Cesiunea de creanţă. Opozabilitatea faţă de debitorul cedat.

Decizie 345 din 19.09.2012


Cesiunea de creanţă. Opozabilitatea faţă de debitorul cedat.

Până la momentul îndeplinirii formalităţilor cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii,  debitorul cedat poate să o ignore, chiar dacă ar avea cunoştinţă despre cesiune .

- Art.1393 din vechiul Cod civil.

Cesunea de creanta este un contract consensual prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane. Pentru validitatea cesiunii de creanta nu este necesar consimtamantul debitorului, el fiind tert fata de conventia incheiata intre cedent si cesionar.

Conform dispozitiilor art. 1393 Cod civil, cesiunea este opozabila debitorului cedat numai din momentul in care a fost notificat prin intermediul executorilor judecatoresti sau a acceptat cesiunea prin inscris autentic.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 345 din 19.09. 2012)

 Deliberand asupra apelului :

Prin cererea înregistrată sub nr.30597/3/2009  pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă, reclamanta  D  R a chemat în judecată pârâţii SC B C R SA, D A şi SC C E F S SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.312/9.10.2007 şi nulitatea absolută parţială a contractului de cesiune de creanţă încheiat la data de 30.01.2009 între pârâţii BCR şi SC C E F S SRL.

 La termenul de judecată din data de 24.03.2010 reclamanta a completat cererea chemând în judecată şi pe DDM E AG, parte în contractul de cesiune de creanţă nr.2/30.01.2009 încheiat cu pârâţii SC C E F  S SRL şi  DDM E AG.

 La termenul de judecată din data de 8.09.2010 reclamanta a depus la dosar o cerere de renunţare la judecată în contradictoriu cu pârâţii SC C E F  S SRL şi  DDM E AG, precum şi la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţe încheiat la data de 30.01.2009.

In sedinta publica din data de 8.09.2010, Tribunalul a constatat că reclamanta a achitat taxa de timbru datorată pentru primul capăt de cerere, iar reclamanta a renunţat la judecata capătului doi de cerere.

 Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei BCR apreciind că are legitimare procesuală pasivă în condiţiile în care este parte în contractul de credit nr.312/9.10.2007 cu privire la care reclamanta  solicită constatarea nulităţii absolute.

 La termenul de judecată din data de 8.09.2010 Tribunalul  a constatat că  excepţiile invocate de pârâta SC C E F  S SRL au rămas fără obiect ca urmare a renunţării reclamantei la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu această pârâtă şi cu pârâta DDM E AG.

Prin Sentinta civila nr. 1601 din data de 08.02.2012, Tribunalul a admis cererea formulata de reclamanta DAN RODICA, în contradictoriu cu pârâţii SC B C R SA si D A, s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.312/09.10.2007 în privinţa coplătitorului D R. S-a luat act că reclamanta a renunţat la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii SC C E F S SRL, şi DDM E AG,  precum şi la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune de creanţe din 30.01.2009. Au fost obligaţi pârâţii SC B C R SA si D A să plătească, în solidar, cheltuielile de judecată.

 qPentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut că, la data de 9.10.2007 s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice prin care pârâta BCR a acordat pârâtului D A un împrumut în valoare de 1700 lei pentru o perioadă de 120 de luni.

În cuprinsul acestui contract se menţionează că reclamanta D R are calitatea de "coplătitor", fiind aplicată la finalul contractului în dreptul numelui D R o semnătură. Aceeaşi semnătură se regăseşte în subsolul fiecărei pagini din contract, precum şi pe fiecare pagină din "Condiţiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar nr.312/9.10.2007" depus la fila 143 din dosar.

 Din raportul  de  expertiză grafică întocmit în cauză de Laboratorul Interjudeţean de E C rezultă că semnăturile date pe numele reclamantei D R pe contractul de credit nr.312/9.10.2007 şi pe Condiţiile generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr. 312/9.10.2007 nu aparţin reclamantei. Nici menţiunea "Am primit 2 ex." de pe contractul de credit nu a fost executată de reclamantă.

 Câtă vreme expertul a stabilit că în mod cert semnăturile aplicate pe contractul de credit nr.312/9.10.2007 şi pe Condiţiile generale de creditare anexă la contract nu aparţin reclamantei, Tribunalul apreciază că reclamanta nu şi-a exprimat consimţământul la încheierea contractului de credit, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că la dosarul de credit există un certificat fiscal pentru dovedirea situaţiei financiare a coplătitorului, certificat fiscal  emis la cererea contribuabilului.

 Consimţământul este o condiţie esenţială pentru validitatea unui contract, conform art.948 din Codul civil de la 1864 - în vigoare la data încheierii contractului, lipsa consimţământului atrăgând nulitatea absolută a contractului.

