Este nelegală impunerea obţinerii acordului autentic al vecinului, pe considerentul existenţei unui litigiu între aceste părţi având ca obiect grăniţuire, această condiţie excedând cadrului legal.

Prin sentinţa civilă nr. 64 din 14.01.2016 pronunţată în dosarul nr. 5744/100/2014 al Tribunalului Maramureş, a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Nicula Ecaterina Lucica în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta N. E. L. prin care a solicitat admiterea recursului si modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul  admiterii cererii şi anulării parţiale a certificatului de urbanism nr.147/27.02.2014 în ceea ce priveşte măsura obligativităţii întocmirii unui plan urbanistic zonal, a obţinerii avizului Comisiei Municipale de sistematizare a circulaţiei si a obţinerii acordului autentic al numitului Iovan Moise, cu cheltuieli de judecată la fond şi în recurs.

Examinând recursul declarat de reclamantă, Curtea constată că acesta este întemeiat, din următoarele considerente:

Prin certificatul de urbanism nr. 147/27.02.2014 eliberat de Primarul mun. Baia Mare, în vederea autorizării executării lucrărilor de împrejmuire a unui teren proprietatea recurentei, aflate în extravilan, s-a solicitat acesteia întocmirea unui plan urbanistic zonal, obţinerea avizului comisiei locale de sistematizare a circulaţiei şi obţinerea acordului autentic al vecinului Iovan Moise.

Instanţa de fond a reţinut că acest act administrativ este legal, întrucât, în condiţiile art. 23 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 50/1991, este obligatorie întocmirea Planului urbanistic zonal, acordul autentic al vecinului este necesar, în condiţiile existenţei unui litigiu cu acest vecin având ca obiect grăniţuire, acord care poate fundamenta un aviz favorabil al comisiei municipale de sistematizare a circulaţiei.

Analizând cerinţele din certificatul de urbanism Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor pct. 2.5.6 din Anexa I la Legea nr. 50/1991, acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în forma autentică, se solicită pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

Or, în raport de dispoziţiile legale anunţate anterior, este nelegală impunerea obţinerii acordului autentic al vecinului, pe considerentul existenţei unui litigiu între aceste părţi având ca obiect grăniţuire, această condiţie excedând cadrului legal.

De asemenea, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, în speţă nu este justificată nici cerinţa avizului favorabil al comisiei municipale de sistematizare a circulaţiei, cu atât mai mult cu cât, prin sentinţa civilă nr. 1854/2012 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. 12425/182/2010 s-a stabilit că terenul deţinut de recurentă, pentru împrejmuirea căruia s-a solicitat emiterea autorizaţiei de construire, nu este afectat de drum public. De altfel, instanţa de fond a reţinut necesitatea acestui aviz ca urmare a acordului ce urmează a fi obţinut de la vecin, acord care, astfel cum s-a arătat anterior, nu era necesar a fi obţinut.

În ceea ce priveşte, însă, stabilirea în sarcina recurentei a obligaţiei de elaborare a unui plan urbanistic zonal, Curtea reţine că în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond că această obligaţie se impune a fi menţinută.

Astfel, esenţial din acest punct de vedere este că terenul pentru împrejmuirea căruia se solicită autorizaţia de construire este situat în extravilan.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4 fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii.

Prin urmare, emiterea certificatului de urbanism are scop informativ, solicitantului făcându-i-se cunoscute anumite informaţii care rezultă din prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, pornindu-se de la prezumţia că pentru terenul respectiv există un astfel de plan urbanistic, deci că zona este una studiată.

În lipsa, însă, a studierii zonei şi a elaborării unui plan urbanistic zonal, (terenul fiind situat în extravilan şi zona nefiind studiată), autoritatea publică nu poate furniza solicitantului aceste informaţii, necesare autorizării lucrărilor de împrejmuire.

În acest context, Curtea apreciază, la fel ca şi instanţa de fond, că se impune în sarcina recurentei obligaţia elaborării unui Plan urbanistic zonal, cerinţa fiind una legală.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este întemeiat motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 498 Cod procedură civilă, a admis şi a dispus în consecinţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, pârâtul Municipiul Baia Mare va fi obligată la plata, în favoarea reclamantei, a cheltuielilor de judecată parţiale la fond şi recurs, proporţional cu partea din acţiune admisă.

Domenii speta

Spete similare