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în sensul admiterii opoziţiei la cesiunea de părţi sociale prin obligarea asociatului unic la suportarea prejudiciului cauzat în cuantum de 28.390 RON.

A arătat că instanţa de fond în mod neîntemeiat a dispus respingerea opoziţiei formulate raportat la starea de insolvabilitate.

Faţă de starea de insolvabilitate, raportat la faptul că asociatul şi-a înstrăinat părţile sociale, retrăgându-se din firmă, apreciază că acesta intenţionează să se sustragă de la răspunderea sa pentru modul defectuos de administrare a societăţii.

Având în vedere scopul urmărit de către legiuitor prin adoptarea OUG 54/2010 de combatere a evaziunii fiscale, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate în sensul obligării numitului N.  T.  la suportarea prejudiciului cauzat în cuantum de 28.390 RON.

În drept a invocat dispoziţiile legale menţionate în recurs.

Intimaţii legal citaţi nu au formulat întâmpinare.

Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în baza art.3041 Cod procedură civilă, s-a constatat că este neîntemeiat.

Conform dispoziţiilor art.202 alin.23 din OUG 54/2010 creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei de judecată să oblige, după caz, societatea sau asociaţii  la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă e cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.

Conform acestor prevederi, este necesar să se reţină culpa asociaţilor care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale pentru a se putea antrena răspunderea acestora.

 Mai mult, trebuie dovedit prejudiciul produs exclusiv prin încheierea contractului de cesiune de părţi sociale, şi care nu poate fi dovedit prin invocarea obligaţiilor restante ale societăţii faţă de bugetul de stat.

În speţă recurenta a formulat cerere de opoziţie, fără însă a dovedi de ce ar fi prejudiciată prin transmiterea părţilor sociale de către asociatul N. T.

Faptul că societatea figurează cu obligaţii restante la bugetul de stat nu reprezintă o dovadă a prejudicierii recurentei de natură a justifica formularea unei cereri de opoziţie deoarece disp.art.202 al.23 prevăd expres că prejudiciul trebuie să fie realizat prin adoptarea hotărârii asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale.

Nu s-a făcut dovada culpei asociatului unic al a SC S. I. SRL şi nici a prejudiciului produs prin transmiterea părţilor sociale, iar simpla presupunere a recurentei că prin transmiterea părţilor sociale s-ar putea îngreuna recuperarea creanţelor societăţii comerciale, nu reprezintă suport legal pentru formularea unei cereri de opoziţie, situaţie în care prima instanţă a respins în mod legal cererea.

Pentru aceste aspecte, în baza prev.art.304 pct.9 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat recursul, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare