Contestaţie în anulare promovata împotriva incheierii definitive a jud. de cam.prelim.al tribunalului iaşi pronunţate în calea de atac a contestaţiei.prev. de art.347 din cod proc pen.Inadmisibilitate.

La ordine fiind pronunţarea asupra contestaţiei formulată de contestatorul SI, împotriva încheierii de şedinţă  pronunţată la data de 29.02.2016 de Tribunalul Iaşi în dosarul nr.  …/245/2015/a1.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu, se prezintă: contestatorul asistat de avocatul ales P şi avocat C, apărător desemnat din oficiu, lipsă reprezentatul  părţii civile Asociaţia de proprietari şi apărătorul acesteia, doamna avocat D, lipsă reprezentantul legal al părţii vătămate  Asociaţia E.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 06.04.2016, în şedinţa cameră de consiliu ( cu participarea atunci, ca reprezentant al Ministerului Public, a d-lui procuror U), susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanţa a stabilit pronunţarea pentru azi 08.04.2016, când,

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Deliberând asupra contestaţiei  în anulare de faţă, constată  următoarele :

Prin încheierea de şedinţă nr.17/CCP/29.02.2016 pronunţată de judecătorul  de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iaşi  în dosar nr.nr._/245/2015 /a1, s-a dispus, în temeiul art.347 coroborat cu art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b din Cod Proc. Pen., respingerea , ca nefondată a contestaţiei formulate de contestatorul inculpat SI împotriva încheierii de şedinţă din 18.12.2015 pronunţate de Judecătoria Iaşi - judecătorul de cameră preliminară -  în dosar penal  nr. _/245/2015, încheiere ce a fost menţinută ca temeinică şi legală. Prin aceeaşi încheiere , contestatorul – inculpat a fost obligat  la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat prilejuite de soluţionarea contestaţiei promovate împotriva încheierii menţionate.

 Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Iaşi a reţinut următoarele aspecte:

  La data de 15.07.2015 Judecătoria Iaşi a fost sesizată cu rechizitoriul emis în dosarul penal nr. 1437/P/2009 al parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi privind pe inculpatul SI .

Prin rechizitoriul emis în data de 26.05.2015, în dosarul de urmărire penală nr. 1437/P/2009 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 15.07.2015 sub nr. _/245/2015, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului SI, pentru săvârşirea infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prevăzută de art. 246 alin.1 C.pen (1968) cu aplicarea art. 258 alin. 1 C. pen.  (1968) şi art.41 alin.2 C.pen(1968) şi „delapidare”, prevăzută de art. 2151 alin. 1 C.pen (1968), cu aplicarea art.41 alin.2 (1968), toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen (1968) şi art.5 alin.1 C.pen.

În cursul procedurii de cameră preliminară inculpatul , prin apărător ales, a invocat excepţii privind legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probatoriilor în faza de urmărire penală și legalitatea actelor de urmărire penală - ce au fost puse în discuția contradictorie a părților și a reprezentantului Ministerului Public la termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 344 – 345 C.proc.pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curții Constituționale nr. 641/2014 – acestea fiind respinse ca neintemeiate  prin încheierea din data de 18.12.2015 .

Prin aceeaşi încheiere judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul emis la data de26.05.2015 , în dosarul nr. 1437/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi  a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul SI trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prevăzută de art. 246 alin.1 C.pen (1968) cu aplicarea art. 258 alin. 1 C. pen.  (1968) şi art.41 alin.2 C.pen(1968) şi „delapidare”, prevăzută de art. 2151 alin. 1 C.pen (1968), cu aplicarea art.41 alin.2 (1968), toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen (1968) şi art.5 alin.1 C.pen.

.Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie la data de 21.12.2016 , în condiţiile art.347 din Cod Proc. Pen., inculpatul SI,  prin intermediul apărătorului ales, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Analizând contestaţia formulată de inculpatul SI ,în fapt şi în drept ,  prin prisma tuturor dispoziţiilor legale incidente  şi a cererilor formulate  în faţa judecătorului de cameră preliminară de la  prima instanţă , Tribunalul – judecătorul de cameră preliminară a reţinut că prima instanţă a făcut o analiză judicioasă a actului de sesizare şi a actelor de urmărire penală efectuate de organele de urmărire penală , a analizat propria competenţă , precum şi legalitatea probelor administrate , în conformitate cu dispoziţiile art. 342 Cod procedură penală , art. 280 – 282 Cod procedură penală , art. 97 şi următoarele Cod procedură penală  , a dispoziţiilor ce reglementează urmărirea penală . Tribunalul a  constatat că nu se impune invocarea din oficiu a unor neregularităţi ori nulităţi , din cele care pot fi invocate din oficiu, cererile inculpatului privind excepţiile invocate primind prin încheierea atacată  o legală şi temeinică rezolvare .

