Acţiune în răspundere patrimonială disjungere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ NR. 716/2015

Şedinţa publică de la 25 Martie 2015

Obiectul cauzei:acţiune în răspundere patrimonială DISJUNGERE

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta (...) în contradictoriu cu pârâtul (...) , după disjungere şi  precizare, aceasta a solicitat obligarea pârâtului la repararea prejudiciului produs, prin achitarea sumei de 3.876,62 lei reprezentând avansuri cursă nejustificate şi nerestituite de către pârât, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta – având ca obiect de activitate transporturi internaţionale rutiere de mărfuri – a arătat că pârâtul a fost angajatul său pe postul de conducător auto şi că la plecarea în cursă a primit avans în numerar, lei şi euro, pentru efectuarea cursei, avans pe care la întoarcere, după efectuarea transportului, nu l-a justificat cu documente doveditoare, soldul de restituit pe perioada derulării contractului de muncă ridicându-se la suma indicată în acţiune.

În susţinere, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.

Legal citat, pârâtul a formulat în cauză întâmpinare la data de 07.06.2013 prin care a solicitat respingerea acţiunii de angajare a răspunderii patrimoniale personale invocând ca şi chestiuni prealabile neîndeplinirea procedurii prevăzute de art.109 alin.2 C.proc.civ. (forma în vigoare la data promovării acţiunii), de comunicare actelor financiar-contabile şi de informare cum că ar fi creat vreun debit şi, implicit, o pagubă în patrimoniul angajatorului, dar şi inadmisibilitatea acţiunii întemeiate pe disp.art.969 C.civ.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat verificarea documentelor financiar-contabile la baza cărora, în opinia reclamantei, a stat constituirea debitului imputat şi în acest sens a solicitat probele cu înscrisuri (pretinzând ca angajatorul să depună întreaga evidenţă contabilă a activităţii pârâtului în ceea ce priveşte avansurile primite, avansurile justificate, diurnă etc.), interogatoriul care să fie administrat reclamantei şi expertiză contabilă.

S-au solicitat de ambele părţi şi s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză specialitatea contabilitate; s-a recurs la verificarea de scripte şi la expertiză grafică.

La data de 03.10.2014, spre finalul cercetării judecătoreşti, pârâtul – reprezentat prin mandatar cu procură specială şi autentică – a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat plata diferenţelor de diurne în lei şi euro între ceea ce i se cuvenea conform documentelor contabile şi contractelor colectiv şi individual de muncă şi ceea ce s-a plătit efectiv în contul de card bancar – expertiză din administrarea căreia pârâtul a fost decăzut după mai multe termene de judecată acordate pentru depunerea onorariului de expert stabilit de instanţă în sarcina sa (a se vedea practicaua prezentei hotărâri).

În raport de întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa constată:

Pârâtul (...)  a fost angajat al reclamantei pe postul de şofer începând cu data de 01.03.2010, conform contractului individual de muncă înregistrat în programul REVISAL sub numărul (...) , şi până la data de 15.03.2011 când în baza deciziei nr.122/11.03.2011 a încetat activitatea.

Ca atribuţiune de serviciu în scopul desfăşurării muncii, pârâtul avea obligaţia ca sumele încasate cu titlu de avans spre decontare să fie justificate prin documente în cazul în care acestea erau cheltuite în timpul efectuării cursei sau să fie depuse la întoarcere diferenţele, în cazul în care acestea existau.

Întrucât pârâtul nu şi-a respectat obligaţia contractuală, acesta a înregistrat de-a lungul desfăşurării activităţii un debit care se ridică la suma 4.359,18 lei, potrivit concluziilor expertului contabil care a analizat toată documentaţia contabilă existentă în arhiva societăţii reclamante în ceea ce priveşte avansurile încasate de pârât pentru efectuarea cursei, avansurile decontate însoţite de dovezi (chitanţe, bonuri fiscale etc.), dispoziţii de plată etc.

Contestând semnături aplicate pe înscrisurile avute în vedere de expert la efectuarea lucrării de expertiză contabilă, pârâtul a solicitat – după verificarea de scripte la care instanţa a procedat conform încheierii din data de 06.06.2014 (a se vedea şi fila 258, dosar) – analiza aceloraşi semnături printr-o expertiză specialitatea grafică care să stabilească dacă aparţin sau nu pârâtului. Concluziile expertizei au stabilit fără echivoc că scrisul aplicat pe dispoziţiile contestate nr.40623/2010 şi 30766/2010 aparţine pârâtului, chiar dacă aparent nu ar părea aceeaşi semnătură, fiind individualizate şi urmărite în cadrul semnăturilor de pe înscrisurile contestate şi de pe alte dispoziţii şi documente necontestate şi semnate de pârât, particularităţile şi caracterele specifice scrisului pârâtului.