 Impotriva acestei sentinte si a incheierii pronuntate la data de 08.09.2010 prin care a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, cu respectarea termenului prevazut de articolul 284 alineat 1 Cod procedura civila a declarat apel parata B C R SA, solicitand schimbarea acestora in sensul respingerii actiunii ca fiind indreptata impotrva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

 In motivare, apelanta a aratat ca având in vedere ca prin contractul de cesiune nr. 2/30.01.2009 încheiat intre BCR SA si DDM E AG, banca a pierdut calitatea de creditor in contractul de credit, in poziţia sa contractuala substituindu-se cesionarul, atat capatul de cerere cu obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de credit nr. 312/09.10.2007 pentru motivele invocate de reclamanta D R trebuia in mod necesar sa se soluţioneze in contradictoriu cu cesionarul DDM E AG.

 Conform codului civil, cesiune de creanţa (art.1391-1398 C.civ) este o convenţie, un contract consensual, valabil încheiat de la momentul realizarii acordului de voinţa intre părţile contractante.

 Ca efect ai cesiunii, creanţa cedentului asupra debitorului cedat se transfera către cesionar.

 Creanţa trece in patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului.

 Cesionarul devine creditor in locul cedentului, preluandu-i toate drepturile.

 In concluzie, orice acţiune demarata avand ca fundament juridic contractul de credit nr. 312/09.10.2007, indiferent ca este vorba de o acţiune in constatarea nulitatii absolute parţiale a actului juridic, urmeaza sa se soluţioneze in contradictoriu cu părţile care justifica legitimitatea in cadrul raportului juridic de împrumut, fie calitatea de creditor, fie pe cea de debitor, fara a avea relevanta ca in istoria acestuia, la data încheierii alta persoana avea aceasta calitate.

 Condiţia calitatii procesuale prezintă o importanta considerabila deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât intre persoanele care isi disputa dreptul litigios.

 Calitatea de parte in proces trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului si respectiv al obligaţiei ce formeaza continutul raportului juridic de drept material dedus judecaţii.

 Intimata D R a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, intrucat prin cesiunea de creanţa, BCR SA nu putea sa inceteze a mai fi parte contractuala, ea ramanand titulara a tuturor obligaţiilor asumate prin contract.

 In sistemul vechiului Cod civil, sub imperiul caruia s-a incheiat si executat Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.312/09.10.2007, cesiunea de datorii era interzisa. Urmare a cesiununii de creanţă, BCR SA a ramas in continuare parte contractanta alaturi de celelalte parti semnatare, fiind titular al obligaţiilor asumate precum şi al celorlalte drepturi care nu au fost cesionate.

 O eventuala opozabilite a efectelor cesiunii de creanţa către intimată (inclusiv un eventual efect de lipsire de calitate procesuala pasiva a BCR) ar fi devenit opozabile numai de la data notificării cesiunii, conform art.1393 din vechiul Cod civil, demers care nu a fost niciodata îndeplinit de către vreuna din părţile semnatere ale contractului de cesiune de creanţa.

 Cesiunea de creanţa nu poate determina lipsa calitatii procesuale pasive a BCR intr-o cauza privind nulitatea absoluta parţiala a contractului, intrucat cauzele de nulitate sunt anterioare cesiunii (contemporane semnării contractului) si izvorăsc din fapte proprii ale intimatei-parate BCR.

 In faza procesuala a apelului nu au fost administrate probe.

Analizand sentinta apelata in raport de motivele invocate, Curtea retine ca solutia instantei de fond este legala si temeinica, apelul fiind nefondat .

Apelanta invoca exeptia lipsei calitatii procesuale pasive,  sustinand ca in temeiul contractului de cesiune de creanta nr. 2/30.01.2009 a transmis calitatea de creditor in contractul de credit nr. 312/09.10.2007, cesionarului DDM E AG. Substituindu-se in toate drepturile BCR SA izvorate din contractul de credit, cesionarul DDM E AG are calitate procesuala in orice actiune avand ca fundament  acest contract.

Cesunea de creanta este un contract consensual prin care un creditor transmite o creanta a sa unei alte persoane. Pentru validitatea cesiunii de creanta nu este necesar consimtamantul debitorului, el fiind tert fata de conventia incheiata intre cedent si cesionar.

Conform dispozitiilor art. 1393 Cod civil, cesiunea este opozabila debitorului cedat numai din momentul in care a fost notificat prin intermediul executorilor judecatoresti sau a acceptat cesiunea prin inscris autentic.

In cauza, contractul de cesiune de creanta incheiat intre BCR SA si  DDM E AG nu este opozabil intimatei reclamante, apelanta nefacand dovada ca acesteia i-a fost notificata cesiunea prin executor judecatoresc sa ca a acceptat-o expres, prin inscris autentic.

Este de mentionat ca potrivit dispozitiilor Codului civil, mentionate anterior, pana la data indeplinirii formalitatilor cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate sa o ignore, chiar daca ar avea cunostinta despre cesiune.

In consecinta, avand in vedere ca fata de intimata reclamanta nu au fost indeplinite formalitatile prevazute de lege pentru opozabilitatea cesiunii de creanta, apelanta BCR SA are  calitate procesuala pasiva  in cauza avand ca obiect nulitatea contractului de credit.

Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul articolului 296 Cod Procedura Civila a respins ca nefondat apelul declarat de parata Banca Comerciala Romana SA, pastrand hotararea primei instante.