Constatând că rechizitoriul  satisface exigenţele prescrise de legea procesual penală  si actele de urmărire penală au fost legal administrate, că cererea de constatare a neregularităţii actului de sesizare este neîntemeiată , reţinând că sunt nefondate aserţiunile inculpatului privind nelegalitatea administrării probelor , constatând că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă să judece prezenta cauză , că rechizitoriul este regulamentar întocmit , că obiectul şi limitele judecăţii sunt clare, că nu se constată încălcări ale normelor legale sancţionate cu nulitate în efectuarea actelor de urmărire penală şi în administrarea probelor, s-a dispus respingerea , ca nefondată , a contestaţiei formulate de inculpatul SI împotriva încheierii de şedinţă din 18.12.2015, pronunţate de Judecătoria Iaşi – judecătorul de cameră preliminară în dosarul penal nr. _/245/2015 , încheierea atacată fiind menţinută.

La data de 03.03.2016 , a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi cererea de  contestaţie în anulare promovată de inculpatul SI a încheierii penale nr. 17 /CCP/29.02.2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi - judecătorul de cameră preliminară în dosarul anterior menţionat  .

În motivarea contestaţiei a invocat că pentru  termenul din 29.02.2016 – când s-a judecat contestaţia sa formulată împotriva încheierii din 18.12.2015 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară al Judecătoriei Iaşi în dosarul nr._ /245/2015 nu a fost citat, intrând în posesia citaţiei abia la data de 01.03.2016 pe care a ridicat-o de la arhiva Tribunalului Iaşi în intervalul de timp menţionat în adresa găsită la data de 25.02.2016 în cutia poştală personală.

În drept, inculpatul contestator a invocat dispoziţiile din art.426 alin.1 lit. a Cod proc. pen. .

În conformitate cu art.431 alin.1 din Cod proc. pen. coroborat cu Decizia nr.542/14.07.2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art.431 alin.1 din Cod Proc. Pen. a Curţii Constituţionale a României (publicată în Monitorul Oficial al României nr.707din 21.09.2015) s-a dispus citarea inculpatului contestator şi şi a părţilor vătămate/civile în cauză ,  pentru examinarea admisibilităţii în principiu , în camera de consiliu, a cererii de contestaţie în anulare.

 Constatând că este legal învestit , la termenul din 06.04. 2016, Tribunalul - judecătorul de cameră preliminară a pus în dezbatere contradictorie admisibilitatea în principiu a contestaţiei de faţă, prin raportare la dispoziţiile din art.426 alin.1 lit.a din cod proc. pen. şi la motivul invocat de contestatorul inculpat care, în opinia sa constituie  cazul de contestaţie invocat în scris, dar şi oral.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei de faţă , Tribunalul constată că aceasta este inadmisibilă şi, ca atare, urmează a fi respinsă , pentru considerentele de mai jos. 

Din reglementarea actuală a normelor procesual – penale referitoare la contestaţia în anulare  rezultă că legiuitorul a prevăzut  exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea unor  dispoziţii procesual - penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Cazul de contestaţie în  anulare prevăzut de art.426 alin.1  lit.a din codul citat vizează doua ipoteze în care se poate exercita contestaţia în anulare:

-situaţia înserată în teza I,  in care prin exercitarea contestaţiei în anulare este

înlăturată încălcarea , cu ocazia judecăţii în apel , a dreptului la un proces echitabil al părţii în privinţa garanţiilor dreptului la apărare, a dreptului de a participa personal la dezbateri, a încălcării principiilor contradictorialităţii şi al egalităţii armelor, a dreptului de a propune probe ;

-situaţia înserată în teza a II a, care are ca scop garantarea dreptului la un proces

echitabil persoanei ce s-a aflat în situaţia de a nu se prezenta la judecarea apelului din cauza unor împrejurări excepţionale ( respectiv caz fortuit, sau forţă majoră).

Din examinarea textului de lege mai sus citat rezultă că pentru a se reţine incidenţa acestuia, este necesar ca procedura de citare a părţii (apelant sau intimat ) la judecarea apelului , să nu fi fost îndeplinită deloc sau să fi fost viciată, fiind încălcate  astfel dispoziţiile art.420 alin.1şi 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia judecarea apelului se face cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate.

De asemenea , din textul de lege citat se reţine şi că  în cazul prevăzut de art.426 alin.1 din codul citat , sunt supuse contestaţiei în anulare hotărârile definitive pronunţatele de instanţele de apel prin care se rezolvă acţiunea penală/civilă .

În speţă, hotărârea a cărei anulare se solicită de către contestatorul inculpat pentru motivul invocat în cererea sa  este o încheiere pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Iaşi – ca instanţă de control judiciar în soluţionarea căii de atac a contestaţiei la care face referire art.347 din Cod Proc.Pen.contra hotărârii judecătorului de cameră preliminară al primei instanţe sesizate cu judecata infracţiunilor imputate inculpatului – încheiere prin care s-a dispus , la finalul procedurii de cameră preliminară – începerea judecăţii .

Prin urmare , constatând că încheierea atacată nu se încadrează în categoria hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată contestaţia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 alin. 1 lit a din Cod proc.pen., Tribunalul, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare promovată de inculpatul  SI care , în temeiul art. 275 alin. 2 din Cod Proc. Pen. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare  formulată de inculpatul  SI , vizând încheierea  penală nr.17 /29.02.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminara  în dosarul nr._ /245/2015 /a1  al Tribunalului Iaşi .

În baza art. 275 alin.2 din Cod procedură penală , obligă pe inculpatul contestator să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare , suma de 150 lei .

Domenii speta

Spete similare