Pe de altă parte, pentru operarea în cauză a instituţiei răspunderii patrimoniale a salariatului instanţa va verifica îndeplinirea, cumulativă, a condiţiilor prevăzute de art.254 alin. 1 Codul muncii, republicat.

Potrivit acestui text legal, „salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”.

Astfel, trebuie să existe o pagubă materială adusă angajatorului. Instanţa apreciază că această condiţie este îndeplinită paguba fiind identificată şi determinată de expertul contabil potrivit lucrării de expertiză.

De altfel, pentru clarificarea situaţiei pretinsului prejudiciu, instanţa a dispus şi citarea pârâtului cu menţiunea de a se prezenta la interogatoriu, ocazie cu care acesta a arătat că exista posibilitatea ca sumele reprezentând avans cursă să fie mai mari, iar în situaţia în care diferenţele nu erau justificate se acopereau, în cele din urmă, după ce şoferii erau înştiinţaţi. A mai arătat pârâtul că după ce departamentul Contabilitate s-a mutat la sediul central al firmei, în Turcia (reclamanta fiind o societate comercială turcă), debitele se anunţau cu întârziere, astfel explicându-se de ce i-au fost aduse la cunoştinţă după 4-5 luni de la demisie.

Pârâtul recunoscând teoretic posibilitatea existenţei unei diferenţe de avans nejustificate, instanţa a ordonat - aşa cum s-a mai spus - o expertiză care să determine întinderea prejudiciului, expertul ajungând la concluzia că acesta este în valoare de 4.359,18 lei cu titlu de avansuri cursă nejustificate şi nerestituite de pârât. Întrucât scopul vizat de pârât, de înlăturare de la calcul a sumelor atestate de dispoziţiile contestate, prin efectuarea expertizei grafice, nu a putut fi atins, instanţa va omologa expertiza contabilă în varianta I care ia în calcul şi sumele cuprinse de dispoziţiile contestate, iar nu varianta II care înlătură aceste sume (este vorba de dispoziţia nr.40623/2010, fila 98, dosar).

De asemenea, întrucât la termenul de judecată din 25.03.2015 reclamanta a solicitat omologarea variantei I, care prezintă o sumă majorată faţă de cea iniţial solicitată, şi faţă de cele ce preced, instanţa va avea în vedere această variantă, stabilind cu titlu de prejudiciu suma de 4.359,18 lei din care va fi scăzută suma de 417 lei identificată de expert ca fiind salariu neridicat de pârât pe ultima lună, rămânând efectiv de achitat suma de 3.942,18 lei.

În al doilea rând, este necesar ca paguba produsă de angajat să aibă legătură cu munca pe care acesta o prestează în cadrul angajatorului. Instanţa apreciază că şi această condiţie este îndeplinită având în vedere că paguba a fost creată în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către pârât.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.254 alin.1 din Codul muncii republicat (ca lege specială cu care se completează cea generală, în speţă Codul civil), aşa încât urmează a-l obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 3.942,18 lei reprezentând prejudiciu cauzat cu titlu de avansuri cursă nejustificate şi nerestituite.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea procedurii prevăzute de art.109 alin.2 C.proc.civ., instanţa observă din conţinutul textului legal invocat că reclamanta ar fi fost ţinută de această procedură dacă ar fi fost prevăzută expres de Codul muncii care reprezintă lex speciallia în materia răspunderii patrimoniale, ceea ce nu este cazul.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, pârâtul neînţelegând să-şi dovedească pretenţiile prin proba cu expertiză contabilă al cărei onorariu a fost stabilit în sarcina sa.

Întrucât la dosar se regăsesc dovezi privind cheltuielile efectuate de către reclamantă cu acest proces (onorariu de expert), în temeiul art.274 C.pr.civ. urmează a admite solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată şi a obliga pârâtul la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea majorată formulată de reclamanta (...) , în contradictoriu cu pârâtul (...) ,.

Obligă pârâtul la plata sumei de 3.942,18 lei către reclamantă cu titlu de prejudiciu, omologând raportul de expertiză în varianta I.

Respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei.

Executorie provizoriu de drept. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Martie 2015, la Tribunalul Argeş - Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare